“[…] În ceea ce privește latura acțiunii și cascadoriilor, mi-am dat seama ieșind de la film că parcă a trecut ceva timp de când am văzut ceva thriller/film de acțiune plauzibil. “
Regizor: Ric Roman Waugh
Scenariu: Robert Mark Kamen, Matt Cook
Lansare: 30 august
Durata: 2h 1min
Studio: Lionsgate
Distribuitor: Vertical Entertainment
Clasificare: N-15
Actori:
Gerald Butler … Mike Banning
Piper Perabo … Leah Banning
Morgan Freeman … Președintele Trumbull
Sinopsis:
În urma unui atentat asupra Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Banning devine suspectul principal şi are de înfruntat atât autorităţile care l-au dat în urmărire generală, cât şi propria lui agenţie. Disperat să își dovedească nevinovăția, Banning se bazează pe ajutorul unor aliați neașteptați. Mereu cu un pas înaintea FBI-ului, agentul este de neoprit şi dispus să facă orice pentru a-și proteja familia și a salva țara de pericolul iminent.
Recenzie:
Mi-am interogat o colegă de breaslă, când am dat de ea la vizionare, dacă a venit pentru Gerard Butler în primul rând și puțin pe ocolite și cu un zâmbet scăpat a zis că da. Și nu era singura, ceea ce dovedește că domnul Butler încă mai are șarmul său propriu, chiar și atunci când este un agent al serviciilor secrete care bate în retragere, privind cu nostalgie spre vremurile când era un adevărat Leonida sau Set.
Cod Roșu în Serviciile Secrete este al treilea film din seria cu coduri roșii de care se ocupă Mike Banning (Butler), îngerul păzitor al președintelui SUA Trumbull (jucat de Morgan Freeman). Nu ne surprinde ideea că în acest final de trilogie protagonsitul a ajuns într-o etapă a vieții în care se simte nevoit să se gândească la pensionare, forțat de insomniile și rănile pe care le-a dobândit pe parcursul carierei. Banning este mai obosit dar nu prea vrea să renunțe așa ușor. Taman când totul părea mai liniștit, și nu trebuia decât să-l supravegheze pe președinte la pescuit, un atac cu drone aproape reușește să-l asasineze pe Trumbull, ucigând întreaga echipă de agenți a lui Banning.
Filmul începe relativ încet, cu evenimente și clișee plictisitoare. Odată ce ni se dezvăluie că atacul cu drone a fost făcut să pară orchestrat de Banning, începem să fim mai atenți la poveste. Pentru mine, filmul a luat o cotitură palpitantă în momentul în care Banning se refugiază la tatăl său, ascuns de mulți ani într-o pădure.
Este ca și cum, deși avem parte de acțiune și în prima parte a filmului, abia din al doilea act sau aproape de jumătate acțiunea prinde viteza pe care o doream. Ceea ce nu este un lucru neapărat negativ, nu e rău să fim luați cu binișorul la început ca să putem savura adevărata acțiune de mai târziu. Însă pentru mine se simte de parcă fie producția a fost luată mai în serios abia după filmarea primelor scene (inclusiv actorii nu mă conving în primele 20 de minute), fie scenariul a fost domolit la început pentru a da mai mult efect ultimului act ca să avem impresia că am primit mai mult decât ne așteptam. Cred că m-am exprimat cam vag dar sigur are sens ce spun odată ce vezi filmul.
Inițial filmul parcă mă invita puțin să fac bășcălie de scenariu. Să râd de reacția oamenilor din serviciile secrete care sunt atât de ușor învinși de răufăcători, sau de unele fire albe cu care este cusută povestea. Apoi, când intră în scenă Clay Banning, jucat de impresionantul Nick Nolte, narațiunea începe să prindă un umor propriu, am râs la dumele reușite care îl implică pe veteranul tată. Inclusiv gravitatea evenimentelor mi-a atras mai mult atenția din acel punct încolo. Ai putea zice că Nick Nolte salvează cumva indirect filmul.
În ceea ce privește latura acțiunii și cascadoriilor, mi-am dat seama ieșind de la film că parcă a trecut ceva timp de când am văzut ceva thriller/film de acțiune plauzibil. Luptele și alergăturile din Angel Has Fallen te captivează tocmai pentru că majoritatea sunt realiste. Cu excepția unei scene prea întunecate dintr-o mașină de transport, din care nu am înțeles deloc cum s-a eliberat Banning, cam tot ce se întâmplă prin film pare realizabil. Sunt convins că acest sentiment se trage din contrastul cu blockbusterele verii în care eroii fac lucruri supraomenești, iar mașinile lor sunt în stare să țină în lesă elicoptere (Fast and Furious). Nu atinge nici zona aceea de realism dur, sângeros și dramatic.
Altfel spus Angel Has Fallen este un film excelent de văzut înainte de/la o bere cu gașca dacă te-ai săturat de puteri supraomenești și vrei să-ți amintești cum mai arată niște operațiuni militare.
Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Angel Has Fallen/”Cod Roșu în Serviciile Secrete” rulează cinema din 30 august și este distribuit în România de Vertical Entertainment.
Poster:
Trailer:
[…] Sorin Mincă analizează acest film pe MovieNews […]