“Jocul este din toate punctele de vedere un succesor spiritual al legendarului Symphony Of The Night, însă în ziua de azi e greu să te faci remarcat ca pe vremuri, când PlayStation 1 era o consolă puternică. ”
Gen: Platformer
Lansare: 21 iunie 2019
Studio: 505 Games
Distribuitor: Best Distribution
Platforme: PlayStation 4, Nintendo Switch, Xbox One
Clasificare: A.P.12
Sinopsis:
Bloodstained: Ritual of the Night este un RPG horror gothic cu acţiunea plasată în Anglia secolului al XIX-lea. O forță paranormală a invocat un castel infestat de demoni.
Intră în pielea lui Miriam, o orfană aflată sub influenţa unui blestem care îi transformă treptat corpul în cristale. Pentru a salva omenirea, şi pe ea însăşi, Miriam trebuie să se lupte în interiorul castelului şi să-l invingă pe Gebel.
Colectează, fă crafting şi deblochează o serie de arme, echipamente şi loot pentru a învinge o serie de minioni şi personaje de tip boss!
Recenzie:
Koji Igarashi a reuşit cumva, după plecarea sa de la Konami, să strângă suficiente fonduri să creeze succesorul unuia dintre cele mai îndrăgite jocuri din istoria side-scroller-lor de tip Metroidvania, Castlevania Symphony of the Night. Şi deşi nu face parte din seria Castlevania, Bloodstained: Ritual Of The Night ar putea fi la fel de bine cel mai nou joc din serie. Iar după câţiva ani de aşteptare rezultatul este unul… confuz. Jocul fiind lansat pe mai multe platforme precum PC sau PS4 alegerea mea a fost să îl joc pe Switch, fiind tipul ăla de joc pe care l-ai jucat atât pe TV cât şi pe ceva handheld, iar acest lucru s-a dovedit a fi uşor problematic.
Un castel în toiul nopţii
Spre deosebire de seria Castlevania, Bloodstained îl evită pe Dracula în totalitate şi vine cu propria sa poveste despre un cult care sacrifica aşa-numiţii “purtători ai ciobului” sau a fragmentului “SHARD” este termenul şi “Shardbinders” aceia ce puteau controla aceste fragmente. Sacrificiile erau făcute pentru a invoca demoni şi monştri în ideea de a convinge lumea că partea spirituală este mai importantă decât cea tehnologică sau ştiinţifică. Nu este foarte complicat şi sună a evul mediu European, dar în fine, treaba este că unul din aceşti purtători, care au luptat cu demonii, cade într-un somn sau comă de 10 ani, iar când se trezeşte află că un alt purtător şi prieten, GEBEL, a jurat că se va răzbuna pe lume, invocând la rândul lui un castel, mă rog, o fortăreaţă, din care îşi va duce la capăt planul. Miriam trebuie să intre în acest castel şi să lupte încă odată cu forţele răului.
Treaba cu Metroidvania
Pentru toţi cunoscătorii de jocuri sidescroller termenul “Metroidvania” este unul destul de cunoscut, însă pentru cine nu ştie, pe scurt, acesta face referire la tipul de joc, în mod normal sidescroller cu o hartă enormă şi încăperi interconectate în care jucătorul poate trece şi reveni conform progresului în joc. În timp ce jocuri precum Mario sau titlurile originale Castlevania erau lineare, stilul Metroidvania este mai deschis. Cu puncte de salvare şi de fast travel peste tot prin castel vei putea accesa zone sau te vei putea întoarce în alte zone la care nu puteai ajunge înainte cu uşurinţă. Harta aş putea spune că este chiar mai mare ca cea din Symphony of the Night dar nu cu foarte mult.
Pe partea de gameplay jocul nu diferă de Castlevania-ul de bază. Sari, loveşti şi poţi să îţi echipezi arme, armuri şi alte mici lucruri precum inele pentru a creşte statisticile. Monştrii dau drop, cutiile dau drop, lustrele dau drop… cam totul dă drop la ceva în acest joc. Repede o să ai un inventar destul de plin. Pe lângă elementele de bază mai ai şi shard-urile care le obţi de la inamici care îţi vor permite să foloseşti magii, precum foc sau invocatul a altor fiinţe să lupte pentru tine. Este asemănător cu colectatul de suflete din Aria Of Sorrow. Nu pot să spun că aduce ceva nou pe masă însă este atât de bine făcut că nu e nevoie să fie nou ci doar bun.
Pe lângă toate astea, revenind un pic la castel şi la backtracking şi toate cele, cum este normal pentru acest tip de jocuri, inamicii vor reînvia ori de câte ori treci printr-o zonă, dar nu este în zadar căci fiecare inamic omorât va aduce puncte de experienţă şi vei creşte de nivel, lucru important în special în boss-fights.
Alegeri artistice
Joc ca Symphony Of The Night nu cred că vom mai vedea ceva în existenţa noastră însă Bloodstained face tot posibilul, din punct de vedere vizual, să simuleze noutate în ceva deja existent. Personajele sunt mai cel shaded, dar 3D faţă de pixelii frumos aranjaţi în Symphony sau design-ul anime din Aria/Dawn of Sorrow.
Problema vizuală apare când, peste tot mai puţin pe SWITCH, jocul rulează şi arată mai bine. Port-ul de SWITCH are această problemă, este tăiat la 30fps, cu momente în care scade chiar şi se blochează pentru un foarte foarte scurt moment. Se întâmplă aceste lucruri, aceste scădere de frame-uri sau de viteza a jocului atât când ecranul este plin de inamici şi se întâmplă o grămadă cât şi când ai dat să citeşti o carte şi ai lăsat-o jocul revine de parcă este sub apă. Nici la momentul de faţă, o lună sau cât a trecut de la lansare nu au fost rezolvate din probleme de pe versiune SWITCH a jocului, iar în continuare avem un joc care se simte greoi şi cu întârziere de la apăsatul pe buton la acţiunea de pe ecran.
Texturi şi alte elemente grafice care pe PC sau pe consola sunt prezente şi rulează în 60 fps, pe versiunea Switch au fost reduse sau au dispărut complet. Câteodată mai există şi texturi care apar în zone în care nu te-ai aştepta. Pe lângă toate astea, momentele de loading şi ele la rândul lor devin enervant de lungi. Nu de stai minute dar ceva ce ar trebuii să fie insesizabil ia ceva timp să se încarce. Toate aceste probleme trag jocul în jos pe toate planurile posibile.
Simfonia ritualului
Unul din planurile mai puţin afectate este cel de sunet şi deşi ocazional unele nu sunt chiar top sau nu se aud la calitatea la care te-ai aştepta, jocul fiind crowdfunded şi pe un buget mare însă destul de restrâns pentru cât de ambiţios a fost, muzica compozitoarei Michiru Yamane, cea care s-a ocupat şi de legendara coloana sonoră de care s-a bucurat Symphony Of The Night, revine şi pentru Bloodstained. Şi sună excelent. Aduce aminte de Symphony însă nu copiază ci vine cu un sunet mai actualizat pentru un joc mai modern cu esenţă de old-school.
Un alt avantaj pe partea audio as putea spune ca este faptul ca se poate selecta Japoneza în loc de Engleză, și sună destul de bine și potrivit jocului. Însă ambele versiuni sunt bune, iar subtitrarea rămâne în engleză și este foarte ușor de citit.
Noaptea cea lungă
Mi-am dorit să ador jocul ăsta din momentul în care l-am ţinut în mână, fizic. Am fost dezamăgit că port-ul pe Switch care a primit prea puţină atenţie şi că promisiunile de a remedia problema încă nu s-au văzut, dar sper totuşi că vor face ceva cu el.
Jocul este, din toate punctele de vedere, un succesor spiritual al legendarului Symphony Of The Night, însă în ziua de azi e greu să te faci remarcat ca pe vremuri, când PlayStation 1 era o consolă puternică. L-am jucat, ce e drept şi pe PC şi deşi este îmbunătăţit vizual şi răspunde mult mai repede şi eficient la comenzi, micile probleme de buget se simt pe alocuri cu spaţii câteodată goale şi efecte audio care nu sunt întotdeauna de top, dar unde s-au băgat bani se vede clar. Mai departe de bani, este full fan-service, tot ce au vrut fanii au primit şi pe partea asta nu pot să mă plâng, Koji Igarashi a demonstrat că poate şi pe cont propriu să reproducă succesul obţinut la Konami. Nu pot să îl recomand pe Switch în forma sa actuală, însă pentru fanii side-scroller-elor şi jocurilor de tip Metroidvania, cel puţin pe consolă, este de cumpărat.
Bloodstained îl găsiți din 21 iunie în format retail pentru PlayStation 4, Nintendo Switch și Xbox One pe Gameshop și digital din PlayStation Store, Microsoft Store și Nintendo eShop.
Mulțumim Best Distribution
