Merge citat, la început de articol, Steve Carell, despre comedia Space Force și de unde a pornit ideea unui serial pe Netflix: “Space Force a apărut într-un mod atipic. Netflix avea acest gând de a produce o comedie, iar ideea i-a făcut pe toți să râdă într-o întâlnire – o idee cu un serial despre începuturile unei „Forțe Spațiale” fictive.”
“… serialul era bazat pe nimic, doar numele care i-a făcut pe toți să râdă.” – Steve Carell
Netflix avea deci un titlu și ideea unei comedii în care să-l pună pe Carell capul răutăților și uite așa s-a dus gândul la fostul serial al acestuia, The Office și s-a ajuns să se recruteze din producția acestuia. Howard Klein/3Arts vine ca producător executiv și nu avea cum să lipsească Greg Daniels (co-creator alături de Carell) din ecuație. Trioul s-a pus pe treabă și i-au cooptat pe John Malkovich, Diana Silvers, Tawny Newsome, Ben Schwartz, Lisa Kudrow, Jimmy O. Yang, Noah Emmerich, Alex Sparrow și Don Lake alături de Carell. Și-așa începe nebunia.
“… ce fel de serial o să fie? Despre ce o să fie vorba? Și am lansat ideea că ar trebui să fie despre începuturile Space Force.” – Steve Carell
Pe bună dreptate ideea de la care s-a plecat pare plauzibilă cu cât ne adâncim mai mult în cele 10 episoade are primului sezon. O Forță Spațială vine oarecum natural căci POTUS (President of the United States) e de părere că trebuie să-și apere spațiul aerian și cel mai important pe cel de pe… Lună! Da, POTUS vrea să trimită prima colonie pe Lună și așa încep să se pună bazele Space Force. De la 0.
În Episodul 1 – “The Launch”, facem cunoștință cu Generalul cu patru stele, Mark R. Naird (Steve Carell), care speră să fie pus la conducerea Forțelor Aeriene (Air Force), dar care primește conducerea unui proiect unic, neașteptat: Space Force!
Vom face imediat cunoștință cu soția lui Mark, Maggie (Lisa Kudrow) și fiica lor, Erin (Diana Silvers) care vor afla vestea cea… ciudată și vor trebui să se mute cu toții în Colorado la baza militară Wild Horse pentru a începe Generalul să pună bazele Forței Spațiale.
Un an mai târziu Mark locuiește singur cu Erin în Wild Horse. Ajuns la fața locului, Mark îl va cunoaște pe partenerul său, Doctor Adrian Mallory (John Malkovich) și restul echipei și vor face un test de lansare (eșuată) de rachetă pe orbită.
Îl vom cunoaște pe secretarul lui Naird, Brad (personajul meu preferat) și o a doua tentativă de lansare pe orbită, cu Episilon 6 este o… semi-reușită.
Episodul 2 – “Epsilon 6” continuă cu primul episod cu o stare de urgență la care nu există prea multe rezolvări. Cea mai apropiată (și cam unica rezolvare) se află în apropierea satelitului și este vorba de o navă spațială populată de… un cimpanzeu (Markus) și un husky, Theodore. Cele două animale primesc misiunea de a rezolva problema cu Epsilon 6. Bineînțeles că “chimpstronautul” va avea nevoie de ajutorul celor de la baza Space Force și rezultatele vor fi… neașteptate.
În Episodul 3 – “Mark and Mallory Go to Washington” Doctorul și Generalul rămân fără finanțări și hotărăsc să meargă în Washington DC, la Pentagon pentru a cere susținere, dar sunt luați la mișto de celelalte forțe (aeriană, marină etc), iar în cele din urmă cei doi ajung la Capitol Hill în fața comitetului care hotărește dacă Space Force merită să primească susținere. Și acolo Space Force pierde teren cu Naird la microfon, dar când Mallory are pentru prima oară cuvântul scoate în evidență cât de important-vitală este această Forță Spațială. Se întorc cu fruntea sus în Wild Horse. Între timp o vom cunoaște mai bine și pe fiica lui Naird, Erin.
Este timpul să se realizeze costumele și să vedem cum se descurcă persoanele alese să colonizeze Luna într-un spațiu special amenajat numit Lunar Habitat. Așa începe Episodul 4 – “Lunar Habitat”, unde FLOTUS (First Lady of the United States) alege veșmântul și imprimeul “lunar” pe care-l vor purta membrii Space Force numiți “Spacemen”.
Naird horărește că vrea să stea alături de membrii echipajului în Lunar Habitat, unde este responsabil cu curățenia și timp de o săptămână trebuie să mănânce numai… cartofi. Între timp, în Wild Horse, Erin are probleme și simte lipsa părinților.
În Episodul 5 – “Space Flag” avem un duel amical de zile mari între Air Force și Space Force pe teren de luptă cu arme de… jucărie! Costume cu balonașe, arme cu aer comprimat și exoscheleton controlat de la distanță, tactici… ce poate ieși rău? Biluțele zboară în toate direcțiile, imagini demne de scene de război atroce, Space Force trebuie să-și câștige renumele și să le arate că sunt o Forță adevărată!
Episodul 6 – “The Spy” debutează cu stângul căci “competiția” pare să folosească o rachetă cu un design familiar și se trage concluzia că în cadrul Space Force se află o “cârtiță”. Baza intră în alertă și toată lumea e interogată și verificată la sânge, dar problemele nu se opresc aici căci în Episodul 7 – “Edison Jaymes”, POTUS le trimite o companie pe cap pentru a le înlocui combustibilul folosit. O reprezentantă a companiei “Edison Jaymes” sosește în Wild Horse unde au loc discuții și negocieri și se face forțat un test de lansare de rachetă.
Naird simte lipsa lui Maggie și va fi surprins cu niște vești tulburătoare. Acesta este subiectul Episodului 8 – “Conjugal Visit”, iar în Episodul 9 – “It’s Good to Be Back on the Moon” încep pregătirile pentru lansarea echipajului care să meargă pe Lună și să stabilească un loc pentru a pune bazele colonizării. Space Force One e gata, dar chiar înainte de lansare observă pe suprafața Lunii mișcare! Concurența e deja acolo și ocupă cele mai “bune cratere”!
SFO ajunge și ea pe Lună și declară război concurenței, iar în Episodul 10 – “Proportionate Response” POTUS vrea să deschidă focul… pe Lună! Mark se împotrivește și este dat deoparte.
SFO pornește la atac împotriva concurenței fără arme de foc, dar un twist va ridica probleme grave în ambele tabere, iar Mark este rechemat pentru a găsi soluții.
Între timp, Erin are probleme din ce în ce mai mari și are nevoie urgentă de ajutorul părinților.
Bineînțeles că se termină în “coadă de pește” și clar e loc de un nou sezon, dar vor reuși cele 10 episoade din Space Force să mențină interesul telespectatorilor cu umorul tipic “The Office”?
Despre cei din spatele serialului Netflix nu sunt multe lucruri negative de zis ci numai de laudă căci “The Office” este printre cele mai populare și de succes seriale dintotdeauna, dar la urma urmei contează rețeta folosită, gagurile și cât de bine se descurcă actorii aleși să o livreze prin jocul lor.
Scenaristic vorbind, Space Force este ca un roller coaster începând foarte bine cu primele episoade, apoi câteva episoade fiind ușor cam scoase din context, dar au ca rol de a contura mai bine personajele principale. Actorii sunt aleși bine pe roluri, Brad fiind personajul meu preferat și cel căruia i s-au dat cele mai haioase scene. Carell este exact cum ne așteptăm să fie, iar lui Malkovich nu ai ce să-i reproșezi. Personajele celor doi sunt complet diferite și totuși vom descoperi o chimie ciudată între ei. Mi-a plăcut cum a fost echilibrată această relație a celor doi. Ceilalți se simte puțin că au fost aleși oarecum să fie de naționalități diferite, dar fiecare își joacă rolul așa cum trebuie.
Episoadele din Space Force au o durată aproximativă de timp de 30 de minute ceea ce mi se pare foarte bine ales căci e genul de serial care se bazează mai mult pe dialoguri cărora li se adaugă comicul de situație. Nu se face rabat la buget deci serialul arată foarte bine din mai multe puncte de vedere. Vizual este foarte frumos și atent realizat, iar suportul HDR ajută și el. Pe partea de audio, nici aici nu s-a făcut rabat la calitate, iar pe parcursul sezonului 1 întâlnim și câteva piese, diferite între ele, dar puse exact unde le este locul, cel puțin din punct de vedere al versurilor, căci genurile sunt diferite. “Kokomo” al Beach Boys încheie într-o notă amuzantă primul episod, iar Nu Shooz cu “I can’t Wait” schimbă genul dar tot într-un mod amuzant. Printre piese mai avem și Block B “Her”, OA “Elvis”, The Monkees cu “Daydream Believer” și tematicul “Fly Me to the Moon” de Bobby Womack.
Umorul l-am găsit a fi pentru un public restrâns căci gagurile sunt scurte, nu sunt chiar atât de dese pe cât ne-am aștepta și sunt plasate într-un scenariu care tratează cu seriozitate subiectul. Nu știu cum ar fi cel mai bine să explic acest lucru, dar atenție și că este utilizat limbaj vulgar. Cel mai probabil fanii “The Office” vor fi satisfăcuți de Space Force, iar pentru ceilalți vă spun doar că merită să-l încercați. Primele episoade sunt chiar amuzante, apoi sper să rezistați să treceți peste unele episoade care au ca scop totuși conturarea unor personaje și dacă ajungeți până la sfârșit este posibil să rămâneți cu acea doză de curiozitate care să vă împingă să vedeți și următorul sezon (dacă va fi confirmat).
Space Force este un serial bine conturat, când vine vorba de calitatea vizuală și auditivă, jocul actorilor și subiectul în sine, partea cu amuzamentul, însă, ține fix de caracterul fiecărui telespectator, dacă-l va gusta sau i se va părea sec.
Space Force va sosi din 29 mai pe Netflix.
