Ghost of Tsushima – Recenzie

“Pur şi simplu un joc spectaculos şi va rămâne special pentru mine de acum pentru mult mult timp.”

Gen: Acțiune, Aventură

Lansare: 17 iulie 2020

Studio: Sucker Punch

Distribuitor: SIEE

Platforme: PlayStation 4

Clasificare: 16+

Sinopsis:

Recenzie:

Un mic lucru, dar important, despre Ghost of Tsushima, de fapt este mai mult despre Sucker Punch, dezvoltatorii, este că a fost la începutul vieţii Playstation-ului cu Infamous: Second Son – unul din primele titluri exclusive grele ale consolei şi tot ei sunt cei care trag cortina exclusivităților şi anunţă sfârşitul a 7 ani de viaţă plini a consolei PS4. Şi ce final. Anul acesta am avut două din cele mai aşteptate jocuri pe consolă, este vorba de The Last Of Us Part 2, care a apărut cu puţin timp înainte de ultimul, Ghost Of Tsushima, iar tot ce pot să zic este că a fost un drum de jocuri în exclusivitate impresionant.

Istoria se transformă în poveste

Ghost Of Tsushima spune povestea lui Jin Sakai, un samurai care primeşte o a doua şansă după o luptă în care trebuia să moară să îşi elibereze unchiul, jito-ul insulei, şi să oprească invazia Mongolă care a pus stăpânire pe zonă. Asta este doar partea de bază, partea principală şi cea care adaptează câteva elemente istorice reale ca de exemplu invazia mongolă din 1274 care a durat până în 1281.

O poveste grozavă, niste personaje destul de memorabile, o ambianță de film, de fapt, o experiență cinematică, fac ca aventura principală cu peste 20 de ore de gameplay (total cumulat să termini jocul complet este undeva peste 50) să iasă în evidență între alte povești asemănătoare din ultima perioadă, ca de exemplu cea din Assassin’s Creed Odyssey.

Farmecul jocului nu vine doar din povestea principală ci şi din cele secundare care sunt foarte multe la număr şi vin foarte natural. Nimic nu este forţat, iar aventura este “la liber”, poţi face lucrurile în ce ordine dorești, doar că pe drum vei avea mici probleme de “nivel” să zicem, dacă încerci să avansezi prea repede. Dar vorbim despre quest-uri. Deşi sunt secundare au o formă foarte deosebită pe care nu am văzut-o până acum sau poate nu am observat-o că nu era atât de evidențiată în log-ul misiunilor. În ciuda faptului că poate una din ele, prima de obicei, este una principală, restul 8 sunt secundare şi rămâne la voia ta dacă vrei să explorezi acest drum de quest-uri. Majoritatea misiunilor secundare sunt în jur de 8-9 quest-uri, fiecare aportând farmec şi poveste insulei Tsushima. Este un joc plin de personaje interesante, cum am zis mai sus, de locaţii de explorat şi cel mai uşor se face prin misiuni secundare.

Asemănător dar nu prea

Tehnic vorbind jocul arată ca un Assassin’s Creed în Japonia, însă nu este. Jocul funcţionează ca un Shadow Of Mordor sau Batman Arkham, însă nu este. Ghost of Tsushima ia elementele care funcţionează din fiecare din jocurile pe care le-am menţionat mai sus şi le perfecţionează. Scoate lucruri şi adăugă unele noi pentru o experienţă complet individuală, deosebită și foarte important, nu atât de încărcată. Nu este unică pentru că am mai jucat aşa ceva însă are destul de multe elemente ale sale ca să fie o experienţă originală.

Are lucruri pe care le-am mai văzut până acum, ca de exemplu căţăratul acela pe stânci sau pe clădiri, dar nu e greu de executat, pentru că întotdeauna duce undeva. Cum progresează jocul ajută foarte mult şi la partea tehnică datorită faptului că este iertător când vine vorba de cum faci lucrurile. Nu te simţi niciodată limitat de un perete invizibil sau eşti purtat pe un hol drept, stânga-dreapta, ci ai o libertate pe care nu am mai întâlnit-o până acum.

Harta, locaţia, sunt foarte mari şi duce la limite PS4. Ca sfârşit de viaţă a unei console jocurile în momentul de faţă încearcă să stoarcă şi ultimul chip pentru o experienţă vizuală completă dar şi pe partea tehnică să facă uz de tot arsenalul Sony într-un schelet cunoscut. Te foloseşti de manetă, nu în toate aspectele, însă de exemplu acel Touch Pad are nişte funcţii foarte importante. Săgețiile de pe D-Pad fac alte lucruri, ca de exemplu să îți dai viața sau să chemi calul. Este un joc care are nevoie de multe butoane şi cât mai convenabil posibil plasarea și acționarea lor.

Frumuseţea unei insule sub asediu

Nu ştiu cum ar fi arătat Tsushima înainte de invazie, dar este o realizare vizuală incredibilă a insulei cum o vedem în joc. Nu cred că am văzut un joc atât de frumos, plăcut și relaxant vizual de foarte multă vreme. Deşi afară poate să plouă şi să fulgere când stai într-o pădure roşie sau priveşti un câmp verde, chiar şi o mlaştină a cărei culori nu provoacă nici un sentiment de bucurie, o să vrei să te opreşti din orice faci doar ca să priveşti. Insula Tsushima este la randul ei un personaj foarte detaliat din joc.

Animaţiile sunt şi ele destul de premium deşi câteodată poate par neşlefuite pe alocuri. Nu am întâmpinat nici un fel de problemă de desincronizare a sunetului cu animaţia însă au fost câteva glitch-uri pe ici pe colo. Dar nimic nu contează când totul este epic. Încă îmi aduc aminte de prima dată când am văzut jocul în trailer cât de spectaculos arăta şi acum nu îmi vine să cred că este de fapt tot jocul aşa. Nu cred că a existat un moment, cel puţin în exterior, să nu mă opresc şi să privesc ceva sau să fiu impresionat de un port, de o bază de mongoli, de un turn, de un palat, de orice. Jocul străluceşte din toate punctele de vedere pe partea vizuală. Felul in care se mișcă iarba și cad frunzele te vor cuceri la prima vedere.

Drumul samuraiului este pavat de bune intenţii

Tehnic şi vizual jocul este spectaculos, dar să vorbim acum și despre gameplay. Recunosc, am avut un pic de probleme la început din lipsa LOCK-ON-ului, este ceva ce toată lumea comentează, însă cu cât avansezi mai mult în joc cu atât îţi dai seama de cât de bine îți e fără el. Sau cel puţin de ce funcţionează aşa de bine. Răspunsul este “libertate” – ai libertate, la momentul în care te lupţi, să faci dodge, să faci roll, să îţi schimbi stance-urile în mişcare, să faci absolut orice, doar pentru că nu eşti blocat pe un inamic cu acel lock-on și poti să te miști liber.

Cum am zis, nu e departe de alte jocuri pe care le-am jucat până acum însă pentru un joc despre un “simplu” samurai, arsenalul este impresionant. De la diferite tipuri de săgeţi, la diferite tipuri de alte arme alternative, precum kunai-uri sau bombe, în luptă până la 4 stance-uri care fiecare funcţionează împotriva unui tip de inamic, jocul este complet. Felul în care crești în nivel şi distribuţia punctelor depinde de stilul de joc pe care îl adopţi. Nu eşti niciodată obligat să alegi cum să abordezi o misiune sau o fortăreaţă inamică, decât în unele misiune care îţi cer să nu fi detectat. Chiar şi în momentul în care eşti într-o locaţie inamică poţi opta pentru un mix între stealth şi full-on combat cum am făcut eu. Alte misiuni în genul mergi drept şi tai valuri de inamici pentru a ajunge la punctul “X”.

Parry, dodge, roll, assassinate sunt elemente de gameplay comune însă când poţi combina un chain assassinate în plină bătaie datorită faptului că ai dat pe jos cu o bombă de fum face experienţa cu atât mai distractivă. Sunt și elementele cosmetice, culori sau alte părți din costumatie, care se pot upgrada. Fiecare armură, sabie sau arc se pot upgrada în orice oraș care are un fierar, un armurier sau un “arcurier”.

Vântul este aliatul tău

Mecanica vântului, da. Toată lumea a lăudat asta şi este întradevar impresionantă. Este un joc care, în principiu, nu afișează prea multe elemente pe ecran. Nu îţi apar viaţa, harta, săgeațile, busola, sferele cu mana sau viață, dreptunghiul cu o sută douăzeci de mii de butoane cum are WoW. Eşti tu şi vântul. Harta se deschide separat, se alege o locaţie iar vântul te va duce acolo. Şi chestia asta contribuie la libertatea pe care ţi-o oferă jocul, faptul că nu te simţi presat, să mergi undeva să faci ceva anume, să ai 10 quest-uri active într-o parte a ecranului. Chiar şi textul cu locaţia în care mergi, unde îţi scrie câtă distanţă mai ai până la obiectivul marcat, dispare. Chiar nu este ceva invaziv şi poţi oricând să dai pe Touch Pad să bată vântul să vezi direcţia în care trebuie să mergi.

Kurosawa Mode

Dinainte să joc auzisem de modul ăsta, care este alt aspect impresionant. Schimbă câteva elemente din joc, precum sunetul şi este un adevărat omagiu adus filmelor lui Kurosawa sau filmelor cu samurai în general. Este un gimmick din punctul meu de vedere şi nu ştiu dacă ar merita să joc tot jocul din nou în Kurosawa Mode. Este alb-negru. Şi asta ar anula tot ce face jocul o capodoperă modernă a gaming-ului din punct de vedere vizual. Dar din nou, este un omagiu impresionant, pentru că nu este doar un simplu filtru alb-negru ci are ceva în spate lucruri care să ofere încă un strat interesant jocului.

Violenţa nu este neapărat la ordinea zilei

Mă refer la genul de aşteptări pe care le-ai avea de la un joc cu săbii. Să tai capete și mâini. Mă aşteptam la ceva mai grafic însă este mai soft sau, mă rog, să o numim cumva pe partea CLASICĂ a samurailor, nu gore-fest-urile moderne cu care suntem obişnuiţi, din care ţâşneşte sângele ca din arteziană. În special când ai două moduri de a juca, cel stealth şi cel action sau “guns blazing” mă rog, “swords blazing”, atenția este mai mare la sunet decât la efectul grafic în sine ca să dau un exemplu. Te murdăreşti de sânge, treci cu sabia prin inamici însă niciodată nu este atât de grafic cum te-ai aştepta. Până la un punct. Undeva la mijlocul jocului deblochezi o chestie care e asemănătoare cu rage-ul din alte jocuri doar că e un pic mai complex. Ca să obţii acest “rage” (“ghost mode” este numit parcă), trebuie să baţi 10 inamici fără să te lovească, iar dacă eşti lovit, chiar dacă ai plin acel rag bar, pierzi şansa de a îl activa. În momentul în care activezi acel rage se lasă cu decapitat şi alte tăieturi grafice. Este un “burst” violent incredibil.

Misiuni Legendare

Jocul are câteva misiuni legendare care sunt absolut fantastice. Sunt poveşti. Efectiv sunt poveşti care te pun în căutarea a ceva, fie că e o armură sau tehnică de luptă, de obicei se termină destul de interesant, însă poveştile alea în sine, dacă era orice alt dezvoltator probabil se livrav sub formă de DLC, separat.

Vulpi, Altare şi alte locuri de explorat

În Tsushima găseşti altare în locuri greu de ajuns. Găseşti vulpi care te vor conduce către alte altare care au ceva pentru tine. Găseşti păsări care au ceva interesant să îţi arate peste tot pe hartă. Toate locaţiile, fie că este o oază mică de apă termală în care te relaxezi şi te gândeşti la unchiul tău sau la primăvară, fie că ajungi pe o stâncă şi compui un haiku pentru o bandă de pus la cap, au ceva de oferit. Unele îţi măresc viaţa, altele îţi oferă ceva cosmetic pentru sabie, cap, sau o piesa nouă la fluier (știu, nu este un fluier). Unele îţi dau “Resolve” sau altele, pur şi simplu sunt comori, important este că întotdeauna este ceva de găsit în Tsushima dacă eşti dispus să explorezi.

Sunetul vântului

Vântul are sunet în joc şi câteodată chiar sună a vântul ăla de iarnă. Creatorii au dat o foarte mare atenţie la detalii când vine vorba de sunet. De la galopul calului la cum se loveşte sabia într-un scut. Sunetul împreună cu muzica transformă experiența într-una totală. Memorabilă este melodia care începe când compui poezii. Este ceva pur japonez. Te oprești și te gândeşti care dintre opţiuni să o alegi pentru haiku şi e momentul de pace care te duce acolo cu o melodie “populară” japoneză. Exploziile, săgeţile chiar şi animalele, au o atenţie deosebită când vine vorba de sunet.

Voice acting-ul este şi el unul foarte bun. Neobişnuit mie, dar fiind un joc american şi nu unul japonez, l-am jucat în Engleză. Are audio în japoneză însă problemă este că el a fost sincronizat iniţial pe Engleză şi dacă îl pui în Japoneză o să se vadă ciudat când vorbesc. Actorii sunt fantastici, câteodată over the top aş spune, făcând unele personaje previzbile, însă voice acting-ul este premium pe partea de Engleză. Surprinzător de bun.

Nu este o poveste obişnuită cu fantome

Deşi se numeşte Ghost of Tsushima, este mai mult în tonul acela de Contele de Monte Cristo decât Casper. Este un joc spectaculos. Micile defecte întâmpinate pe drum există, dar la punctul ăsta, să mă plâng de ceva nu mă face critic ci doar hater. De fiecare dată când i-am dat drumul nu am simţit în nici un moment ceva să îmi displacă. Să mi se pară plictisitor sau obosito; să am vreo formă de obiecţie la ceva legat de jocul acesta. Pentru mine, personal este un joc perfect. Oferă exact acele lucruri care le vreau dintr-un joc şi unele pe care nu ştiam că mi le doream. Este prima dată când, într-un joc de acest gen, când am simţit cu adevărat ce înseamnă libertatea de a face ceva care să nu fie doar o chestie în plus ci un aport pe viitor. Chiar şi când te lupţi cu inamici pe drum şi salvezi un ţăran, acel ţăran îţi va da o informaţie utilă.

Este pur şi simplu un joc spectaculos şi va rămâne special pentru mine de acum pentru mult mult timp. Va fi acel joc pe care îl voi menţiona în conversaţii şi cu care voi apăra ceva ce nu prea mi-a plăcut până acum, care în ultima vreme a devenit enervant şi plictisitor, OPEN-WORLD-ul. A reuşit să mă prindă atât de bine în felul în care progresezi în joc, că am speranţa ca cineva, pe viitor, să ia notiţe de cum se face, cum se concepe un open-world. Şi este o laudă companiei Sucker Punch care a făcut ceva atât de diferit faţă de ce au făcut până acum. Este un punct în care o companie îşi arată maturitatea şi experienţa. Lauda merge și la Sony că a pariat pe ei şi le-a dat libertatea de a crea ceva atât de impresionant si diferit cum este Ghost Of Tsushima.

Ghost of Tsushima îl găsiți din 17 iulie în format digital pentru PlayStation 4 pe PlayStation Store și retail în magazinele de specialitate.