“Tony Hawk’s™ Pro Skater™ 1 + 2 poate crea dependență în sensul bun și este ușor de recomandat atât jucătorilor mai casual cât și gamerilor care vor să mai schimbe peisajul dominat de shootere și lootbox-uri. ”
Gen: Sport
Lansare: 4 septembrie 2020
Studio: Vicarious Visions
Distribuitor: Activision-Blizzard
Platforme: PlayStation 4, Xbox One, Microsoft Windows PC
Clasificare: 3+
Sinopsis:
Jocul care a transformat lumea skateboardingului se întoarce! Tony Hawk și Vicarious Visions, studioul care a revigorat seria Crash, și-au unit forțele pentru a readuce fanilor versiuni remasterizate pentru primele două jocuri din seria Tony Hawk – Tony Hawk’s Pro Skater 1+2. Pentru a oferi sesiuni de gameplay deosebite, Tony Hawk’s Pro Skater 1+2 va reuni toate nivelurile originale, skaterii profesioniști și schemele clasice pe care jucătorii și le reamintesc din anii ’90 și 2000 cu niveluri noi, recreate cu mare atenție, și cu o serie de melodii familiare precum “Superman” de la Goldfinger.
Recenzie:
De departe, deocamdată, THPS1+2 este jocul care seamănă cel mai mult cu un joc video dintre toate titlurile lansate anul acesta pe care am apucat să pun mâna. Sună ciudat? Să-ți explic. Jocurile au devenit din ce în ce mai cinematice, au devenit o experiență narativă din ce în ce mai imersivă. Chiar și jocurile multiplayer au început să se îndepărteze de acea formulă fun „arcade” a jocurilor de mai demult. Par bătrân acum, sunt convins, dar te asigur că din contră, nu am apucat mare lucru din jocurile anilor ’90. Nu sunt neapărat nostalgic când fac această comparație, fiindcă ador un joc care să mă ține lipit cu povestea sa ca un film interactiv, totodată având un gameplay captivant, ca un God of War sau The Last of Us Part II (la un moment dat cândva o să reușesc să compun o recenzie și pentru TLOU2, merită discutat și pe site-ul nostru). Doar că tot jucând astfel de jocuri uitasem cum este o experiență pură de joc video în sensul său în care intri în el îți alegi un nivel și butonezi până obți cel mai bun scor și colecționezi tot ce se poate. Așa e Tony Hawk’s™ Pro Skater™ 1 + 2.
Triumfătoarea întoarcere a lui Tony Hawk
Un remake al, evident, primelor două jocuri din seria skater-ului Tony Hawk, THPS1+2 readuce în atenția gamerilor distracția generată de combo-uri spectaculoase de scheme în aer sau la sol. Totul într-un sandbox ticsit de oportunități de a fi creativ în aceste scheme. Nu numai că recreează cu fidelitate skatepark-urile din jocurile vechi dar vine cu facilități moderne îmbrăcate într-o grafică clară și arătoasă care beneficiază de Unreal Engine. Trebuie să recunoaștem că Activision a început să-și spele păcatele strămoșești cu remake-uri și remaster-uri neașteptat de reușite în ultima vreme, și vrem să continue acest trend. Ca o altă paranteză referitoare la industrie cu totul, anul acesta cred că a avut cele mai multe reveniri de succes, și încă mai așteptăm câteva titluri din aceasă specie.
Asemeni realității, și în mediul virtual ai nevoie de mult exercițiu pentru a stăpâni cu adevărat arta skateboarding-ului. Demo-ul încercat luna trecută nu a fost decât o mică mostră din ce pune pe tavă întregul joc. Cu ajutorul unui tutorial comprehensiv care îți oferă libertate de mișcare, am înțeles că există mai multe posibilități de a te da cu skate-ul în acest joc decât descoperisem eu de unul singur.
O suită întreagă de skateri faimoși sunt incluși în joc cu care poți juca de la bun început, inclusiv un schelet – fiindcă niciodată nu sunt destui scheleți pe designul plăcilor – cu tot cu propriile voci și set de skills. În meniul extra găsești și câte un filmuleț cu relizările lor, bineînțeles filmulețele fiind deblocate terminând diverse challenges. Cu siguranță vei dori să-ți creezi și propriul skater. Mie inspirația de moment mi-a dictat să fac un fel de skater vampir căruia îi place alb-negrul. I-am alocat câteva puncte unde am crezut că aș putea excela ca mișcări, mi-am ales o placă personalizată și pe față și pe dos și dus am fost către skatepark.
Ollie, wallie, kickflip? Ce-s astea?
Nu te simți prost dacă niciun termen nu ți se pare cunoscut, tutorialul prietenos îți explică tot ce vrei, și îți dă libertate de mișcare să înțelegi fiecare aspect în parte. Poți intra și ieși din tutorial oricând vrei și poți relua exact lecția la care ai rămas sau oricare alta. Dacă consideri că ști deja ce faci, tutorialul nu-ți este băgat pe gât, întrucât îl poți accesa oricând din meniu după ce ai refuzat prompt-ul apărut prima oară când bootezi jocul.
Skater-ul tău e personalizabil de la îmbrăcăminte, tatuaje, până la placă cu tot cu roți. Poți colecționa badge-uri și articole noi de îmbrăcăminte sau modele de skate terminând numeroasele provocări sau cumpărându-le cu dolarii obținuți din punctajul fiecărei sesiuni de joacă. Am observat după două zile că trebuie de fapt să dau claim la reward-urile obținute și brusc m-am trezit că am deja Level 6 la profil.
Dacă preferi libertate de mișcare și descoperire, skatepark-urile sunt din prima disponibile în modurile Free Skate și Single Session. Iar dacă toate aceste niveluri vaste și dinamice readuse din cele două jocuri nu mai reușesc să te scoată din plictiseală, îți poți crea propriul skatepark în modul Create-a-Park sau să le joci pe cele publicate de alți useri online. Deși jocul a apărut de mai puțin de o săptămână, am remarcat deja câteva skatepark-uri custom remarcabile, cum ar fi unul cu o piramidă ce are un subsol interesant, sau un skatepark aflat în mijlocul unei păduri. Singura problemă este decizia ciudată a producătorului de a pune multe obiecte din editorul de niveluri ca deblocabile, astfel că nu poți fi din prima atât de creativ pe cât ai vrea.
Turneele din carieră îți dau voie să joci câte un nivel pe rând, skatepark-urile nu mai au intrare liberă, următorul fiind deblocat numai cu un număr aferent de obiective. Aici, skatepark-urile au și obiective. Sesiunea ține doar 2 minute așa că te poți concentra doar pe unul sau două-trei obiective de fiecare dată, iar odată ce le-ai îndeplinit ele nu mai apar prin nivel. De regulă trebuie să obți un high-score anume sau să colecționezi 5 obiecte de un fel sau să atingi 5 suprafețe de un alt fel, dar sunt și provocări mai unice. Timpul de două minute este perfect pentru o doză concentrată de acțiune în care vrei să obți cât mai multe puncte, provocându-te singur la scheme cât mai complicate. Nivelurile sunt astfel rejucabile de zeci de ori, până parcurgi toată lista de provocări. Nu trebuie să termini lista pentru a debloca următorul skatepark, și numărul respectiv de obiective încheiate nu trebuie să fie dintr-un singur parc. În parcuri sunt ascunse și unele obiecte colecționabile pe care le găsești doar explorând migălos nivelul. Unii jucători au deblocat și doi skateri secreți, și s-ar presupune că jocul încă are secrete nedescoperite. Nu știu dacă mă voi abține din a folosi diversele ghiduri publicate de fani referitoare la aceste secrete sau orice alte obiecte cosmetice deblocabile.
Poți să îți imaginezi opțiunile de accesibilitate ca pe niște roți ajutătoare. În Game Modes poți bifa No Bail, ca să nu cazi niciodată. Deși am simțit că mă ajută să exersez mișcările fără să tot fiu întrerupt de căzături – așa cum se vede adesea în video-ul atașat mai jos recenziei -, totodată am realizat că astfel devin prea comod și nu prea învăț cum să aterizez fără să mușc asfaltul. Altă opțiune ajutătoare pentru unii dintre gameri ar fi cea în care nu trebuie să îți faci griji cu ținutul echilibrului pe balustrade. Depinde de fiecare jucător în parte însă consider că folosirea acestor opțiuni trebuie minimizată cât mai mult pentru o experiență cât mai satisfăcătoare.
Apreciez la THPS 1+2 că oferă atâta libertate în ritmul de învățare și loc de desfășurare. Eventual chiar din greșeală am descoperit unele mișcări. Ideea e să legi cât mai multe combo-uri cât ești în aer. De regulă și marginile de rampe sau balustradele își dau cu generozitate puncte dacă îți ți echilibrul până ieși din combo și nu guști asfaltul între timp (verting).
Venind vorba de mișcări, jocul în sine se mișcă foarte bine, în sensul în care odată încărcată harta, după un ecran de încarcare destul de scurt, personajul se deplasează la fel de fluid indiferent de cât de „încărcate” sunt combo-urile sau peisajele. Dacă ar fi să caut neapărat neajunsuri, mă gândesc că Unreal Engine poate mai bine de atât, însă prefer flow-ul acesta perfect în detrimentul unor efecte vizuale mai puternice.
Întregul playlist se potrivește ca o mănușă activității din joc, iar dacă sunt piese care te stresează le poți exclude din listă. Muzica oscilează între hip-hop și rock casual. Am rămas cu o parte din melodii în cap și rulează random în viața mea de zi cu zi, dar asta e, sunt obișnuit să prind zilnic earworms.
Nu cred că mă voi plictisi de acest joc prea curând.
Modul single session sau mai ales turneul mă motivează să încerc din nou și din nou, ca într-o transă, să ating noi culmi ale punctajului, doar din ambiție, deblocabilele pentru skater fiind doar un bonus. Am constatat că în mai puțin de o oră mi-au transpirat palmele pe controller și am fost pe cale să fac febră musculară în brațe din cauza concentrării maxime și combinațiilor complicate de butoane pe care ajunsesem să le încerc. Tony Hawk’s™ Pro Skater™ 1 + 2 poate crea dependență în sensul bun și este ușor de recomandat atât jucătorilor mai casual cât și gamerilor care vor să mai schimbe peisajul dominat de shootere și lootbox-uri. Evident, acest remake de Pro Skater este mai ales destinat fanilor înrăiți ai genului, care vor regăsi exact ce le plăcea înainte la jocurile mai reușite din serii, cu tot cu micile neplăceri care dau farmec. Tony Hawk’s™ Pro Skater™ 1 + 2 va rămâne cel mai probabil permanent instalat pe hdd-ul consolei mele, alături de alte câteva jocuri în care mai dau ture ocazionale (Fall Guys, GTA V). Acest remake excelent s-ar putea să rămână la fel de clasic ca vechile jocuri.
Tony Hawk’s Pro Skater 1 + 2 îl găsiți din 4 septembrie în format digital pentru PlayStation 4 pe PlayStation Store, Xbox One prin Microsoft Store, PC prin Epic Game Store și retail în magazinele de specialitate.
