“Este un joc numai bun în care să-ți tocești mouse-ul prin ciuruială, oricând simți nevoia.”

Gen: Acțiune, Aventură

Lansare: 29 octombrie 2020

Studio: Scorpius Games

Distribuitor: Scorpius Games

Platforme: PC (Steam)

Clasificare: 16+

Sinopsis:

PositronX este un FPS futuristic de tip rogue-lite FPS plin de niveluri generate aleatoriu, obiecte și inamici; lupte alerte; deplasare creativă și mecanici de control al timpului cu imagini incredibile. Fiecare sesiune de joc îți oferă o experiență unică de fiecare dată când joci acest titlu.

Play.Die.Repeat

Recenzie:

PositronX este o creație românească meșterită în Unreal Engine care îți permite să-ți descarci nervii sau să-ți mai potolești din pofta de shootere oricând simți nevoia, la infinit prin intermediul nivelurilor generate aleatoriu. Bun mai ales atunci când nu ști ce altceva să joci și ai nevoie de ceva la îndemână, care nu necesită încălzire în prealabil și nici bătăi de cap cu povestea.

De cum am intrat în pielea robotului protagonist m-a întâmpinat un sentiment de familiaritate. Atât din punct de vedere grafic cât și ca desfășurare a acțiunii, PositronX amintește oleacă de FPS-urile clasice, uneori în direcția Doom/Quake, alteori în zona Unreal Tournament. Dar niciodată nu se apropie suficient de mult de atmosfera și de gameplay-ul precis al acelora. Pe măsură ce împuști legiunile de roboței, mi-a amintit mai ales de Hard Reset, cred că datorită inamicilor și efectelor sonore ale acestora.

Structura rogue-lite ridică rejucabilitatea jocului, pentru că mereu ai alte încăperi și alte bonus-uri de fiecare dată când termini o încăpere. Mai exact, după ce te spawnezi, completezi încăperile după ce termini toți inamicii care o populează, primești un loot chest din care obți la întâmplare o armă nouă, putere, sau diverse bonus-uri cum ar fi durată ridicată pentru o putere sau muniție mai multă pe o anumită armă. Muniția se regenerează singură dar tot trebuie să ai grijă cum o gestionezi pentru că fix atunci când aștepți reîncărcarea îți pot veni de hac inamicii. Puterea de încetinire a timpului este utilă în momentele în care te simți înghesuit și te ambiționezi să n-o iei de la capăt după moarte. Ei bine, la un moment dat locul de respawn se schimbă, fiind mai aproape de ultimele camere în care ai intrat, că să n-o iei chiar razna și să nu fie Edge of Tomorrow până la capăt.

Jocul este lansat deja de ceva timp, dar pe lângă piedicile din viața reală am constatat de fiecare dată când reintram în joc că nu numai timpul personal a fost problema. PositronX, este destul de funcțional, cu doar mici erori dubioase cauzate de obicei de motorul grafic (mi s-a întâmplat să fiu nevoit să-mi șterg progresul ca să pot boota jocul după un anumit update). Este optimizat să ruleze ca uns pe configurații modeste de PC cu timpi de încărcare neglijabili. În schimb, jocul își pierde repede din elan din cauza gameplay-ului care este, culmea, repetitiv, în ciuda generărilor aleatorii. Chiar dacă varietatea inamicilor crește pe măsură ce avansezi, în esență nu faci decât să cureți camerele gri metalizat de roboți programați să tragă în tine. Sunt prezente elemente de platforming, ca wall-running sau gravitație zero, dar pe mine nu m-au încălzit cu nimic. Orice ar fi, level design-ul devine repede anost. Iar provocarea am simțit-o în inamicii de tip bullet-sponge și în presiunea că nu vreau să-mi scadă HP la 0 fiincă nu-mi place să trec prin aceleași locuri în mod repetat, decât dacă descopăr lucruri noi de fiecare dată – ceea ce nu-i cazul.

Muzica și grafica în combinație sunt mai obositoare pentru mine decât mă așteptam. Sunetele de rock electronic devin iritante după câteva camere îndeplinite, astfel că uneori abia aștept să termin de distrus roboții ca să se oprească muzica de luptă. Hei, da, știu, o pot anula din setări, dar cine joacă FPS-uri mute? Stilul vizual abudent în blur și reflexii metalice m-a învățat lucruri noi despre capacitatea ochilor mei. Apropo de jocurile clasice amintite, jocul oferă și o opțiune grafică care îți pixelează totul, însă asta nu l-a făcut cu mult mai suportabil, ci doar mai amuzant și nostalgic.

Nici felul în care se simt armele nu m-a încântat. Pistolul e pistol, shotgun-ul e shotgun și așa mai departe, dar cumva nu au suficient…impact când tragi cu ele. Nu le „simți” greutatea când alergi cu ele, gloanțele nu mușcă cu poftă din inamici. Dezavantajul inamicilor robotici este că nu-ți prea gâdilă nevoile de vânător însetat, chiar dacă să zicem că acești inamici ar fi creativi din punct de vedere tactic – și nu sunt, important e să te aibă în câmpul lor vizual și atât.

Poate dacă ar fi avut o poveste care să prindă, ar fi avut mai multe șanse. E de înțeles și de apreciat că o echipă mică totuși a realizat performanțe tehnice cu acest proiect. Chiar asta îmi dă senzația însă, de proiect tehnic digital, nu de un joc distractiv.

Sunt fani ai genului care s-au bucurat mult mai mult de PositronX decât mine, și înțeleg: mecanicile sunt addictive și progresul te face să te simți mândru, îți dă putere. Este un joc numai bun în care să-ți tocești mouse-ul prin ciuruială, oricând simți nevoia. Numai că eu nu prea am putut trece peste inamicii nu tocmai creativi, gunplay-ul nesatisfăcător și realizarea audio-video obosotioare. Când mai am nevoie de pac-pac relaxant, îmi reinstalez un Serious Sam sau Painkiller.

PositronX îl găsiți din 29 octombrie în format digital pe Steam.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.