“Deși titlul și contextul pot fi o sugestie mai mult decât subtilă, filmul nu urmărește perioada de Crăciun sau colindele arhicunoscute și uneori arhiagasante.”
Regizor: Todd Haynes
Scenariu: Phyllis Nagy, Patricia Highsmith (roman)
Lansare: Ianuarie 2016
Durata: 1h 58min
Studio: Film4
Distribuitor: –
Clasificare: A.P.15
Actori:
Cate Blanchett … Carol Aird
Rooney Mara … Therese Belivet
Sinopsis:
Un fotograf dezvoltă o relație intimă cu o femeie în vârstă în New York-ul anilor ’50.
Recenzie (de Sebi Răducu):
Dacă un film poate fi perfect prin natura imperfecțiunii, Carol este probabil cel mai bun film pe care îl pot recomanda. De la cinematografie la muzică, de la schimbul de priviri între cele două protagoniste la absurdul unei situații care azi poate sau nu să se fi schimbat, de la griul unei epoci complicate pentru istoria lumii la zorii unor perioade colorate.
Deși titlul și contextul pot fi o sugestie mai mult decât subtilă, filmul nu urmărește perioada de Crăciun sau colindele arhicunoscute și uneori arhiagasante. Ideea e una simplă și este intimă, mai intensă și mai personală cu cât povestea vizuală avansează spre mijloc și final.
Cate Blanchett este o zeiță prin simpla prezență și focusul inspirat al cameramanului pe ochii ei hipnotici, care reușesc să magnetizeze atenția privitorului și a partenerului de scenă jucat de Rooney Mara. Tensiunea continuă între prejudecățile sociale și nesiguranța personală a fiecăreia bazată pe experiența ei de viață face filmul actual și real, deși acțiunea e una fantastică pusă în jurul anilor ’50.
Conceptul retro aplicat tuturor seturilor de la suburbiile înzăpezite și casa impunătoare la magazinele cu trenulețe și jucării expuse aduce o nostalgie care permite multor generații să se regăsească în ambianță, chiar dacă subiectul poveștii nu este unul pe gustul lor – tema sensibilă a relațiilor LGBTQ.
Aici filmul este genial. Nu simți deloc acea etichetă sa patalama de care unii sunt sătuli pentru că probabil au o viziune proprie sau au alte gusturi, sau pur și simplu, sunt două curente paralele. În Carol, povestea este una de iubire și de prietenie reciprocă, de admirație și venerație, din care la final ambele au ce învăța una de la cealaltă. Experiența de viață nu începe și nu se termină la un număr anume.
O recenzie de Sebi Răducu
