Ascultă acest articolCartea pierdută a Vrăjitoarelor sau după titlu sau original, A Discovery of Wtiches, este, cel puţin pentru mine, una din bijuteriile coroanei HBO GO. Şi recent a apărut în întregime sezonul 2 cu 10 episoade, care continuă interesanta poveste care ne-a fost prezentată în primul sezon fix de la momentul în care acela s-a sfârşit. Un prim sezon care oricum a fost trecut cu vederea de mulţi.
Nu vin să vorbesc neapărat de jocul actoricesc său fiecare episod în parte ci vreau să comentez despre serial, deoarece multă lume cred că nici nu a auzit de el. Bazat pe o trilogie de cărţi numită “All Souls Trilogy“, primul “roman” fiind cel care acoperă primul sezon, A Discovery of Witches, iar cel de-al doilea, numit Shadow of Night, îl acoperă pe al doilea. Acestea sunt creaţiile doamnei Deborah Harkness, a cărui nume pare fals însă, spre surprinderea mea, este adevărat şi a cărei profesie este istoric. Cum am zis, este o trilogie aşa că ne rămâne un al 3-lea sezon care va urma cea de-a treia carte numită “The Book of Life“.
Impresia generală, cel puţin la prima vedere, este că e o copie după Twilight cu câteva elemente mai complexe sau mai istorice; un serial care combină nişte ştiinţă, combină istorie şi nişte personaje nu întocmai plăcute la prima vedere. Dar în timp, cel puţin în primul sezon, începi încet încet să te obişnuieşti cu toţi şi cu felul în care sunt creionate personajele. Tonul, şi el, începe să se schimbe iar în al doilea sezon vedem cu adevărat cum străluceşte această poveste dar şi aceste personaje. Secretul este istoria şi aventura care porneşte de la acel “love story” cu care ne-au obişnuit aceste filme, seriale şi cărţi cu vampiri, vrăjitoare şi alte personaje paranormale. Dacă e de ceva vinovată doamna Harkness, este că scrisul acestui love story pare câteodată “insta-love” de dragul îndrăgostitului pe loc. Cel puţin diferenţa dintre personajele din carte şi cele de pe ecran este că în serial măcar îi vezi şi că între ei se leagă ceva, există o chimie, chiar dacă textual, rămâne acolo, ca ceva aşa… uşor forţat.
În sezonul 2 dragostea este testată la mai multe nivele şi într-un loc complet nou datorită puterii pe care o are Diana Bishop – vrăjitoarea şi personajul nostru principal, de a călători în timp. Împreună cu ea, călătoreşte şi soţul ei, Matthew Clairmont, a cărui nume în 1590 este Matthew Roydon. Un pic nefericit este faptul că şi pe actorul care îl interpretează îl cheamă tot Matthew, dar asta este doar aşa ceva ce mă deranjează pe mine. Noi descoperiri despre vrăjitoare dar şi noi inamici, chiar unii foarte apropiaţi se dovedesc a pune la încercare, atât dragostea celor doi, cât şi misiunea acestora şi spre sfârşit, puterile în dezvoltare ale Dianei.
Sare destul de des înapoi în prezent unde o poveste secundară se coace în aşteptarea celor doi, Diana şi Matthew, să revină în timpuri moderne. Nu este la fel de interesant precum ce se întâmplă în trecut, dar este suficient de bine structurat cât să nu ne plictisească. Oricum serialul intră mai ceva ca o porţie de fast food având toate episoadele disponibile pe HBO GO, iar pentru cei ce nu au văzut primul sezon am putea numi porţia Maxi deoarece au mai mult de recuperat şi este chiar mai interesant “binge”-uit ca un întreg. Personal, mi-a plăcut foarte mult, aspectul un pic mai “matur” al discuţiei despre vampirism şi vrăjitoare, despre cum erau urmărite şi cum se ascundeau, cât despre un întreg micro sistem de personaje, precum regina Elisabeta I, care dau o altă perspectivă unei epoci pe care am mai văzut-o în filme sau seriale.
“Cartea pierdută a Vrăjitoarelor” / A Discovery of Wtiches este disponibil acum pe HBO GO și HBO.
