Ascultă acest articolAu trecut zile bune de când am văzut ultimul episod din mini-seria ”The Falcon and the Winter Soldier” realizată de Marvel Studios și distribuită pe platforma Disney+. Două săptămâni în care nu am reușit să mă hotărăsc dacă mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut. Și efectiv nu reușesc să mă adun și să scriu două idei coerente despre mini-serie. Voi încerca mai jos să pun ”pe hârtie” câteva idei, fără prea multe spoilere.
Mdeci… În rolurile principale Anthony Mackie aka Sam Wilson / Falcon, Sebastian Stan aka Bucky Barnes / Winter Soldier, Wyatt Russell aka John Walker / Captain America.
Mini-seria se petrece la câteva luni după evenimentele din Avengers: Endgame. Sam Wilson are acum faimosul scut al lui Captain America și nu prea știe ce să facă cu el… „Ca și cum ar aparține altcuiva”. Sam își pune la îndoială dreptul la moștenirea lui Steve Rogers.
Pe James “Bucky” Barnes, cel mai bun prieten al lui Steve Rogers, încă îl bântuie vechii demoni și încearcă să facă pace cu trecutul. Astfel, încă din primul episod se conturează una din temele principale ale seriei: temerile lui Sam referitoare la viitor și lupta lui Bucky de a face pace cu trecutul.
Cea mai proeminentă și explorată temă a seriei ”The Falcon and the Winter Soldier” este cea referitoare la rasă și Black America. Sam este nesigur și pare că nu vrea să își asume rolul emblematic de Captain America pentru o națiune care de mult timp nu mai poate aborda rasismul său structural și instituțional. Înțeleg motivele pentru care aceasta a devenit tema centrală a seriei dar, în unele momente, a părut că scenariștii s-au străduit prea mult în loc să lase pur și simplu povestea să curgă natural – unele replici chiar nu își aveau rostul, părând pur și simplu forțate. Îl descoperim împreună cu Sam pe Isaiah Bradley (Carl Lumbly), un veteran al războiului coreean care a suferit din cauza sistemului rasist. Bradley este cel care îl ghidează pe Sam până în episodul final, iar scenele lor mi s-au părut cele mai bune.
Îl vedem pe Sam renunțând la scutul lui Captain America și donându-l muzeului Smithsonian. Foarte repede statul numește un succesor al lui Steve Rogers: John Walker (Wyatt Russell). Walker este tot ceea ce Captain America nu ar trebui să fie: un individ labil și agresiv. Walker e o sursă constantă de stres pentru privitor atât prin modul în care acțiunile sale nu respectă moștenirea lui Steve Rogers, cât și prin modul în care acționează ca un memento constant că Sam ar fi trebuit să păstreze scutul lui Captain America.
Din păcate personajul lui Bucky Barnes nu este foarte dezvoltat, pare mai mult un comic relief pe alocuri. Fără Steve Rogers, Bucky poate să fie el însuși și nu pur și simplu o misiune. Chiar dacă povestea sa nu e la fel de emoționantă ca cea a lui Sam, momentele mai liniștite în care Bucky ajunge să exploreze frământările și anxietățile interioare demonstrează cu adevărat că a meritat să fie inclus în poveste.
Își face apariția și Helmut Zemo (Daniel Brühl) principalul dușman al lui Bucky. Aveam mari așteptări legate de reapariția lui Zemo dar, din păcate, scenariștii au ratat să dezvolte convingător relația lui cu celelalte personaje.
Adăugăm la ecuație și personajul negativ: un grup de adolescenți numit Flag Smashers ale cărui scopuri nu sunt prea clare. Aici e marea hibă a seriei din punctul meu de vedere. Când personajul negativ nu este dezvoltat suficient astfel încât să te facă să îți pese într-un fel sau altul de el – or să îl urăști din tot sufletul, or să îți devină simpatic – atunci, din punctul meu de vedere, ai eșuat în spunerea poveștii. În momentul acesta mă chinui să îmi amintesc ce voiau copiii ăștia pentru că nici ei nu știau ce vor… încercau să elimine toate granițele naționale care fuseseră reinstaurate ca urmare a Blip-ului mondial.
Culmea, sursă de inspirație pentru Flag Smashers există din plin în universul benzilor desenate Marvel pentru a dezvolta un personaj negativ credibil. Inițial, Flag-Smashers ne este prezentată ca o mișcare socială care are sprijinul popular pentru protestele lor împotriva relocării forțate a migranților. Blip-ul a dat peste cap ordinea mondială. Karli Morgenthau (interpretată de Erin Kellyman) se evidențiază ca leader. Aflăm că Sharon Carter (Emily VanCamp) a recrutat-o pe Karli pe când era copil și a instruit-o în încercarea de a crea o mică armată de super soldați. Aia mică se răzvrătește – diferențele de opinie, ce să le faci? Sharon Carter voia să controleze lumea, în timp ce Karli voia să o schimbe. Flag-Smashers fură și niște Super Soldier Serum și creează o grămadă de belele printre care și un John Walker pompat cu ser.
Scenele de acțiune sunt bine conturate, mai ales în finalul seriei când avem doi Captain America: Sam și John Walker (care nu cedează cu ușurință scutul) care se luptă. Dar acum Sam știe că scutul a fost al lui de la bun început și că l-a meritat. Ca în orice poveste din Universul Cinematic Marvel băieții buni câștigă, iar cei răi pierd în final. Totuși aștept continuarea poveștii Contesei Valentina Allegra de Fontaine (Julia Louis-Dreyfus) și a lui John Walker.
Who’s been messing up everything?
It’s been Power Broker all along
Who’s been pulling every evil string?
It’s been Power Broker all along.
Concluzia? Cred că trebuie să vedem ”The Falcon and the Winter Soldier” ca povestea noului Captain America. Este o poveste care abordează probleme serioase, reale, politice, care explorează problemele rasismului, datoriei și moștenirii într-un mod adaptat stilului cu care ne-a obișnuit Marvel Cinematic Universe (MCU).
Adina Mărășoiu
