Black Widow – Recenzie

“Ca întotdeauna, nu uita să rămăi să vezi scena de după genericul de final, care te va răsplăti mai ales dacă ai fost atent și la The Falcon and the Winter Soldier.”

Regizor: Cate Shortland

Scenariu: Eric Pearson, Jac Schaeffer, Ned Benson

Gen: Acțiune, Aventură, Sci-Fi

Lansare: 09.07.2021

Durata: 2h 13min

Studio: Marvel Studios

Distribuitor: Forum Film

Clasificare: A.P.13

Actori:

Scarlett Johansson … Natasha Romanoff / Black Widow
Florence Pugh … Yelena Belova
Rachel Weisz … Melina
David Harbour … Alexei
Ray Winstone … Dreykov
William Hurt … Secretary Ross

Sinopsis:

Natasha Romanoff, maestră în spionaj și infiltrare, expertă în arte marțiale, cu o agilitate excepțională, devine super-eroina Văduva Neagră. Acțiunea filmului are loc după evenimentele din Captain America: Civil War, atunci când Natasha se simte forțată să își confrunte trecutul.

Recenzie:

Într-un fel chiar mă bucur că am avut parte de o pauză de 2 ani între filmele Marvel după ce s-a încheiat Phase 3 cu Spider-Man: Far From Home. Am avut suficient timp cât să ne crească din nou apetitul (dacă careva l-am pierdut vreodată) pentru filme supereroice și Phase 4 a început anul acesta în forță cu trei seriale foarte bune (și mai urmează altele), iar după Black Widow încă trei filme. În 2021 MCU își ia revanșa și ar putea fi unul din cei mai buni ani ai universului cinematografic.

Acțiunea filmului se petrece la scurt timp după Războiul Civil dintre Răzbunători, când încă nimeni nu bănuia ce le pregătește Thanos. Povestea începe cu un flashback din 1995 din care aflăm câte ceva despre „familia” Natashei fix înainte ca ea și sora ei să fie luate și antrenate de Camera Roșie ca Văduve (agente speciale controlate de organizația secretă).

Ascunzându-se de autorități după evenimentele din Captain America: Civil War, Natasha intră în posesia unor fiole de antidot împotriva controlului mental impus de Camera Roșie în Văduve. Ca să afle mai multe, se reunește cu sora ei Yelena Belova la Budapesta, unde de asemenea descoperim în sfârșit ce misiune a avut Black Widow cu Hawkeye acolo acum mult timp. Iar de acolo, călătoria le duce pe cele două în Rusia pentru a reuni înteraga familie înainte să elimine Camera Roșie o dată pentru totdeauna. În locul unui flashback întreg, evenimentele de la Budapesta sunt relatate treptat de Natasha în momentele de respiro între urmăririle palpitante. Relatarea aceasta indirectă, mai ales în cazul unei misiuni atât de semnificative pentru personaj, păstrează cumva o aură de mister și te lasă să-ți imaginezi totul cu ușurință acum că ești atât de familiar cu personajele din ultimii 10 ani.

Așa-i, îți vine să crezi că sunt fani care și-au dorit un film Black Widow încă de la debutul ei în scenă în Iron Man 2 (2010)? O întrebare pe care mi-am pus-o înainte și după vizionare a fost „Oare filmul solo Black Widow sosește prea târziu?”. Răspunsul corect este „Depinde”. Da, e prea târziu ca să fie primul film supereroic din era contemporană a genului care se concentrează pe un personaj feminin; și oarecum târziu să seteze niște standarde dar nu prea târziu încât să nu mai influențeze deloc filmele cu supereroine. Nu s-a lansat nici prea târziu ca să mai încânte fanii personajului și este încă cât se poate de relevant în firul narativ principal MCU – sau Linia Temporală Sacră dacă ne luăm după Loki.

Este într-adevăr un pic ciudat să vezi un film întreg cu un personaj despre care ști că deja a murit într-un film lansat anterior, și pe deasupra să fie și primul film dintr-o nouă etapă principală a neobositului univers cinematografic Marvel. Și poate parțial este motivul pentru care, în mare, filmul nu a avut un impact așa mare asupra mea. Poate intervine și întârzierea de un an care a intervenit asupra industriei în întregime. Însă decât să fie aruncat direct pe Disney+ prea devreme, am apreciat să-l văd la cinema la momentul potrivit. Ridicat la standardele cu care ne-au obișnuit deja cei de la Marvel Studios, Black Widow se experimentează cel mai bine într-o sală IMAX. Cu mici excepții, pelicula arată impecabil și dinamica acțiunii ocupă întreg ecranul. Sunt câteva scene care m-au obosit vizual atât ca efect 3D cât și prin paleta de culori roșu-negru care intervine uneori prea strident. O scenă de luptă dinspre final dintr-un birou Red Room, plină de fum și de lumini roșii, mi s-a părut greu de urmărit cu toate că sunt spectatori care au adorat scena.

Natasha Romanoff trece prin tot soiul de peripeții de-a lungul aventurii sale. Rezistența ei la căzături și lupte face concurență cu orice ser de super-soldat din venele vreunui Căpitan America, Războinic al Iernii sau Gardian Roșu. Astfel deși spectaculoase, o parte din momentele de acțiune mi s-au părut trase de păr. Scenariul include în dialog și auto-ironie, mai ales când vorbește Yelena sau Red Guardian, așa că atâta timp cât filmul nu se ia nici prea în serios, este acceptabil cât de cât tot ce se întâmplă.

Atmosferic, tonul filmului se duce în direcția serioasă de film cu spioni cu implicații politice stabilită de Captain America: Winter Soldier, cu ceva din energia unei Atomic Blonde sau Red Sparrow cumințite de Disney. Asta se simte în mod special la Budapesta, în cotloanele acelea părăsite.

Să vorbim despre personajele care fură cinstit atenția. Yelena Belova interpretată excelent de Florence Pugh este o Natasha care abia a scăpat de sub influența Camerei Roșii, înainte să se alăture S.H.I.E.L.D. sau Avengers. Este plină de potențial, replici ironice și reziliență. Cu siguranță o vom revedea într-un nou film sau serial cândva în cadrul Phase 4. Carismaticul David Harbour este Red Guardian, Căpitanul sovieticilor sabotat de partidul în care credea cu vehemență. Oferă clipele de amuzament pe care doar Harbour putea să le ofere și nu-mi pot imagina pe altcineva în acest rol, decât dacă automat respectiv acel actor îi dădea altă nuanță personajului. Adesea multe personaje inroduse în MCU par să fie mulate de producători în funcție și de carisma și stilul emblematic al actorului care a câștigat rolul. Apoi e Taskmaster, incredibilul luptător care copiază fidel orice mișcare. Fără să se dea în spectacol, Taskmaster recreează în timpul luptelor strânse stiluri de luptă pe care le-am văzut de atâtea ori la Captain America, Black Widow, Hawkeye sau Black Panther. Dezvăluirea din spatele măștii este o surpriză relativ emoționantă care cred că avea mai mult potențial însă nu reușește să fie un villain la fel de empatic ca Killmonger sau alții. Se poate observa direcția în care merg acum toate poveștile din MCU în privința răufăcătorilor: hai să înțelegem de face ceea ce face și să-l oprim în mod pașnic, să-i dăm șansa la izbăvire.

Evident, nu pot lipsi unghiurile de filmare care pun accent pe partea dorsală a lui Scarlett Johansson, care totuși nu îți sunt băgate în ochi la fel cum o face Joss Whedon. Aici se vede cumva că regia se bucură de o atingere feminină – Cate Shortland. O regizoare de care nu am auzit până acum dar căreia îi doresc mult succes în continuare, acum că i s-au deschis practic o groază de uși cu o regie reușită într-un film Marvel. Trebuie remarcat faptul că de data asta vedem un film plin de personaje feminine puternice fără să ni se scoată ochii cu treaba asta. Black Widow se potrivește mai mult ca o ieșeală cu fetele, rămând la rețeta fidelă pe care niciun fan Marvel nu trebuie s-o rateze.

Aș zice să nu ratezi Black Widow. Scenariul este tras de păr în unele locuri, mai ales din punct de vedere al coregrafiei acțiunii, însă și anumite elemente narative mi s-au părut cusute cu ață albă. Atlfel, este un film spectaculos ce își merită vizionare în format IMAX și este din punct de vedere narativ un capitol introductiv interesant pentru noul val imprevizibil de filme M.C.U.. Ca întotdeauna, nu uita să rămăi să vezi scena de după genericul de final, care te va răsplăti mai ales dacă ai fost atent și la The Falcon and the Winter Soldier.

Rămâne, așadar, să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Filmul Black Widow/“Văduva Neagră” este distribuit în România de Forum Film România și are premiera în cinematografe în data de 9 iulie 2021.