Life is Strange: True Colors este o poveste lejeră de parcurs, cu șanse să ți se strecoare la inimă.”

Gen: Aventură

Lansare: 10 septembrie 2021

Studio: Deck Nine, Square Enix

Distribuitor: Square Enix

Platforme: Playstation 4, Plastation 5, Xbox One, Xbos Series X/S, Microsoft Windows, Nintendo Switch, Apple Arcade

Clasificare: 16+

Sinopsis:

Începe o nouă era îndrăzneață a jocului premiat Life is Strange, cu un nou personaj principal care poate fi controlat și un mister palpitant de rezolvat!

Alex Chen și-a ascuns multă vreme „blestemul”: abilitatea supranaturală de a experimenta, absorbi și manipula emoțiile puternice ale altora, pe care le vede că niște aure înflăcărate și colorate.

Când fratele ei moare într-un așa-zis accident, Alex trebuie să-și îmbrățișeze puterea volatilă pentru a găsi adevărul – și pentru a descoperi secretele întunecate îngropate într-un un mic orășel.

Recenzie:

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să poți măcar descifra cu ușurință emoțiile unei persoane dacă să-i citești gândurile ar fi prea mult? Sună a super-putere destul de folositoare, dar jucând în rolul protagonistei Alex Chen în Life is Strange: True Colors îți poți da seama că această formă extinsă de empatie poate deveni copleșitoare uneori pentru propria persoană, iar „jucatul” cu sentimentele altora poate aduce consecințe destul de majore.

Povestea lui Alex Chen nu este ilustrată în culori tocmai vesele. La scurt timp după moartea mamei lor, tatăl lui Gabe și Alex Chen nu mai face față greutăților și își părăsește cei doi copii în grija orfelinatelor. Fratele mai mare al protagonistei ajunge la centrul de detenție juvenilă după un furt, așa că toată viața ei Alex este plimbată de la un orfelinat la altul și de la părinți adoptivi care renunță repede la ea pentru că nu se adaptează social. În tot acest timp abia își înțelege puterea care îi permite să vadă emoțiile puternice ale unei persoană ca o aură colorată în jurul ei, auzind până și gândurile acesteia.

Gabe reușește să reia legătura cu sora sa după ce și-a pus la punct o viață liniștită în orășelul montan Haven din Colorado și o cheamă sa trăiască acolo cu el. Viața pare să ia în sfârșit un făgaș normal pentru frații Chen, însă un aparent accident minier îl ucide pe Gabe. Alex este din nou singură, în cel mai adevărat sens acum. Însă nu se lasă până nu află adevărul despre moartea fratelui ei.

Povestea se desfășoară în cinci capitole de-a lungul cărora încerci să afli secretele companiei miniere Typhon care pare să controleze orașul, iar pe parcurs ajuți și personajele din viața lui Gabe care acum o au pe Alex în locul lui. Am empatizat cu Alex Chen la un nivel neașteptat de profund. Adesea mă găsesc în situații în care ajut alte persoane pe plan emoțional datorită empatiei, fără să-mi găsesc liniștea la fel de ușor. Există câteva alegeri pe care le ai de făcut în cadrul poveștii care au consecințe negative pentru protagonistă.

Dilemele pe care le ai în cadrul jocului nu schimbă povestea în moduri cruciale, dar nuanțează reacțiile personajelor pe care le simpatizezi destul de repede. Bineînțeles, multe dintre aceste alegeri își arată efectul abia în ultima secvență a jocului. Presimțeam cumva din timp că diferențele între consecințe nu sunt atât de grave. Totuși, ca de obicei, am făcut alegerile în care m-am regăsit cel mai mult, pe care le-aș fi făcut dacă eram Alex Chen.

Capitolele 4 și 5 sunt cele mai captivante și emoționante, m-au ținut cu orele în fața consolei iar la sfârșit, noaptea târziu, mi-a luat câteva comente să procesez că nu mai sunt Alex Chen. Prin urmare, deși nu este atât de rejucabil cum ar suna inițial, jocul te poate prinde în mrejele poveștii dacă te regăsești în personaje. Aș fi vrut totuși să-mi pară rău la sfârșit că nu am făcut anumite alegeri în detrimentul altora. Majoritatea consecințelor țin de personajele pe care le-ai ajutat sau nu și dacă ajungi să ți la ele ți-ar putea păsa, însă pentru mine totul a decurs ciudat de firesc și fiecare a primit ce merita. Poate pentru alții cea mai dezbătută alegere este cea dintre cele două opțiuni romantice: Steph și Ryan; pe oricare l-ai alege, povestea de dragoste rezultată aduce sentimente plăcute.

True Colors este despre acceptarea sentimentelor, înțelegerea sentimentele celorlalți, iertarea de sine și a celor care ți-au făcut rău, dar și despre descoperirea propriilor capacități. Sunt convins că jocul are mai degrabă efect pentru zona de vârstă cuprinsă, să zic, între 15 și 22 de ani, în cazul tinerilor care încă nu își găsesc drumul sau rostul, care au suferit traume și au nevoie să le proceseze mai eficient. În acest sens narativ, True Colors este un joc puternic, însă poate nu pentru cei care nu-i simt nevoia.

În sens tehnic, True Colors are mai multe slăbiciuni decât aș fi vrut. Grafica rareori strălucește, adică numai atunci când are peisaje de arătat. În majoritatea contextelor casnice, în mod constant texturile HD au întârziat să mi se afișeze pe ecran. Personajele care populează Haven sunt inexpresive când interacționezi cu ele în afara dialogurilor importante. Animiațiile limitate ale fețelor contrastează puternic cu voice acting-ul plin de viață și expresiv.

În cutscene-uri mai ales, totuși chipurile beneficiază de mai multe detalii și sunt ilustrate credibil, mai ales cu ajutorul vocilor clare și distincte. Aș asculta cu plăcere un audiobook sau podcast realizat de toți actorii care au împrumutat vocile personajelor din Haven.

Deși facial nu exprimă nimic, vocea personajului e entuziasmată și cuprinsă de emoții

Singura notă de 10 curat o poate primi True Colors pentru coloana sonoră care eclipsează orice aspect mai slab al jocului. Muzica indie aleasă pe sprânceană spune uneori povestea mai bine decât o poate face dialogul sau gameplay-ul. Sunt secvențe în care te poți așeza și o melodie începe pe fundal, timp în care Alex meditează la ce are de făcut. Poți ieși oricând din aceste momente și le-am considerat niște oportunități fascinante de respiro. Muzica a fost mereu un punct forte în seria Life is Strange.

Mecanica gameplay-ului este simplă, tinând apasat pe un buton vezi aura unui obiect sau personaj și cu butonul de acțiune asculți gândurile sau amintirile, apoi ți se deblochează noi opțiuni de dialog. Mi s-a întâmplat să ratez unele obiecte sau chiar personaje secundare din cauză că nu știam că pot explora mai departe anumite porțiuni ale orașului în acel moment (uneori nu ești lăsat să te îndepărtezi de zona vizată deoarece există lucruri mai urgente de făcut). Desfășurarea acțiunii s-a simțit destul de lineară deplasându-mă dintr-un loc în altul și găsind destul de ușor obiectele importante pentru progresul poveștii. Sfatul meu este să analizezi oricum orice obiect interacționabil, pentru că orice informație secundară adâncește credibilitatea poveștii și îți distrage atenția de la animațiile rigide ale personajelor aflate în loop-uri extrem de scurte. Nu pot să nu menționez și jocurile arcade incluse în mediul jocului pe care le poți juca oricând treci prin dreptul lor. Un alt detaliu care face orașul Haven să pară oarecum real.

Life is Strange: True Colors este o poveste lejeră de parcurs, cu șanse să ți se strecoare la inimă. Dacă ai răbdare îl poți termina într-o singură zi însă eu recunosc că abia după jumătatea jocului m-am simtit suficient de captivat de poveste. Fanii celorlalte titluri nu trebuie să-l rateze, iar pentru cei care nu au jucat până acum Life is Strange, noul True Colors este o poveste destul de bine izolată de celelalte.

Life is Strange: True Colors este disponibil din 10 septembrie 2021 pe Playstation 4, Plastation 5, Xbox One, Xbos Series X/S, Microsoft Windows, Nintendo Switch, Apple Arcade.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.