Unul din cele mai așteptate filme ale anului, fără îndoială este „Dune”, în regia lui Denis Villeneuve.
ATENȚIE!
Înainte de a citi, trebuie să te anunț că avem deja RECENZIA filmului, și dacă nu ai văzut filmul, s-ar putea să fie și câteva spoilere.
Am vrut să-l văd și da, l-am văzut de două ori, de fiecare dată în condiții excelente. Pot spune că la fiecare vizionare am descoperit ceva nou, ceva regăsit în excepționala operă semnată de Frank Herbert, dar în același timp, am descoperit și multe diferențe.
Dacă tu, cititorule, nu ai reușit să citești seria „Dune”, semnată de Frank Herbert, poate e mai bine așa, în această situație nu vei fi contrariat de diferențe.
Dar dacă ești fan Frank Herbert, și ai citit cel puțin prima parte, fără continuările scrise de fiul acestuia, Brian Herbert și autorul de science fiction Kevin J. Anderson, care au publicat o serie de romane prequel, atunci s-ar putea să-ți pară ciudat.
Încă de la vârsta de paisprezece ani, regizorul Denis Villeneuve a visat să adapteze „Dune” de Frank Herbert pentru marele ecran. Cu zeci de ani, timp de gândire și viziune, a ajuns la un imperativ simplu, să rămână fidel materialului sursă.
Și când a avut în sfârșit șansa de a obține povestea potrivită pentru un film, a făcut exact ceea ce a promis, dar cu anumite excepții.
„Când te adaptezi, este un act de vandalism. Vei schimba lucrurile. Dar de la început le-am spus echipei, studioului, actorilor: ‘Biblia este cartea. Vom rămâne, pe cât posibil, cât mai aproape de carte. Îmi doresc ca oamenii care iubesc cartea să simtă că le-am pus o cameră în minte.”, declara regizorul.
Dar atunci când comprimi un roman de dimensiunile seriei „Dune”, care se pliază în spațiu-timp, care în cele din urmă își desfășoară povestea în 21 de cărți, trebuie să ai în vedere că într-un film de succes, sau două, (Villeneuve va plasa jumătatea a doua a romanului într-un al doilea film, deja confirmat pentru octombrie 2023), totul trebuie să iasă bine. De la modernizarea poveștii până la eliminarea completă a unor personaje, Villeneuve a trebuit să facă unele schimbări.
A dispărut prințesa Irulan
Cititorii romanului își vor aminti că toate capitolele sunt ancorate de epigrafe ale Prințesei Irulan, viitoarea soție a lui Paul Atreides, ale cărei texte cvasi-istorice despre omul puternic Paul care va deveni, scrise mult în viitor, prefigurează evenimente doar cu câteva pagini înainte de a se desfășura.
Villeneuve elimină în întregime acest dispozitiv de încadrare, permițându-ne să experimentăm narațiunea așa cum o trăiește Paul.
„Încercarea de a-l înţelege pe Muad’Dib fără a-i înţelege duşmanii de moarte, Harkonnenii, este asemenea încercării de a afla Adevărul fără a cunoaşte Minciuna. Este ca încercarea de a vedea Lumina fără a şti ce-i întunericul. Este cu neputinţă.” Fragment din Manualul lui Muad’Dib de prinţesa Irulan.
Rezultatul este o experiență interioară mai înverșunată a călătoriei lui Paul către proeminența mesianică, inundat de lumea ciudată și complexă a lui Herbert.
De la îndepărtarea prințesei Irulan până la eliminarea monologurilor interne ale cărții, totul face parte dintr-o încercare de a face ceva decisiv cinematografic, nu literar.
„Cartea este foarte interiorizată, din punctul de vedere al personajelor. Ascultăm procesele de gândire ale diferitelor personaje. Modul în care am adaptat acest lucru este, în primul rând, am îmbrățișat punctul de vedere al lui Paul și Jessica și am încercat să rămânem cât mai aproape de aceste două personaje. Apoi am încercat să dezvoltăm idei care să ne permită să simțim care este mentalitatea lor fără a avea o voce în off.”, a spus Villeneuve pentru The Los Angeles Times.
„Planeta mea, Arrakis, e atât de frumoasă când soarele e la asfinţit.”
(SPOILER) Singura voce semnificativă pe care o auzim în „Dune”-ul lui Villeneuve este secvența de deschidere, rostită de Chani, jucată de Zendaya.
Pe măsură ce controlul lui Arrakis este transferat Casei Atreides, Chani reflectă asupra suferinței Fremen din cauza Casei Harkonnen, întrebându-se cu voce tare: „Cine vor fi următorii noștri asupritori?”
Această replică, nou scrisă pentru film, ajunge în centrul viziunii alegorice a lui Herbert. „Dune” este, la urma urmei, o alegorie ecologică despre războaiele petrolului care bântuie Orientul Mijlociu modern.
Herbert se bazează pe tetris-ul geopolitic dintre Orientul Mijlociu și Occident în viziunea sa despre casele nobile care se ceartă pentru condimente, resursa naturală a planetei Arrakis.
A schimba orice fel de dispozitiv de cadru de la Prințesa Irulan la indigena Chani înseamnă a oferi o juxtapunere binevenită a concentrării frecvente pe brokerii nobili de putere politică.
De la imaginea de deschidere, Villeneuve ne cere să punem la îndoială motivațiile și moralitatea oricărui intrus de pe planeta Arrakis, fie Harkonnen sau Atreides.
Această suspiciune cu privire la momentul în care puterea se răstoarnă în opresiune a existat întotdeauna în romanul lui Herbert, dar în 2021, Villeneuve a ridicat ștacheta mult mai sus.
Cucernica Maică Gaius Helen Mohiam și Testul
O altă scenă schimbată față de romanul lui Herbert, aproape identică cu cea din filmul lui Linch, este scena testului.
„Bene Gesserit spun că există doar pentru a sluji binele suprem.”
(SPOILER) S-au păstrat temele (ca și în filmul lui Linch), dar viziunile lui Paul Atreides parcă aici sunt mult mai intense și mai bine portretizate.
Ceea ce mi-aș fi dorit explicat (poate?!), mult mai mult sunt motivel reale și explicațiile date de Cucernica Maică Gaius Helen Mohiam în roman.
“Cucernica Maică trebuie să îmbine puterea de seducţie a unei curtezane cu măreţia sublimă a unei zeiţe virgine şi să păstreze aceste atribute sub tensiune atît timp cît vor dăinui forţele tinereţii sale. Căci, atunci cînd frumuseţea şi tinereţea se vor fi dus, va descoperi că locul intermediar, ocupat odinioară de tensiune, s-a preschimbat într-un izvor de şiretenie şi de iscusinţă”. Fragment din Muad’Dib, comentarii de familie de prinţesa Irulan.
În carte i se dau reperele clare tânărului de 15 ani, viitorul Mhadib (Kwisatz Haderach), despre ce este de fapt și care-i este menirea, având în vedere că era primul viitor bărbat născut dintr-o mamă soră a Școlii Bene Gesserit.
În doar câteva cadre Jessica și Liet Kynes se transformă
La fel ca majoritatea lucrărilor science-fiction de la mijlocul secolului, „Dune” nu portretizează femeile într-o lumină bună în paginile sale.
Villeneuve a făcut o misiune în versiunea sa de a aduce femeile din „Dune” în secolul XXI, începând cu dezvoltarea personajului Lady Jessica.
„Ca regizor de film, am fost întotdeauna atras de feminitate și, în multe dintre filmele mele, protagonista principală este femeia. Feminitatea este acolo în carte, dar m-am gândit că ar trebui să fie în față. Le-am spus lui Eric Roth și Jon Spaihts că trebuie să ne asigurăm că Lady Jessica nu este un plus scump, ci un personaj frumos și complex.”, își justifică deciziile Villeneuve.
În viitorul galactic al lui Herbert, căsătoria este privită ca o oportunitate politică de unele case mari, ceea ce înseamnă că potrivirile amoroase sunt rare.
Drept urmare, Lady Jessica, foarte îndrăgostită de partenerul ei Ducele Leto Atreides, dar nu dintr-o clasă conducătoare, este tratată ca un cetățean de clasa a doua în casa Atreides, datorită titlului ei de „concubina oficială a ducelui Leto Atreides”.
„Voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma ei.”
Unii o văd ca pe o slugă neascultătoare care se agață de noblețe, alții o văd ca pe un spion intrigator sau ca pe o vrăjitoare Bene Gesserit.
Villeneuve nu face nicio schimbare pentru a modifica calculul politic rece care îl împiedică pe Ducele Leto să se căsătorească cu Lady Jessica, dar el îi ridică gradul, considerând-o ca pe o adevărată parteneră a Ducelui, fără rușine sau suspiciune.
Iar problema căsătoriei apare în film, cu o întorsătură. În carte, Ducele Leto recunoaște că ar fi trebuit să se căsătorească cu Lady Jessica, într-un dialog intim cu Paul.
(SPOILER) În filmul lui Villeneuve, Leto face această mărturisire chiar în fața celei care i-a dus pe lume un copil, primul, Lady Jessica.
Villeneuve merge și mai departe în a renunța la statutul de subordonat atașat personajului, prin eliminarea unei intrigi secundare în care baronul Harkonnen susține că Lady Jessica este spionul lui, stârnind suspiciuni în rândul membrilor loiali ai Casei Atreides.
Permițându-i personajului Lady Jessica să se dezvolte, Villeneuve îi întărește și îi modernizează, de asemenea, legăturile cu Bene Gesserit.
În cazul romanului, Herbert o vede pe Lady Jessica folosind „Vocea” pentru a-i seduce pe pe răpitorii lui Paul.
(SPOILER) Dar Villeneuve trece la altceva, rescriind scena pentru a o arăta pe Lady Jessica poruncindu-le răpitorilor lor, soldații Harkonnen, să se sinucidă. Seria de dialoguri pe mutește, prin semne între Paul și Jessica, sunt în întregime o invenție al regizorului. În „Dune”-ul lui Denis Villeneuve, Lady Jessica este puternică și liberă, nu este consoarta de clasa a doua a nimănui.
În urma schimbărilor sale la Lady Jessica, Villeneuve a făcut o altă mișcare către feminitate ca prim-plan.
(SPOILER) A decis rescrierea doctorului Liet Kynes, pe care îl întâlnim pentru prima dată când membrii casei Atreides sosesc în deșert, ca femeie.
Cititorii romanului își vor aminti personajul ca pe un bărbat desemnat de Imperiu să acționeze ca Judecător al Schimbării, care supraveghează transferul planetei Arrakis de la Casa Harkonnen la Casa Atreides.
Când Spaihts a sugerat schimbarea de gen a personajului, Villeneuve a considerat că este genial.
„Nu schimba natura personajului. Fă-l mai aproape de lumea de astăzi și mai relevant și, sincer, mai interesant.”, i-ar fi spus regizorul scenaristului Jon Spaihts
În „Dune”-ul lui Villeneuve, Dr. Kynes întâmpină o altă soartă decât și-aduc aminte cititorii. În carte, Dr. Kynes moare cu fața în jos în deșert, din cauza deshidratării și a delirului.
(SPOILER) În film, Dr. Kynes întâlnește un final mult mai cinematografic. Doborâtă în deșert de către Sardaukar, care i-au descoperit alianța perfidă cu Casa Atreides, dr. Kynes cheamă un vierme de nisip, care o înghite pe ea și pe ucigașii ei.
„Slujesc doar un singur stăpân. Numele lui e Shai-Hulud.”
Este o imagine palpitantă, precum și o reamintire inteligentă că nici măcar Sardaukar nu se pot împotrivi misterelor periculoase ale deșertului, sau cu Fremenii care le-au stăpânit.
În cartea lui Herbert, Dr. Kynes este tatăl lui Chani. Deși Villeneuve nu arată nicio dovadă că Dr. Kynes este mama lui Chani, „Dune Part Two” poate dezvălui acele legături de familie.
Chani capătă propria ei strălucire în această adaptare, deși nu apare deloc în prima jumătate a romanului lui Herbert, Villeneuve a introdus-o în poveste prin viziunile lui Paul despre viitor.
Chani și Dr. Kynes nu sunt singurele personaje care sunt amestecate în film.
Scena de dialog dintre baronul Harkonnen și Feyd-Rautha ar fi fost epocală
În romanul lui, Frank Herbert are o distribuție enormă de personaje secundare, dintre care multe nu au ajuns pe marele ecran.
A trebuit să ne luăm rămas-bun de la Feyd-Rautha, nepotul intrigator al baronului Harkonnen, care a fost interpretat atât de memorabil de Sting în „Dune”-ul lui David Lynch.
„Când nu este un dar un dar ?”
Între timp, Thufir Hawat și Piter De Vries, consilierii „mentați” (în principiu, supercomputere umane) ai ducelui Leto Atreides și a baronului Harkonnen, ocupă mult mai puțin spațiu în film decât în roman.
„Există personaje care sunt mai puțin dezvoltate pe care le păstrez pentru al doilea film – așa am găsit echilibrul. Am încercat în acest film să rămânem cât mai aproape de experiența lui Paul. Apoi, în cea de-a doua, voi avea timp să dezvolt niște personaje care au fost puțin lăsate deoparte. Asta e teoria. Sper că va funcționa.”, a explicat Villeneuve.
Unele personaje care nu sunt eliminate în întregime sunt reduse în numele oportunității narative.
Baronul Harkonnen, de exemplu. Villeneuve a redus grotescitatea în stilul lui Jabba the Hutt a marelui răufăcător al cărții și a eliminat complet pederastia homofobă învechită din viața privată a baronului. De asemenea, Villeneuve a renunțat la vorbirea desăvârșită a baronului, spunând:
„Am vrut să fie un om cu puține cuvinte. Acest film se concentrează într-adevăr pe Paul Atreides și am adus un pic din Harkonnen doar pentru context, pentru a înțelege geopolitica poveștii. Acest film oferă doar o mică privire asupra familiei Harkonnen. Al doilea film este mult mai mult despre ei.”, explică Villeneuve.
Concluzie: Dune-ul lui Denis Villeneuve este mai elegant și mai puțin grotesc
De la Spacing Guild la Landsraad la Missionaria Protectiva, „Dune”-ul lui Villeneuve elimină mocirla organizațiilor politice și economice care alcătuiesc fundalul romanului.
Tăierea acestora face „Dune” să fie filmul care este, mai elegant, mai introspectiv, mai politic, în cele din urmă, mai ușor de utilizat, mai ales pentru începători.
„Povestea este destul de simplă – este mai mult despre densitatea lumii și cât de bogată și complexă este. Marea provocare a fost să încercăm să nu zdrobim publicul la început cu o expunere nebună. A fost nevoie de mult timp pentru a găsi echilibrul potrivit, astfel încât oamenii care nu cunosc „Dune” să nu se simtă lăsați deoparte și să se simtă parte din poveste.”, concluzionează Villeneuve.
Deși regizorul a decis să arate puțin din prima parte a primului volum „Dune”, totuși vei înțelege povestea, mesajul, intriga și luptele interioare ale personajelor.
„Ăsta este doar începutul.”
Nu putem decât spera că în cea de a doua parte Villeneuve să vină cu elementele grele care să ne țintuiască pe scaune la vizionare.
Dar până în 2023 mai este cale lungă, și timp suficient să citim sau să recitim excentrica, spectaculoasa și înțesata de personaje operă a lui Frank Herbert.
Bună seara. Deși am citit toate cărțile, de-abia așteptam și filmul. Am citit și recenzia scrisă de Adina Mărășoiu. Dar cea ce ai scris aici, deși nu te cunosc, este cu adevărat esența unei adevărate pasiuni pentru cărți și pentru film. Se vede documentarea, referitor la regizor, și cunoștințele despre seria liui Herbet. M-ai făcut curios să revăd încă odată filmul și să mă reapuc, după aproape 30 de ani, să recitesc cărțile. Felicitări! Le meriți din plin.