“Dacă ar fi să-l plasez undeva, în timp, se văd influențele celebrului gen Spaghetii Western, gen generat în anii de glorie ai Hollywood-ului, apărut la mijlocul anilor 1960″

Regizor: Jeymes Samuel

Scenariu: Jeymes Samuel, Boaz Yakin

Gen: Dramă, Western

Lansre: 3.11.2021

Durata: 139 min.

Studio: Overbrook Entertainment, Netflix

Clasificare: 16+

Distribuitor: Netflix

Actori:

Idris Elba … Rufus Buck
Jonathan Majors … Nat Love
Zazie Beetz … Stagecoach Mary
Delroy Lindo … Bass Reeves
Regina King … Trudy Smith

Sinopsis:

Când proscrisul Nat Love descoperă că dușmanul său, Rufus Buck, este eliberat din închisoare, reia legătura cu banda lui pentru a-l găsi pe Rufus și a se răzbuna. Însoțitorii săi sunt Stagecoach Mary, fosta lui iubită, temperamentalul Bill Pickett, care este omul său de încredere, Jim Beckwourth, un bun trăgător, și un fost adversar, devenit, în mod suprinzător, aliat. Însă și Rufus Buck se bazează pe o bandă aprigă și care nu știe să piardă, compusă, printre alții, din „trădătoarea” Trudy Smith și Cherokee Bill.

Cuvânt de introducere

Înainte de vorbi despre film, trebuie să reamintesc câteva lucruri. În urmă cu aproape 2 ani în America începea o adevărată mișcare socială, una fără precedent, după desfășurarea unor evenimente dramatice (nu are rost să discutăm aici).

Mișcarea, denumită „The Black Lives Matter”, avea să influențeze și cinematografia de la Hollywood. Așa se facă că Academia Americană de Film impunea, în toate aspectele producțiilor cinematografice, implicarea persoanelor de culoare și chiar a celor cu diferite handicapuri (nici aici nu intrăm în detalii).

Dacă până de curând existau câteva filme cu actori de culoare importanți, dar ca număr pe ecrane nu foarte mulți, odată cu directivele menționate anterior, Hollywood-ul s-a conformat și astfel a apărut și….

Recenzie

The Harder They Fall, un film cu actori de culoare, majoritari.

Regizorul, Jeymes Samuel, care, culmea, nu are prea multe producții la activ, ne propune un western modern, dar în același timp un clasic al genului.

Dacă ar fi să-l plasez undeva, în timp, se văd influențele celebrului gen Spaghetii Western, gen generat în anii de glorie ai Hollywood-ului, apărut la mijlocul anilor 1960, ca urmare a stilului de filmare al lui Sergio Leone și a succesului internațional de box-office. Termenul a fost folosit de criticii americani și cei din alte țări, deoarece majoritatea acestor western-uri au fost produse și regizate de italieni.

Filmele lui Leone și alte western-uri spaghetti de bază sunt adesea evitate, criticate sau chiar „demitologizate” de multele dintre convențiile western-urilor tradiționale din SUA. Acest lucru a fost parțial intenționat și parțial contextul unui fundal cultural diferit.

Revenind, genul acela, al anilor 60, se vede în modul în care Samuel își construiește povestea, o poveste despre răzbunare axată pe pistolari negri, produsă de Jay-Z și care îi are în rolurile principale pe Idris Elba, Jonathan Majors, Regina King și Lakeith Stanfield.

Deși ar părea ciudat, dar în construcția acestui film se văd și influențele deja celebrului, non-conformistului și controversatului Quentin Tarantino pe alocuri, dar aici nu este neapărat meritul lui Samuel, ci a directorului de imagine, și vom reveni asupra lui ceva mai încolo, asta dacă nu ați descoperit cine este. Și ca o glumă, apropos de textul de introducere, în filmul ăsta mor mai mulți actori de culoare, decât în filmele cu Arnold Schwarzenegger (sic!, glumă)

Detaliile acestei povești sunt fictive. Acești. Oameni. Au existat.”

Cu alte cuvinte, s-ar putea să nu fi existat un pistolar negru specific, în viața reală, care să se laude sau un elf vopsit în albastru care să se distreze, în stilul lui Josephine Baker, într-un cabaret de frontieră. Dar Vestul Sălbatic nu era atât de alb pe cât ai putea crede.

Este de remarcat faptul că actorii Idris Elba, Jonathan Majors, Regina King și Lakeith Stanfield joacă rolul locuitorilor din gulchul uscat cinematografic construit de regizorul Jeymes Samuel, care a scris scenariul împreună cu Boaz Yakin.

La fel este și prezența rapper-antreprenor Jay-Z ca producător (sub numele său legal, Shawn Carter). Nu mai puțin intrigantă, având în vedere nivelul de haos, este prezența printre credite și a lui Lawrence Bender, producător-colaborator de multă vreme al lui Quentin Tarantino, chiar dacă „The Harder They Fall” pare mai puțin influențat de „Kill Bill” decât de Zapruder.

Nat Love (Jonathan Majors) este cruțat în copilărie de un haiduc răutăcios, Rufus Buck (Idris Elba), dar părinții lui nu sunt. Când gașca lui Buck – inclusiv Trudy Smith (Regina King) și cel mai bun pistolar Cherokee Bill (LaKeith Stanfield) îl eliberează din închisoare, Nat Love decide să-și reunească vechea gașcă pentru un pic de răzbunare. Îi întâlnește pe Mary Fields (Zazie Beetz) și pe șeriful Bass Reeves (Delroy Lindo), în timp ce încearcă să dea de urma Bandei Rufus Buck.

Ce ar fi un western fără răzbunare? În mod tradițional, acesta a fost obiectivul atât al răufăcătorului, în „High Noon”, de exemplu, cât și al celui bun, în filme precum „Silverado” – pe care Samuel trebuie să le fi văzut de câteva zeci de ori – și bătrânul Steve McQueen. „Nevada Smith”, de la care „Harder” și-a împrumutat păcatul original.

Într-o seară, în timpul cinei, casa unui predicator pe nume Love este invadată de un bărbat care poartă revolvere de aur care îi ucide pe bărbat și pe soția lui, nu numai cu sânge rece. dar în fața tânărului lor fiu (Chase Dillon). Apoi îl însemnează pe băiat cu un brici, așa că îl va cunoaște mai târziu, când băiatul va veni să-și caute răzbunarea.

Este o scenă îngrozitoare, parțial pentru că suntem obișnuiți ca filmele să fie un mediu care scutește copiii de violență, chiar dacă viața reală nu o face. Dar a numi „The Harder They Fall” transgresiv ar fi să-i acordăm prea mult credit.

Diversele sale scandaluri sunt odioase pentru că au atât de puțin de-a face cu ceva asemănător cu o poveste care, pentru toate subploturile și lucrurile care urmează, este despre răscumpărare, pentru acea primă scenă.

Majoritatea personajelor sunt bazate pe, sau cel puțin numite după, eroi din viața reală, disperați și haiduci, printre ei Nat Love (Jonathan Majors), Cherokee Bill (Lakeith Stanfield), Jim Beckwourth (RJ Cyler) și Rufus Buck (Idris Elba).

Stagecoach Mary Fields (Zazie Beetz), aici un deținător de saloane, a fost o figură de pionierat în istoria Serviciului Poștal din SUA și un protector mânuitor de pistoale a poștalionului din Montana.

Totuși, nu se menționează crimele/realizările cuiva din viața reală, iar implicația că un fel de adevăr istoric este revendicat dintr-un Vest Sălbatic văruit este doar camuflaj pentru un exercițiu de ultra-violență și ceea ce ar putea fi perceput. ca o încercare de reparaţii culturale.

Este posibil ca prezența oamenilor de culoare la frontieră să fi fost ștearsă din versiunea lui John Ford a Vestului american, cu unele excepții notabile, cum ar fi Woody Strode în „The Man Who Shot Liberty Valance”, dar folosind crime în masă, crime violente și abuzuri, într-o idee de a construi povestea care pare un mod contraproductiv de a re-mitologiza trecutul. Mai ales când există atât de multă postură în locul intrigii.

Din punct de vedere tehnic, ei NICIODATĂ nu au făcut filme chiar așa, deoarece oamenii de culoare au fost aproape lăsați în afara westernurilor sau relegați în roluri stereotipe, în timpul boom-ului genului din primele zile ale Hollywood-ului.

Regizorul Jeymes Samuel compensează timpul pierdut împachetându-și filmul cu o distribuție de stele, multe lupte cu arme și o atmosferă de comedie elegantă care face din „The Harder They Fall” unul dintre cele mai pure filme de divertisment ale anului.

N-ai ști niciodată că unul din patru cowboy din Vechiul Vest era afro-american. Asta pentru că genul a fost văruit de zeci de ani. Slavă Domnului că acest film există.

Scriam ceva mai devreme despre influențele lui Quentin Tarantino, dar nu neapărat ca și construcție a poveștii sau a personajelor, deși se vede și aici ceva din opera celebrului regizor. Vreau să mă refer strict la imagine și la modul cum a fost vizualizat.

Pentru acest film, regizorul a apelat la directorul de imagine „Jojo Rabbit”, românul Mihai Mălaimare Jr., pentru a filma și, în loc să folosească imagini tradiționale, să găsească o nouă modalitate de a prezenta orașul și personajele sale, Mălaimare a reușit să dea prin modul inedit, pe alocuri cu cadre lungi sau aeriene de filmare, grandiosul Vest al secolului al XIX-lea, în toată splendoarea lui.

Aici se văd influențele lui Tarantino, cunoscut pentru implicarea sa directă în modul de a încadra imaginile și a le da o anumită savoare. Românul nostru reușește, mai ales în cadrele de început să dea o anumită siguranță filmului, dacă vreți ca un om impozant, care crede în el încă de la prima apariție în fața unui public numeros, nu fără a fi lipsit de emoție, bineînțeles.

Cât despre lucrul cu Samuel și despre aprinderea aventurii epice care pregătește scena pentru un jaf de tren și un schimb de focuri, cu șansa de a merge până la Oscaruri, Mihai Mălaimare Jr. spune că a fost una din acele experiențe pe care ți le dorești să recidiveze, și există toate șansele, având în vedere scena de final a filmului.

Filmul este regizat cu încredere și puțină atitudine, ceea ce este un lucru bun. Dar se simte și bazat pe ceea ce ne așteptăm de la cele mai bune westernuri. Regizorul Samuel se joacă rapid și liber cu acuratețea istorică, dar are multe de spus despre modul în care afro-americanii au fost marginalizați în această parte a istoriei Americii.

La un moment dat, personajele ajung într-un oraș plin de albi, cu clădiri albe și chiar cu nisip alb. Este un contrast puternic, dar cu alte cuvinte, el dă atât de multă nuanță personajelor sale albe pe care afro-americanii le-au dat pe ecran timp de aproape un secol.

În același timp, Jeymes Samuel este cel care s-a ocupat de întreaga ambianță muzicală a filmului, și aici pot spune că se vede influența lui Tarantino, regizorul nostru alegând elemente muzicale extrem de inspirate, de la gospel la raggae și nu numai. Din acest punct de vedere filmul chiar excelează.

Nu ratați „The Harder They Fall” și sperăm că vor face mai mult… distribuția bogată de personaje și spectacolele suculente care vor fi binevenite, iar Samuel chiar lasă ușa deschisă cu un mic cliffhanger drăguț la sfârșit.

Există o bucurie care este prezentă în fiecare cadru al acestui film și ajunge să depășească cu totul genul său. Nu numai că este un western foarte bun, dar este un film al naibii de bun în general.

Trailer:

Poster:

Galerie:

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.