“Să spun că hoardele de zombii nu au nicio şansă în faţa puterii co-op ar fi o minciună deoarece în Back 4 Blood nu te simţit niciodată suficient de puternic.”
Gen: Action, Shooter, Co-op
Lansare: 12 octombrie 2021
Studio: Turtle Rock, Warner Bros. Games
Distribuitor: CD Media
Platforme: PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox One, Xbox One Series X, PC
Clasificare: 16+
Sinopsis:
Back 4 Blood este un first-person shooter cooperativ palpitant creat de franciza Left 4 Dead, apreciată de critici. Ești în centrul unui război împotriva the Ridden. Aceste gazde odinioară umane ale unui parazit mortal s-au transformat în creaturi terifiante care s-au hotărât să devoreze ceea ce a rămas din civilizație. Odată cu dispariția umanității, depinde de ține și de prietenii tăi să duci lupta împotriva dușmanului, să eradici the Ridden și să revendici lumea.
Recenzie:
Back 4 Blood este un shooter cooperativ, first person, de la creatorii celebrului Left 4 Dead, care include moduri de joc Campanie + Coop, PvP cu o rejucabilitate crescută datorită unui nou Card Sistem rogue-lite, dynamic Game Director și include 8 personaje dintre care-ți poți alege: Hoffman, Walker, Doc, Mom, Holly, Evangelo, Karlee, Jim, fiecare cu abilități proprii.
Succesorul spiritual Left 4 Dead
Succesorul spiritual Left 4 Dead are un alt motor grafic dar şi o nouă mecanică aduc o lume zombie familiară din nou în lumea jocurilor. O lume la care mai este de lucrat şi un joc care doar ce face primii paşi pe un drum lung, cât despre povestea în sine nu sunt prea multe de spus în general misiunea ta fiind să parcurgi niveluri, împărțite pe acte și să faci orice ca să rămâi în viață, având cam 3 șanse pentru asta – șanse care vin, bineînțeles, cu sacrificii, deci mai bine te concentrezi să rămâi în viață. Povestea o parcurgi alături de 3 alți jucători online (party de 2, 3 sau 4) și este necesară în permanență conexiune la internet ceea ce înseamnă că pe console ai nevoie de abonament online, în meniuri apărând și faptul că în curând se va putea parcurge cel puțin campania în mod offline.
Să spun că hoardele de zombii nu au nicio şansă în faţa puterii co-op ar fi o minciună deoarece în Back 4 Blood nu te simţit niciodată suficient de puternic. Există arme şi există noul sistem de cărţi care îţi da oportunitatea de a fi mai puternic dar nu e niciodată acea senzaţie cu care ai fost empatic în filmul Dead Alive (sau Braindead) din 1992 în regia lui Peter Jackson când actorul principal a luat o maşină de tuns iarba şi a trecut ca un nebun printr-o grămadă de zombii. Sau hai să facem o comparaţie mai pe domeniul gaming şi să zicem că nu ai niciodată senzaţia aia de putere pe care o ai într-un joc ca DOOM.
Prin co-op cu alți 2-4 jucători interacțiunea se face prin ajutor medical și susținere de forță de foc și de multe ori e necesar să lucrezi în echipă dacă vrei să scapi cu viață și să mergi mai departe. Comunicarea e clasică, microfon sau text, iar faptul că avem suport crossplay înseamnă că vom avea jucători și de PC și de pe cele două console Sony și Microsoft. Există, de asemenea și posibilitatea de a debifa acest aspect din meniuri.
Presupun că face parte dintr-un gând mai de la originea jocului să fie un pic mai “survivor” decât omoară tot şi treci prin tot ca prin unt. Probabil aici intervine şi partea cooperativă unde lucrul în echipă te poate duce mai departe decât o mână de oameni încercând să facă chestii diferite când sunt sute de zombi în jur. Regula de aur “Stick Together” cred că s-ar aplica în cazul acestui joc cum se aplică şi în filme şi în seriale. Dar pe mine tot mă frământă acel gând că nu eşti suficient de puternic. Sunt bureţi de gloanţe.
După cum spuneam e nevoie de conexiune online, iar acest lucru se va simți la un moment dat dacă vei căuta alte jocuri făcute sau să aștepți tu să intre alți jucători în jocul tău. Boții sunt și ei de ajutor și completează lipsa jucătorilor, AI-ul lor fiind destul de bine pieptănat.
Ai posibilitatea din meniurile jocului să stabilești ce și cum vrei pentru ca experiența ta de joc să fie cât mai bună și odată ce ți-ai ales nivelul de dificultate și ți-ai customizat personajul și armele (se vor debloca pe parcurs mai multe opțiuni) nu trebuie decât să-ți începi misiunea, fie că e vorba de campanie cu misiuni și acte, Quickplay sau modul Swarm.
Ai de ales, după cum am spus, dintre personajele Hoffman, Walker, Doc, Mom, Holly, Evangelo, Karlee, Jim fiecare cu câte o abilitate specială și un set de 2 arme cu care începi partida. Dintre cele 8 personaje, singurul lucru care îi diferenţiază cu adevărat este deck-ul de cărţi pe care îl ai pus care şi acesta e la rândul lui, condiţionat de dificultatea jocului, recruit, veteran sau nightmare.
Sistemul de cărţi este acea mecanică nouă şi şansa ta cea mai mare să supravieţuieşti însă tot acest “gamble” te duce cu gândul la un roguelite în loc de un shooter clasic de zombi cum a fost Left 4 Dead. Dar de altfel trăim o renaştere a genului roguelite şi s-ar explica de ce există o mecanică care să te tot aducă înapoi în joc să încerci tot felul de combinaţii şi variante. Aceste cărți se pot câștiga/cumpăra și utiliza în meciuri/sesiuni. Practic sistemul e ca un skill tree oferindu-ți anumite abilități pasive/active cu ajutorul cărților. Îți poți alege mai multe deodată și-ți poți face pachete cu cărțile pe care le vrei. Le dai denumire și în funcție de meciurile jucate/niveluri parcurse îți alegi pachetul care e cel mai potrivit.
O varietate în obiectivele fiecărui nivel adăugă ceva extra pe lângă scopul cu care ne-a obişnuit L4D de exemplu de a ajunge de la punctul A la punctul B, dar şi design-ul nivelelor încurajează într-o formă sau alta explorarea. Sunt 4 acte fiecare cu subnivelurile lor pe care trebuie să le parcurgi și să ajungi în viață la sfârșit, de multe ori fiind chiar și o miză pusă pe acest lucru. Nu există hartă, totul fiind cât se poate de linear, ceea ce în multe jocuri s-a dovedit chiar mai interesant decât în cele open-world, dar intervine acea monotonie dată de lucrurile scriptate, și aici vorbim de monștri care apar în același loc și sunt mereu aceiași, o explozie sau altceva de genul. Acest lucru duce la o scădere a rejucabilității, căci dacă nu duci o misiune la bun sfârșit și la sfârșit scrie Failed, te vei întoarce la începutul subnivelului și vei ști exact ce monștri sunt și unde sunt poziționați și te aștepți la tot ce a fost scriptat înainte. Mai mult de atât, nu avem de-a face nici cu acel mod random de generare a nivelurilor și nici interacțiunea cu ele nu este aproape de loc, cu foarte mici excepții printre ele fiind acele butoaie care explodează când tragi în ele.
Obiectivele (pe lângă cel mai important de a ajunge în viață la capăt de drum) nu sunt foarte variate totul rezumându-se la kilărit horde de monștri (să nu le zic zombi că-s și niște monstruozități de te duce gândul mai degrabă la Resident Evil decât la The Walking Dead). Există boși și sunt strategii de atac care presupun anumite tactici și arme pentru a fi doborâți (mai repede).
Nemorții, zombies, infectații, monștrii, cum vreți voi să le spuneți, sunt destui de mulți ca diversitate și moduri de atac – unii atacă de aproape, sunt mai lenți, alții mai rapizi și aruncă/scuipă cu diverse; unii sunt mici, alții colosali și toți se bat care sunt mai hidoși ca alții. Snitcher, Tallboy, Reeker și Stinger se numesc ei și o să vedeți singuri de unde le vin numele. Hidoșeniile uriașe au nume și mai pompoase, dar trebuie să aibă nume pentru că dă bine prin cască atunci când dai tu primul nas în nas cu unul și țipi la coechipieri: Păzea că vine G(r)ogu!
AI-ul nu e foarte strălucit, dar nici complet dumb, ei trebuie să vină peste tine orice-ar fi, în cazul luptelor cu boși îngrămădindu-te într-un colț și făcând tot posibilul să dai ortul, de aceea cel mai recomandat ar fi să nu stai pe loc. Mai mult de atât, aici contribuie și structura nivelurilor care, în mare parte, sunt înghesuite și nu poți face prea multe manevre sau să folosești sniper rifle că pur și simplu nu ai cum.
Arhitectura nivelurilor și locațiile sunt frumos construite și oferă jocului o atmosferă aparte, dar faptul că mereu vei fi ocupat cu killăritul, nu prea îți oferă timp de admirație. Engine-ul grafic pare să-și facă datoria și cel puțin eu Jimmy_X, pe PS5 n-am întâlnit probleme tehnice și nici partenerul meu de killărit, Silviu (zis Daz-Kun) nu a semnalat nimic pe PS4 Pro.
Și pentru că tot am precizat platformele de test, controlul este unul să zicem standard, exact cum te aștepți la acest tip de joc, singurul avantaj fiind controller-ul de la PS5 fiind foarte intersant atunci când apeși pe trăgaci la fiecare armă. Trigger-ul se apasă diferit la un pistol automat vs unul clasic, sau la o armă veche vs una automată. Totul se simte în trigger, cu toate acestea aș fi vrut și force feedback-ul să fie pe măsură, sau măcar culorile LED-ului la controller să se schimbe atunci când se schimbă situația cu bara de viață în joc. Nici vorbă de astea.
Nu, n-am uitat de bomboana de pe tort – armele. Sunt o grămadă și se pot îmbunătăți și personaliza și ai de la simplul cuțit, bâtă de baseball, macetă și până la teaser pentru primul foc, iar la focul principal pornești de la pistoale și ajungi la te-miri-ce matahale de arme automate și devastatoare. Avem și bandaje și pastile pentru a ne vindecă, grenade și alte Molotov-uri sau pocnitori pentru a-i vindeca pe infectați și fel de fel de combouri date de deck-uri.
Experiența de joc a fost decentă alături de 3 boți sau 3 jucători online, dar plăcută alături de un amic cu care să poți și să interacționezi și cred că dacă reușeam să fim 4 amici, era și mai fun. Alături de Daz-Kun ne-am făcut de rușine într-o sesiune pe care am înregistrat-o și ne-a dat cu Fail la sfârșit, dar mi-am mai spălat din păcate alături de 3 jucători online cu care am reușit (cu greu) să închei primul subnivel al primului act cu Complete. Jocul nu e așa ușor precum pare la prima vedere, căci e vorba de hoarde de infectați și de multe ori nu e de-ajuns puterea de foc și nici înghesuiala nu ajută. Bineînțeles, cu cât înaintezi în joc ți se formează mâna și probabil treburile se vor simplifica.
Loot-ul îl faci în mare parte pentru upgrade-uri de aspect, că B4B vrea să fie corect pentru toată lumea, și constă în cutii sau fel de fel de muniție, arme, bandaje sau deck-uri ascunse pe care le vei descoperi.
Ca o scurtă concluzie, Back 4 Blood este un joc interactiv de acțiune gândit de jucat cu prietenii în co-op totul fiind creat pentru o experiență cât mai plăcută de joc în acest mod, dar trecând de la faptul că are un gameplay reglat binișor, e atmosferic și include ingrediente de succes pe care le întâlnim în alte jocuri plus acel sistem de deck-uri, nivelurile sunt lineare, interacțiunea dintre jucători constă în prea puține activități și totul e parcă prea înghesuit.
Back 4 Blood este disponibil din 12 octombrie 2021 pe PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox One, Xbox One Series X, PC.
