Cyberpunk 2077 seamănă foarte tare cu viața. Afli devreme că o să mori, trebuie să muncești ca să faci bani, munca e uneori plictisitoare și repetitivă, îți faci prieteni, îți faci dușmani, unii reali, unii imaginiari, mai dai frâu liber tendințelor maniacale, te distrezi cum poți, dezamăgirile îți întăresc caracterul, dragostea e frumoasă, dar te ține din treabă, mergi la o nuntă, mergi la o înmormântare, iar vocile din capul tău au uneori dreptate. ”

Gen: Action, FPS

Lansare: 17 septembrie 2020

Studio: CD Projekt, CD Projekt RED

Distribuitor: CD Projekt RED

Platforme: PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox One, Xbox One Series X, PC, Stadia

Clasificare: 16+

Sinopsis:

Cyberpunk 2077 este un joc de tip RPG de la creatorii seriei The Witcher. Acțiunea jocului se desfășoară în lumea creată de Mike Pondsmith, unul dintre părinții genului cyberpunk și creatorul de cult-clasic RPG.

Atmosfera cyberpunk, cunoscută din romanele lui William Gibson, filmul “Blade Runner” și celebrul joc “Cyberpunk 2020”, vor înconjura jucătorul. Creatorii promit că “Cyberpunk 2077” va fi esență genului cyberpunk. Jucătorii vor fi aruncați în viitorul întunecat al anului 2077 și într-o lume în care tehnologiile avansate au devenit ceva normal.

Jucătorii vor avea șansă de a vizită locurile bine cunoscute din “Cyberpunk 2020”, inclusiv o zona de luptă complet preluată de bande, legendarul Joint Afterlife și nostalgicul Forlorn Hope.

Let’s Go:

Există un site numit amuritiliescu.ro care anunță sec „nu încă“. Același mesaj ar apărea astăzi și pe pagina esteCP2077joculmileniului.com. Dar viața în Night City s-a îmbunătățit simțitor în ultimele 12 luni. În noiembrie, jocul s-a vândut, în premieră, la jumătate de preț și a intrat rapid în Top 10 pe Steam, iar 82% din aproape 30.000 de recenzii noi au fost „very positive“.

În limita posibilităților pandemice și fără grabă, producătorul CD Projekt RED a lucrat constant la joc și a dat asigurări că nu se va opri prea curând. În primul trimestru din 2022 urmează un next-gen update gratuit. CP2077 va sări de la versiunea curentă 1.31 direct la 1.5, iar vox populi de pe /reddit vede asta drept o relansare a jocului. Vor mai veni și DLC-uri gratuite (haine, arme, mașini, poate chiar câteva side quest-uri), pe lângă cele trei din 2021, și se lucrează și la un expansion mai mare (cum au fost Hearts of Stone și Blood and Wine la The Witcher 3). Bonus – se pregătește o animație Cyberpunk pentru Netflix.

Este, așadar, un moment bun să vezi cum e viața de mercenar într-o distopie în care lăcomia megacorporațiilor domină totul, corupția e ubicuuă, lupta împotriva sistemului a fost deturnată, masele fiind manipulate să se lupte între ele, huliganii Maelstrom fac blocade pe străzi și trafic de organe și implanturi, asigurarea medicală e un lux, iar singura diferență față de lumea reală e că, în tot acest haos, departamentul de urbanism al primăriei continuă cumva să-și facă treaba… Ignorând hectarele nesfârșite de gunoaie de lângă șoseaua de centură, Night City are mai multe spații verzi și un trafic de o fluiditate aproape lirică comparativ cu, să zicem, Constanța.

Cyberpunk 2077 seamănă foarte tare cu #veața

Cyberpunk 2077 seamănă foarte tare cu viața. Afli devreme că o să mori, trebuie să muncești ca să faci bani, munca e uneori plictisitoare și repetitivă, îți faci prieteni, îți faci dușmani, unii reali, unii imaginiari, mai dai frâu liber tendințelor maniacale, te distrezi cum poți, dezamăgirile îți întăresc caracterul, dragostea e frumoasă, dar te ține din treabă, mergi la o nuntă, mergi la o înmormântare, iar vocile din capul tău au uneori dreptate. Și, dacă ai învățat ceva de-a lungul timpului și ai strâns un bagaj cultural apreciabil, experiența devine tot mai satisfăcătoare.

Johnny… Quest

Quest-ul principal, deși ușor previzibil, te convinge că a fost scris de oameni reali, nu de AI-ul scenarist al Ministerului Adevărului. Are momente memorabile, are emoție și apropiere umane, are clipe de „rage against the dying of the light“, de neputință, de ofițerul K care o ia razna sub asediul focului palid al lui Nabokov. Ca protagonist, simți că pune suficientă presiune pe tine cât să-l ignori și să-ți petreci vremea citind „shards“ cu istorie alternativă, reinterpretări urbane ale tragediilor elene sau pulp fiction, făcând parkour prin oraș, în căutare de rarități, sau conducând încet pe străzi noaptea și ascultând Miles Davis la radio. Neon noir, reflecții în carosabilul umed (bugged în patch 1.3, parcă, readuse în peisaj cu patch 1.31, ca fapt divers), poezie. O mică notă – sunt ferm convins că niciun developer de la CDPR nu are carnet de conducere. Trec peste direcția flexibilă, gumilastică a mașinilor, asemănătoare cu moralitatea unor prieteni de-ai mei; a fost reparată cât de cât într-unul dintre patch-uri, iar acum poți să conduci decent, fără să intri în parapet la primul viraj. Nu, nu, ce e clar e că oamenii nu știu ce vede un șofer când stă la volan. Spoiler alert – VEDE STRADA! Vede și volanul, vede și capota, dar VEDE… ȘI… STRADA (a se citi cu tonul lui Jerry Seinfeld – n.r.).

Quest-urile secundare se împart în două categorii. Sunt câteva mai bune decât quest-ul principal, ca-n Witcher sau Fallout, în special cele legate de apropiații protagonistului V. (nu rata Pyramid Song, dacă-ți place Radiohead, și nici Sinnerman, care-i teatru curat), și ceva mai multe care-s ca zilele de muncă la fabrică sau la corporație. Du-te acolo, ia aia, fă aia etc. Mulți s-au plâns că nu au început de la zero, că primele șase luni din viața de mercenar în Night City au fost transformate într-un montaj de 2 minute și că cele trei variante de prolog sunt prea scurte. Mai bine, sincer. Șase luni de voluntariat în lumea interlopă ar fi fost o corvoadă. Și oricum, o poveste bună începe cu puțin timp înainte de-un eveniment crucial, nu la nașterea personajelor. Îmi sună în cap epigraful prințesei Irulan, din romanul Dune

„Do not be deceived that fact that Paul Atreides was born on Caladan and lived his first fifteen years there.

Arrakis, the planet known as Dune, is forever his place“.

Povestea lui V. începe cu adevărat atunci când se întâlnește cu Keanu Reeves, nu când e nimeni pe stradă. În rest, jocul te recompensează dacă ai măcar un pic din spiritul lui Dora the Explorer. Harta e plină ochi de puncte de interes și de Easter Eggs. Nu zic unde, nu zic cum, dar poți să dai de John Connor și de Terminator, de CJ și de trenul pe care trebuia doar să-l urmărească (all we had to do, CJ!!!), de warrig-ul lui Imperator Furiosa din Mad Max, de Indiana Jones și frigiderul antiatomic (care există și-n Fallout: New Vegas), de pisica glitchy din Matrix, de personajul feminin din primul trailer al jocului și, pe un acoperiș oarecare, sub o ploaie apăsătoare, de combo-ul iconic Roy Batty + porumbel. Pentru pasionații de SF, jocul e o adevărată mină de aur. Dacă cei care-au lucrat la Cyberpunk 2077 au avut bibliografie obligatorie, este evident că „Neuromancer“ a lui William Gibson și „Visează androizii oi electrice?“ a lui Philip K. Dick au fost primele cărți de pe listă. Sunt ecouri peste tot – în replici ale personajelor, în reclame, în shard-urile cu info, ba chiar și-n designul thumbnail-urilor perk-urilor și abilităților, care recreează imagini iconice din Blade Runner, Akira, Ghost in the Shell, Matrix, The Fifth Element, Star Trek, System Shock și multe altele. O piesă importantă din acest puzzle literaro-filizofico-popculture-istic este jocul de tarot, dar asta este o altă discuție. Implicațiile preștiinței au fost detaliate mult mai bine de alții. Citește PKD, Borges, LeGuin, Herbert, nu pseudo-review-uri scrise de un grafician. De tabletop-ul Cyberpunk 2020 nici nu mai zic.

Că veni vorba de grafică – recomand cu tărie Cyberpunk 2077 tuturor celor cu propensiune pentru imagine, fie că-s fotografi, videografi, graficieni, animatori, pictori sau orice altceva care-mi scapă. Eu am petrecut peste 40 de ore doar în Photo Mode, făcând mii de poze. Este un sandbox creativ senzațional. Am recreat aproape întrega serie „Skyscrappers“ a Georgiei O’Keefe și scenele nocturne ale lui Edward Hopper, am reimaginat picturi de Monet, folosind mega-blocuri în loc de catedrale, și am strâns poze stoc pentru proiecte viitoare cât să dorm liniștit toată viața și să nu regret deloc că am dat 60 euro la precomandă.

Ce nu mi-a plăcut? Gameplay-ul în sine este variat și justifică mai multe runde de Cyberpunk. Cu un pic de imaginație, e chiar distractiv, cel puțin în primele ore. Poți să fii melee boy/girl, poți să tragi cu arma, poți să fii hacker și, până în punctul în care devii semi-zeu, e chiar antrenant. Apoi, chiar și pe cel mai înalt nivel de dificultate, jocul devine mult prea ușor. Când un singur foc de pistol trece prin pereți și omoară cinci NPC trebuie să alegi să fii mai prost ca să le dai o șansă inamicilor și să nu te plictisești. Dar asta se întâmplă în mai toate jocurile, chiar și-n The Witcher 3. Poliția din Night City a fost o problemă pentru alții, dar ofițerii teleportați în mijlocul câmpului au fost patch-uiți în 2021. N-am avut probleme, în mare pentru că n-am niciun dezechilibru psihic major care să mă împingă să intru cu mașina în mulțimea de pietoni. În plus, dacă aud un foc de armă, cetățenii din Night City se ghemuiesc și se lamentează. E o imagine tristă, de AI care mai are nevoie de lucru, așa că de fiecare dată am fugit din zonă și i-am lăsat în pace, ca să se reseteze. Și cu traficul e o mică problemă. Dacă oprești mașina în stil românesc, în mijlocul drumului, se face coloană în spatele tău, pentru că NPCii refuză să te ocolească. Așa că am mers cu motocicleta, din care se vede oricum mai bine drumul, la persoana întâi. Sunt la vârsta la care n-aș mai putea juca Knights of the Old Republic ca Dark Jedi. #aiae.

Pentru crafteri și hoarderi, Cyberpunk 2077 vine cu loot la nivel de Diablo. Zeci, sute, mii de arme și haine, cu însemnele cromatice tradiționale (alb, verde, albastru, mov, portocaliu), pe care poți să le vinzi sau să le dismantle/disenchant/dissassemble (cum vrei să-i zici). La primul playthrough, crafting-ul era teribil de prost, în lipsa unei opțiuni de bun simț, respectiv „craft mai multe iteme deodată“. Acum e OK.

Grafic, jocul arată, cu mici excepții (mașini văzute de la distanță, spre exemplu), superb. Nu degeaba își testează toți milionarii 3090-urile pe el. Arată bine și pe Ultra, și pe Very High, și pe High, chiar și pe Low, și la 1080p, și la 2k, și la 4k. Patch-urile din 2021 au îmbunătățit considerabil performanța și stabilitatea. Față de primul playthrough, 12 luni mai târziu am vreo 10 – 15 FPS în plus peste tot. Au adăugat chiar și un punct în mijlocul ecranului, ca să poți să te dai peste cap și să nu ți se facă rău, fix cum au făcut, acum ceva ani, cei de la EA, pentru Mirror’s Edge. Pe Xbox X/S merge bine. Pe PS5 rulează versiunea pentru PS4, deci nu aș recomanda încă. Cine nu a vrut să-și vândă un rinichi pentru hardware decent poate juca pe GeForce NOW sau Stadia. Dacă ai jocul pe Steam/GOG, nu trebuie să-l mai cumperi iarăși dacă vrei să joci pe GeForce NOW. Iar dacă ești extrem de pretențios, există mod-uri. Foarte multe moduri. Unii modderi au fost chiar angajați de CD Projekt RED. https://www.nexusmods.com/cyberpunk2077 – tot ce trebuie să știi.

În concluzie, give it a shot, choomba!

P.S. Etica întregului demers corporatist din spatele lansării unui joc neterminat e cu totul altă poveste și nu își are locul aici. CDPR a plătit cu vârf și îndesat pentru asta și probabil că și-a învățat lecția. Noi, restul, nu. Vezi GTA Remastered, vezi Battlefield 2042.

Un parkour @ Night City oferit de Paul Nasaudeanu

Cyberpunk 2077 este disponibil din 17 septembrie 2020 pe PC, PlayStation 4, Xbox One, Stadia și va primi update gratuit next-gen pentru Xbox One Series X și PlayStation 5 în 2022.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.