“Provocarea este suficient de bună pentru jucătorii cu ceva mai multă ureche muzicală sau mai bine ancorați la controller.“
Gen: Muzică, Platformer
Lansare: 16 noiembrie 2021
Studio: Choice Provisions
Distribuitor: Riot Games, Riot Forge
Platforme: PC via Steam, GOG și Epic Games, Nintendo Switch, (în curând) Netflix Games
Clasificare: AG
Sinopsis:
Hextech Mayhem: A League of Legends Story te provoacă să te pierzi în muzică în timp ce tu dai tonul și creezi muzica ca o provocare muzicală dată de tine, Dean of Demolitions.
Recenzie:
Platformer 2D este un gen de joc cu care am interacționat încă din cea mai îndepărtată copilărie și este unul din genurile mele preferate de joc care îmi relaxează simțurile. Dacă ar fi în schimb să urăsc un gen de jocuri, acela ar fi cele de ritm. Un gen pe care l-am încercat foarte rar în viața de adult care îmi stresează simțurile. Fuzionând împreună aceste genuri rezultă Hextech Mayhem: A League of Legends Story.
O clarficare: cândva am investit ore bune în Audiosurf și Beat Hazard, ceea ce înseamnă că în anumite condiții mă pot distra cu gameplay de ritm chiar și afon fiind. A contat acolo poate faptul că ecranul rămâne în principiu același pe parcursul acțiunii și îmi este ușor să mă concentrez pe mișcările pe care le am de făcut. Iar pe lângă acțiunea satisfăcătoare contează mai ales ideea că pot folosi muzică din propriul playlist, care influențează gameplay-ul. Dacă, de pildă, ar fi vorba de o derulare orizontală ca în Patapon 2 – un joc pe care răbdarea mea l-a regretat – plăcerea mea este mult mai mică atunci când depinde exact ce apăs pentru desfășurarea acțiunii, altfel nu progresez deloc. Iar repetarea muzicii reîncercând prea des un nivel mă scoate din minți, mai ales dacă de muzica aia depinde totul.
Bănuiesc că pe undeva am un deficit de atenție combinat cu dexteritate slabă, fiindcă de obicei îmi este dificil să acționez o serie de butoane într-o secvență dată în scurt timp. Chiar dacă disting prompt-ul de pe ecran, efectiv din grabă acționez celelalte butoane. Are sens ce spun? De aceea, dacă am posibilitatea să dezactivez Quick Time Event-urile dintr-un joc, o fac fără niciun regret – așa cum am savurat mai bine povestea din Guardians of the Galaxy.
În Hextech Mayhem lucrurile sunt ceva mai relaxante. Fiindcă atunci când ratez prea tare o săritură de-l izbesc pe Ziggs (protagonistul) pe jos, nu sunt obligat să reiau totul, coloana sonoră continuă într-o anumită formă și am posibilitatea de respawn dacă apăs corect un nou prompt. Nivelurile sunt deblocate obținând un anumit număr cerut de puncte (reprezentate de rotițe), și de regulă nu este necesar să termini un nivel la perfecție pentru a progresa pe harta jocului. Iar un nivel este oricum suficient de scurt cât să nu-ți scoată prea mulți peri albi dacă dorești sau ai nevoie să-l reiei ca să performezi mai bine.
Provocarea este suficient de bună pentru jucătorii cu ceva mai multă ureche muzicală sau mai bine ancorați la controller. Expertul în explozii Ziggs avansează singur în nivel și în funcție de cele trei prompt-uri posibile va sări, se va lăsa în jos sau va arunca cu o bombă. Sistemul e simplu de înțeles, ceva mai greu de stăpânit chiar dacă e vorba de numai trei „note muzicale”. Unele greșeli sunt iertate ușor însă trebuie să ai cu precădere grijă atunci când urmează un zid și nu ai apucat să nimerești tasta/butonul de săritură. Pe parcursul nivelului vei sări peste obstacole, vei dezarma inamici și vei provoca explozii din ce în ce mai mari. Totul pe ritmul muzicii.
Ar fi de recomandat, dacă joci pe PC, să te folosești atât de un controller cât și de o pereche de căști. Însă cred că dacă îți configurezi propriile taste (cele default sunt puțin ciudat plasate pentru mine) sau te folosești pur și simplu de controlul alternativ din mouse (click-urile aferente câte unei note), s-ar putea să fie suficient de comod pentru tine.
Mă așteptam ca un astfel de joc să se găsească și în varianta pentru mobile pentru că s-ar putea să fie chiar mai comod de jucat așa. Se pare că se lucrează la o variantă Netflix Games care va fi disponibilă în aplicația Netflix. Era și de așteptat după succesul zguduitor al serialului Arcane să își dorească Netflix să mizeze pe mai mult conținut League of Legends.
Nu am fost niciodată atras de universul League of Legends și încă trebuie să-mi găsesc timp pentru Arcane, însă așa cum voi detalia și în recenzia la Ruined King: A League of Legends Story, încet încet începe să mi se pară atractivă această lume și îi văd potențialul pentru tot felul de alte spin-off-uri pentru jucătorii neatrași de MOBA-uri.
Hextech Mayhem este o distracție de scurtă durată și suficient de ieftină cât să îți gâdile puțin simțurile și să te țină în priză câteva reprize de țopăială. Ah, nu era un joc modern fără costume deblocabile pentru Ziggs care fac referiri la alte personaje din League of Legends. Atmosfera este una de năzdrăvănie ce-mi amintește de Animanics prin energia emanată de voci, stil grafic și (evident) coloană sonoră. Clar nu e pentru mine, dar s-ar putea să fie pentru tine.
Iar cum niște simple screenshot-uri nu spun chiar 1000 de cuvinte când e vorba de un joc de ritm, mai jos vă puteți bucura de cacofonia mea de gameplay demonstrativ în toată splendoarea, care e din fericire mai scurt decât un videoclip:
Hextech Mayhem: A League of Legends Story e disponibil din 16 noiembrie pe PC prin Steam, GOG și Epic Games, pe Nintendo Switch și în curând pe Netflix.
