“Cert este că pleci de la film cu câteva învățături, în funcție evident și de experiența ta proprie. ”
Regizor: Iura Luncasu
Scenariu: Iura Luncasu
Lansare: 25.02.2022
Durata: 1h 45min
Studio: Lucas Art Film
Clasificare: A.P.13
Distribuitor: Vertical Entertainment
Actori:
Smiley … Alex Zota
Ada Gales … Alma
Cosmin Natanticu … Sebi
Sinopsis:
Filmul „Odată pentru totdeauna” tratează o problemă sensibilă, dar foarte prezentă în societatea secolului XXI. Mai exact, prezintă drumul de la depresie la vindecare al lui Alex Zota, personaj interpretat de Smiley.
Recenzie:
Cred că am mai precizat și cu alte ocazii că nu sunt la zi cu toate filmele românești, și sunt conștient că unele dintre ele sunt destul de bune dacă treci peste stigmatul de „film românesc”. Odată Pentru Totdeauna mi-a atras însă atenția de când am prins trailer-ul său înainte de vizionarea Vertical Entertainment precedentă. Cadrele prezentate mi-au dat de bănuit că e vorba de un film ceva mai diferit de ce suntem obișnuiți să vedem în producțiile autohtone. Bănuiala mea a fost corectă: noul film semnat de Iura Luncașu mi-a comunicat un mesaj aparte și l-am urmărit cu plăcere.
Din punct de vedere tehnic Odată Pentru Totdeauna suferă de aceleași insuficiențe pe care le observ de mult în filmele noastre. Sonorizarea, în special în cazul dialogurilor, se aude cumva înfundat, și îmi ia circa 20 de minute până mă obișnuiesc. Ca și cum s-ar ține morțis să folosim aceleași echipamente de înregistrare și să nu le înnoim până nu sunt uzate până la capăt. Cam tot în același timp m-am obișnuit și cu volumul care s-a simțit o idee prea strident.
Coloana sonoră este în rest în tandem cu sentimentele evocate de poveste și personaje. Efectele sonore din timpul atacurilor de panică avute de Alex Zota (Smiley) au puterea de a te transpune și pe tine în acea stare. Muzica nu este tocmai prezentă (culmea, într-un film cu Smiley, nu?) dar când este prezentă oferă în niște momente un ușor efect de transă.
Marea majoritate a acțiunii se petrece la Timișoara, cu o scurte excursii în împrejurimi și o vizită medicală la București. Capitala Europeană a Culturii desemnată pentru 2023, Timișoara se bucură de imagini foarte reușite în acest film, imagni care ne plimbă mai ale prin centru. Cu siguranță un motiv de mândrie pentru locuitori și un motiv nou să vizitezi orașul dacă nu ai făcut-o până acum.
Povestea regizorului deprimat începe cu un episod depresiv dificil, urmând să se renunțe la ideea de a rămâne în satul natal și să vină cu familia la Timișoara, unde ei se mută pentru a încerca un nou început. Printre întâmplările tragi-comice de dinainte de mutarea în Timișoara se strecoară două scene care m-au bântuit până spre final. Vei ghici cu ușurință despre ce vorbesc dacă vezi filmul. Alex Zota poartă o conversație cu „Bețivul satului” Jeni (Augustin Viziru) după o serie de situații tragi-comice. Exact când nu te aștepți, după momentele comedice, dialogul are are o profunzime neașteptată, obținută mai ales de interpretarea lui Viziru.
Dacă aș spune Andrei Tiberiu Maria mulți nu știm despre cine e vorba, așa că pe întreg parcursul recenziei voi folosi numele de scenă a actorului principal. Așadar, Smiley ilustrează credibil depresia, având în vedere că a spus chiar el în cadrul evenimentului de gală că el personal nu s-a regăsit în personaj. Și spun asta regăsindu-mă în schimb, parțial, eu în personaj. Lupta mea cu depresia a fost diferită dar simptomatologia s-a manifestat similar cu ce a reușit Smiley să interpreteze. Deduc că depresia este o suferință destul de dificil de jucat, și cred că există în lumea cinematografiei interpretări poate mai credibile. Pentru scopul acestui film însă, performanța a fost suficient de mulțumitoare.
În afara de familia protagonistului, multe personaje secundare au apariții oarecum episodice, în unele cazuri destul de memorabile, cum ar fi doctorii. Întâlnim și alți artiști precum colegi de teatru ai personajului și alte cunoștințe vechi. În afară de cadrele medicale, care îți vor stârni râsul, am simțit că multe personaje nu sunt interpretate în mod convingător, ci ușor parodic. Situațiile tragi-comice de pe firul narativ sunt adesea specifice „filmului românesc” însă la majoritatea am râs datorită reacțiilor lui Zota la ce i se întâmplă. Realismul de tip „râsul plânsul” s-a potrivit în majoritatea situațiilor. Am fost puțin dezamăgit de unele scene care la un moment dat păreau adăugate doar de dragul comediei. Poate așa s-a întâmplat, cine știe, căci povestea este inspirată din fapte reale.
Alma, (Ada Galeș) soția lui Zota, este cea mai puternică și credibilă prezență din poveste imediat după protagonist. Ea face tot posibilul să-și ajute soțul iar în această călătorie are și ea de învățat și trece prin stări multiple. Copiii, sunt, ei bine, copii, actori în devenire care mai au de învățat.
Psihologul și șamanul cu care încearcă Zota să-și vindece depresia odată pentru totdeuna îl ajută în maniere diferite – dar te las pe tine să descoperi mai exact în ce fel și în ce măsură. Cert este că pleci de la film cu câteva învățături, în funcție evident și de experiența ta proprie. La prima vizită psihoterapeutică lui Alex i se cere să își exprime motto-urile după care se ghidează în viață. Am crezut că vor fi explicate până la final, însă dacă ele au un sens acela nu este ilustrat explicit, ceea ce mi s-a părut păcat.
Personajul interpretat de Smiley găsește niște răspunsuri treptat, se vede clar o evoluție de la început la final. Evoluția sa este realistă, și dacă răspunsurile ți se par vagi, crudul adevăr despre depresie este la fel de vag. Sunt niște răspunsuri pe care mai degrabă le simți și nu le poți pune pe hârtie într-o formulă universală pe înțelesul tuturor. Și cred că asta mi-a plăcut cel mai mult la Odată Pentru Totdeauna: ilustrarea realistă a depresiei în așa fel încât s-o aducă în atenția publicului larg. De aceea, chiar și cu neajunsurile sale, sper să vadă cât mai mulți oameni Odată Pentru Totdeauna în cinema. Se poate observa o evoluție mică în calitatea filmelor autohtone. Și aș mai vrea de asemenea, cu filme ca acesta, să trecem peste asocierea filmului românesc cu calitatea slabă, ca și cum filmul românesc este o categorie în sine de filme mediocre.
Rămâne, așadar, să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Filmul Odată pentru totdeauna va fi disponibil din 25 februarie la cinema și este distribuit în România de Vertical Entertainment.
