Syberia – The World Before – “In loving memory of Benoît Sokal”

Nostalgie! Este primul cuvânt care-mi vine în minte după ce am parcurs cel mai nou joc al renumitei serii de jocuri Syberia, care reușește și în aceste vremuri să păstreze genul Point&Click în inimile celor care îndrăgesc acest tip de jocuri de aventură. Da, este vorba despre Syberia – The World Before, lansat din 18 martie pe PlayStation 4, Xbox One, Microsoft Windows (Steam, GOG).

DE 3x Nostalgie!

Nostalgie (a doua oară) pentru că, sincer, generația de după 2000 – perioadă în care genul Point&Click a devenit din ce în ce mai rar, nu sunt probabil familiarizați cu acest stil de aventură care a a avut un succes enorm prin ’80-’90, iar titluri precum Runaway, Monkey Island, The Legend of Kyrandia, Indiana Jones, The Dig, Sam & Max, Grim Fandago, Full Throtle Broken Sword, Day of the Tentacle, Beneath a Steel Sky și printre preferatele mele din toate vremurile, Bioforge – sunt doar o mică parte dintre jocurile care au cimentat acest gen in istoria gameristică. Știu că, câteva dintre ele sunt lansate și după 2000, dar după cum spuneam, impact au avut doar pentru cei care au fost familiarizați cu genul, generația nouă neprimind prea cu entuziasm acest stil. Ce e mișto, este că o parte dintre ele au fost aduse pe GOG, unele chiar și remasterizate și nu e prea târziu – dacă sunteți parte din generația de după 2000, să le încercați.

Nostalgie (la puterea a treia) și pentru cei care îmbrățișează genul jocurilor de aventură, care – în multe dintre cazuri includ puzzle-uri de rezolvat și sunt dedicate strict modului de joc single player. În general în titlurile de aventură te aștepți la cât mai multe locații, diversitate și un gameplay relaxant accentul punându-se pe explorare. Acest gen este practic un generator natural de Nostalgie pentru cei care îndrăgesc genul – celor care le plac misterele și doresc să le rezolve.

Syberia

Anul 2002 marchează nașterea francizei Syberia – an în care genul Point&Click se stinge, dar din răsputeri și cu un curaj de a reuși – pe o piață în care jocurile de acțiune și curse și imediat după, cele online și multiplayer tronează, Microids și Benoît André Sokal își unesc forțele și riscă enorm. Activând în lumea benzilor desenate și cunoscut pentru seria de BD Canardo, Benoît Sokal are un stil deosebit care combină stilul mașinăriilor cu cel al Steam Punk-ului într-o temă retro – cel puțin asta face în albumul Syberia lansat în același an precum lansarea jocului. Dar între benzile desenate și lansarea jocului Syberia, prima întâlnire a sa cu lumea gaming-ului a fost cu Amerzone – tot un titlu de aventură în colaborare cu Microids.

În Syberia o cunoaștem pe Kate Walker și alături de ea vom păși într-un univers – pot s-o zic, extraordinar – în care Sokal efectiv aruncă jucătorii într-o poveste palpitantă, rece pe alocuri – referire la zăpadă și zone înzăpezite și mitologice (ex. Valadilène, Barrockstadt) – și aduce fericire, dezamăgire și personaje mai mult sau mai puțin umane, de care te vei atașa ușor ușor. Doi ani mai târziu, Kate își continuă aventura în Syberia II prin Romansburg, Youkol și în sfârșit, ajunge pe insula Syberia. Cu un final care nici nu lăsa de înțeles la o continuare, dar nici nu punea punct aventurii lui Kate, s-a lăsat liniștea asupra francizei.

Microids și Benoît Sokal ne surprind însă cu Syberia 3, în 2017 la 13 ani distanță de sequel și vin pregătiți cu o nouă poveste cu Kate Walker, un engine mai arătos cu suport 3D și continuă cu aventura după părăsirea insulei Syberia, Kate debutând în satul Valsembor unde personaje interesante, inamici și puzzle-uri vor fi în centrul atenției. Pe lângă grafica 3D se remarcă, de asemenea și coloana sonoră originală realizată de Inon Zur – care revine în putere, după ce ne-a încântat cu linia sa melodică și în sequel. Zur este responsabil și de muzica din Fallout, Dragon Age și Prince of Persia, așadar căștile pe urechi și volumul la maxim.

Dacă primul Syberia s-a bucurat de un oarecare succes (probabil în rândul nostalgilor – după cum ziceam), sequel-ul chiar dacă a fost la înălțime, nu a avut impactul originalului. 3-ul însă, a adus schimbări destul de mari francizei, meritele și implicarea rămânând mai departe ale lui Sokal.

“In loving memory of Benoît Sokal”

După încheierea celui de-al 3-lea joc nu am simțit nevoia, ca fan al seriei, de o continuare, trilogia fiind mai mult decât OK așa cum începe și se încheie (chiar dacă nici în acesta finalul nu e unul bătut în cuie), dar Microids a decis că nu e momentul să pună punct, mai ales după tragica trecere în neființă a lui Benoît Sokal în mai 2021.

Syberia – The World Before

Dezvoltat de Microids Studio Paris, Microids a decis să aducă un omagiu lui Sokal cu Syberia – The World Before care nu numai că continuă povestea lui Kate Walker, dar ne pune și în pielea lui Dana Roze și avem parte de o dublă poveste care se desfășoară, la un moment dat, în paralel și se trece pe motorul grafic Unity.

Numai revenirea lui Inon Zur la coloana sonoră și fanii au un mare motiv să joace The World Before, iar omagiul despre care vă ziceam, se simte aproape pretutindeni – arta și lumea lui Sokal fiind acolo! Cu inima la gât (a lui Oscar) și cu un tablou cu o fată (Dana) care seamănă cu Kate, aceasta pornește într-o nouă aventură, debutând de unde ne-a lăsat a 3-a parte, din subteran din minele de sare din Taiga în anii 2000. Începutul e oarecum șocant și intrigant pentru că o avem pe Kate cu un aspect total diferit, mulțumită influenței colegei de celulă, Katyusha Spiridonova. Și mai interesant este că jocul începe direct cu Dana, o pianistă din Osthethal din anii ’30. Locația e absolut superbă și introducerea Danei e cât se poate de plăcută, făcându-se trecerea la povestea lui Kate, până când, într-un final, poveștile celor două se vor desfășura în paralel putând să comuți oricând între ele.

Microids a încercat cu fiecare joc al seriei să ofere cât mai mult din acest univers al lui Sokal, cu tot cu locații superbe, personaje interesante și acea combinație, după cum am mai zis, între mașinării, retro și steam-punk care efectiv nu are cum să te plictisească. Noul engine plus cele două povești care se interconectează oarecum, dar se și desfășoară în paralel, sunt cireașa de pe The World Before pentru că ce e al lui Sokal e al lui Sokal și în The World Before, chiar dacă implicarea acestuia nu e directă. Se simte însă (natural) că acea lume a mașinăriilor retro este mai diminuată pentru că povestea, cel puțin a lui Kate, are loc la începutul anilor 2000.

Povestea lui Kate, în jurul fetei din tablou și a lui Dana – fata din tablou, se desfășoară încet, în locații restrânse dar pitorești și pline de viață. Intersecția dintre cele două nu va fi una după cum credeți, iar twist-uri sunt destule, la fel și puzzle-uri care, deși ușoare, vor aduce destul satisfacție “nostalgicilor”. Îmi mai place foarte mult că ai la început un rezumat cu ce s-a întâmplat în primele trei jocuri deci nu este neapărat nevoie să le rejoci pe toate și foarte bine poți începe direct cu The World Before dacă nu ai jucat niciodată vreun joc al seriei.

Unity știți bine că e capabil de multe când vine vorba de grafică și credeți sau nu, e nevoie de un sistem (aproape) la zi să poți rula The World Before la parametri normali. Spre exemplu, pe PC-ul din dotare cu un procesor cu 6 nuclee, 32GB Ram, SSD rapid și o placă video RTX 2060, am simțit pus la treabă sistemul. Nu vă așteptați însă la grafică “top notch” și nici animații fluide sau cu motion capture, căci nu este cazul. Ce arată superb însă sunt locațiile și nu culorile le fac mai frumoase, pentru că, după cum știți bine Syberia folosește o paletă de culori șterse, reci, arhitectura fiind cea care ne lasă gură-cască și mașinăriile/tehnologiile.

Fundalul muzical e superb – era de așteptat de la Zur -, la fel și efectele sonore și voice acting-ul, dar întreg jocul, acum în 2022, se simte so slooooooow paced – ca să zic așa. Totul se desfășoară în slow motion, încet, poveste, mișcatul personajului principal, tot. Simți că avansezi, însă faci dute-colo de multe ori în fiecare locație, pentru a desluși mistere/puzzle-uri.

Controlul personajului este și el greoi și o faci numai din mouse. Poți da clasicul click pentru a se deplasa, sau dublu click pentru a alerga (cică), sau poți ține apăsat pe click-ul principal și miști în direcția în care vrei să se deplaseze Kate/Dana. Camera aia, of Sfinte Oscar, camera aia tot “nebună” e. Cu toate că în cut scene-uri, camera e dinamică și ne arată acțiunea din unghiuri foarte mișto, în joc însă, e poziționată de câteodată îți vine să te apuci de Doom Eternal. Până la urmă îi dai de cap, nu e problemă, dar totul e să ai răbdare și să rămâi în modul chill.

Gameplay-ul este în stilul clasic și e bazat pe conversații – unde poți alege variante de răspuns sau întrebări, personaje și interacțiuni cu ele și bineînțeles puzzle-uri. Ai și aici “inamici” și încă o dată firul epic pornește din pura necesitate (?) de aventură și curiozitate a lui Kate. Chiar și o spune la un moment dat. Locațiile nu sunt multe, dar să nu uităm că avem două povești și la un moment dat avem chiar și aceleași locații în paralel – din trecut ale lui Dana și din prezent ale lui Kate, ceea ce aduce o notă interesantă din punct de vedere (perspectivă) cum se vede evoluția în lumea lui Sokal. Trecutul încătușat de conduceri tiranice vs prezent în rămășițele acelei tiranii. Totul ține de perspectivă și ce se întâmplă în perioada dintre anii ’30 și 2000. Jocul le arată lui Kate și Dana cu ce pot interacționa și câteodată notițe sau tablouri ne aduc informații utile, dar și ne adâncesc și mai mult în lumea din joc. Diversitatea este prezentă și aici și frumusețea nu stă numai în peisaje, locații și personaje ci și în cazul puzzle-urilor. Sunt multe și de o complexitate atât cât să-ți satifacă așteptările după ce le rezolvi. În cazul în care nu mai știi ce să faci există un semn de întrebare pe care-l poți apăsa pentru un Hint. Următorul Hint având nevoie de timp pentru a se încărca și de a-l activa. Nu este genul de Hint care să-ți arate exact ce ai de făcut ci îți dă de înțeles ceva, sau te redirecționează la locația unde poți interacționa cu ceva.

Dacă nu știam de trecerea în neființă a lui Sokal și jucam The World Before aș fi putut să jur că e acolo. Se vede și se simte, deși, v-am spus, parcă într-o cantitate mai mică și parcă pus într-o lumină a trecutului. Clasic. De demult. Dar nu de neuitat, ci din contră.

Syberia – The World Before este o continuare nostalgică dedicată lui Benoît Sokal în care Microids continuă să ne uimească, de această dată cu o poveste dublă și un motor grafic nou, funcționabil doar pentru a genera ceea ce contează cel mai mult în franciza Syberia:
locațiile, personajele și arhitectura.

Syberia – The World Before a fost lansat din 18 martie pe PlayStation 4, Xbox One, Microsoft Windows (Steam, GOG).

1 din 38