Ascultă acest articol“Pentru cei pentru care Top Gun a însemnat ceva, continuarea apărută la peste 30 de ani va însemna ceva și mai special. Și chiar dacă nu ai trăit emoțiile primului film, Top Gun: Maverick tot este un film bestial.”
Regizor: Joseph Kosinski
Scenariu: Jim Cash, Jack Epps Jr., Peter Craig
Lansare: 27.05.2022
Durata: 2h 11min
Studio: Paramount Pictures, Skydance Media, Jerry Bruckheimer Films
Clasificare: A.P.13
Distribuitor: Ro Image 2000
Actori:
Tom Cruise … Capt. Pete ‘Maverick’ Mitchell
Val Kilmer … Adm. Tom ‘Iceman’ Kazansky
Miles Teller … Lt. Bradley ‘Rooster’ Bradshaw
Jennifer Connelly … Penny Benjamin
Jon Hamm … Adm. Beau ‘Cyclone’ Simpson
Sinopsis:
După mai mult de 30 de ani în armată ca unul din cei mai buni aviatori, Pete Mitchell se întoarce acolo unde a început, dar cu misiunea de a-și pune în slujba celor nou recrutați abilitățile sale extraordinare de pilot de teste, chiar dacă asta înseamnă să nu avanseze în rang, așa cum ar fi meritat.
Recenzie:
Pentru cei pentru care Top Gun a însemnat ceva, continuarea apărută la peste 30 de ani va însemna ceva și mai special. Și chiar dacă nu ai trăit emoțiile primului film, Top Gun: Maverick tot este un film bestial.
Avem de a face cu o poveste actuală cu arome fine de atmosferă 80’s. Poate cel mai reușit „legacy sequel” de până acum, chiar și peste ce a reușit Ghostbusters: Afterlife să întreprindă. Iar asemeni primului, cred că va fi văzut cu plăcere și peste 20 de ani fără să pară rablagit. Apropo de rable, avioanele prezente sunt din generații multiple, primul pe care îl vedem fiind un monstru supersonic actual, dar nu lipsesc nici F-18 sau F-14. Sunt prezentate, cred că intenționat, de la noi la vechi.
Sequel-ul are cu se să continue povestea fără să deranjeze sau să se simtă trasă de păr. De la bun început ne este pusă ingenios întrebarea dacă piloții de avioane de vânătoare își mai au măcar rostul într-o epocă robotizată. Personajul lui Ed Harris, ca un ecou al lui „The Man in Black” din Westworld, îi spune lui Maverick că spune că „The future is here”. Nu ești lăsat prea mult să te simți bătrân căci iată, se găsește o misiune specială ce necesită atingerea și instinctul uman. Maverick este pus să antreneze și să aleagă cîțiva piloți de elită ai școlii Top Gun pentru o misiune periculoasă. Numele teritoriului pe care se află baza inamică în care se află ținta rămâne nenumit, evitând cu eleganță conflicte din lumea reală.
Scheletul poveștii urmează cam același plan de bătaie al primului, însă cu câteva etape neașteptate în plus și conotații actuale. Misiune Imposibilă își lasă o subtilă amprentă în acțiunea dinspre sfârșit, ca într-un veritabil film care se învârte în jurul lui Tom Cruise. Apar de asemenea replici, de așteptat, care se repetă ca un ecou. Altfel poți oricum să te bucuri de film și fără a-l vedea pe primul. Chiar sunt curios cum e perceput astfel. Repune în valoare primul film într-un nou mare fel.
Dacă acest film îl consideri „cheesy”, atunci metaforic este o roată fină de cașcaval afumat. Sunt repetate scene din original…fără să se repete. Are respect față de primul film și de ceea ce reprezintă. Muzica și atmosfera conferă nostalgie fără să fie pur și simplu o călătorie în timp. Farmecul te fură din prima și nu mai ai timp să analizezi slăbiciunile din scenariu, cum ar fi maniera în care Maverick scapă nevătămat din orice situație – și nu mă refer la zborurile realiste care împing limitele, ci mai mult la faptul că nu e concediat mai des.
Personajul lui Tom Cruise nu renunță complet la aroganță, ci o echilibrează cu modestia. Vine lecțiile trecutului învățate, și totuși mai are câte ceva de învățat despre cei din jur. Când vine vorba de aviație, este un as. Tom Cruise le demonstrează chiar și scepticilor (sau invidioșilor) că încă îi poate pielea la cascadorii și interpretări fără cusur. Poți simți pasiunea și dedicația avută pentru proiect. Într-un fel, însă, din aceste motive ar putea deveni greu să-l vezi strict ca personaj și ești conștient că îl vezi pe actorul Tom Cruise.
Distribuția de roluri secundare este oarecum generică dar cum într-un fel cum nu se poate mai potrivit de atât pentru poveste. Tinerii piloți sunt plini de energie și aspirații iar amiralii și alte ranguri sus-puse sunt calculați și de regulă rigizi. Jon Hamm și Jennifer Conelly, cu precădere, oferă interpretări memorabile în zona personajelor mature. Miles Teller este nestemata ascunsă a distribuției, scenariul făcându-i ingenios loc treptat în a doua jumătate a filmului să înflorească.
Acțiunea din aer arată incredibil de autentică, atât în cadrele largi de la exterior cât și în cadrele din cabină. Fără să vrei, îți ți respirația în numeroase momente intense, în ciuda rațiunii care pe fundal încearcă să îți amintească că este un film american și că cel mai probabil totul va fi în regulă.
Cu sinceritate spun că îmi este greu să-mi aleg un moment preferat. Intensitatea pericolului urcă pe o pantă firească, reușind să te suprindă fără să apeleze la cadre de acțiune prea rapide, care să fie greu de urmărit. Tocmai de aceea senzațiile trăite sunt memorabile, departe de acțiunea de duzină cu efecte pe termen scurt. Un veritabil spectacol de cinema, ce poate fi o experiență pe cinste în format IMAX sau 4DX. Dacă te duci la un singur film luna aceasta pentru senzații tari, Top Gun: Maverick este acela.
Filtrele portocalii de apus aplicate sunt superbe, de zeci de ori mai savuroase decât în primul film. Muzica de modă veche și nostalgică te tentează să bâțâi din picior, iar coloana sonoră compusă pentru acțiune te scufundă în palpitații cum numai Hans Zimmer știe s-o compună. Undeva există și o piesă de la Lady Gaga care accentuează emoțiile.
Top Gun: Maverick este deocamdată unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut anul acesta, și nici măcar nu eram tocmai fan al filmului din 1986.
Top Gun: Maverick este disponibil din 27 mai la cinema, IMAX și 4DX fiind distribuit în România de Ro Image.
