„Să nu înțelegi că nu am râs. Chiar am apreciat multe poante pe parcurs, care au fost executate cu brio de actori. Mă tem însă că mâine dimineață nu o să mai știu ce m-a făcut să râd.”
Scenariul și regia: Valentin Urziceanu
Gen: Animație, Comedie
Lansare: 3.06.2022
Durata: 1h18m
Clasificare: A.G.
Producător: ABI Fundație, România
Distribuitor: Mockra Productions
Sinopsis:
O satiră despre film, muzică și viață. Giani este un băiat de etnie romă care visează să ajungă un mare chitarist, inspirat de modelul său, Django Reinhardt, celebrul artist care a dezvoltat Jazz-ul Manouche. În Europa sfâșiată de cel de-al Doilea Război Mondial, el călătorește din București în Paris pe jos, iar pe drum are șansa să asculte melodii tradiționale ale diverselor nații europene, pe care le distilează într-un stil propriu. Filmul pendulează între povestea lui Giani și drama echipei de creație în fața constrângerilor din viața reală. Asemeni unui Deus ex machina, managerul proiectului va transforma finalul într-unul fericit, ca în povești.
Recenzie:
Să zicem că te duci într-o zi liberă cu copiii la film, de pildă la Cineplexx Titan ca să te bucuri de comoditate și un meniu complet (pentru cine nu știe, sălile chiar sunt spațioase chiar dacă au puține rânduri, ceea ce contează pentru cineva ca mine care uneori se plânge că nu are loc să-și întindă picioarele pe rândul pe care stă). Ce bine, o selecție largă de filme animate se află săptămâna aceasta în program. De ce să nu alegem unul românesc, să-i dăm o șansă? Hmm, sătiră despre filme? Hai că merge și-așa, poate râdem și noi adulții. Ups, dar dacă s-ar putea să râdă doar adulții?
Merge și-așa nu l-aș clasifica tocmai ca pe un film pentru copii, în ciuda rating-ului AG. Aș zice că…merge și pentru copii, care vor râde la diverse glume chiar dacă nu vor înțelege toate referințele la filme apărute înainte să fie plănuiți măcar. Membrii echipei din spatele Merge și-așa par să fi pariat „câte replici renumite din filme putem îndesa în 78 de minute de film?” 79? 99? Aș estima undeva pe acolo (cu exagerare în spiritul satirei). Dacă nu ești cinefil înrăit s-ar putea să nu recunoști prea multe replici, mai ales că s-ar putea să le fi văzut ici-colo mai degrabă în engleza originală. Vorbim de Matrix, Forest Gump, Casablanca, primul Star Wars și multe altele. Potențialul este bun și amestecul de referințe la filme celebre, satiră auto-ironică față de filmul românesc și glume despre viața de zi cu zi funcționează într-o oarecare măsură – depinde destul de multicel de gustul fiecăruia.
Treptat am simțit apoi că unele replici sunt aruncate prin scenariu doar ca să mai bifeze pe listă. Să te trezești după ce ai căzut din copac zicând „Bună dimineața Vietnam!” e și nu e amuzant în același timp. Un umor oarecum prea subiectiv.
Fiind un film atât de aparte, e cam greu să oferi o critică constructivă obiectivă. Aspectul ieftin al animației este intenționat cu siguranță, așa cum se deduce și din planul metafizic al scenariului. Echipa de producție își face din când în când apariția, rulând povestea lui Giani și comentând anumite aspecte. De de obicei fac modificări spontane și fac aluzii la bugetul restrâns precum și la metodologia „merge și-așa” practicată în multe domenii la noi. Cumva în acest sens întreaga idee a satirei sună inteligentă. Însă ea este apreciată de adultul care a văzut multe filme și care cunoaște industria locală. Un copil se va distra destul de puțin și va uita de film imediat ce iese din sală – asta dacă nu te forțează să ieșiți de la jumătatea filmului pierzându-și atenția.
Așadar poți interpreta calitatea scăzută a producției ca fiind intenționată, și știm că nu se investește mult buget în artă la noi așa că de ce să nu râdem de asta în loc să plângem. De aici se și trage cumva și scorul „de mijloc”. Pe de-o parte, înțeleg circumstanțele și intenția… pe de altă parte, la o animație de regulă te duci cu copiii, care cel mai probabil au mai văzut câteva filme superb desenate chiar și la o vârstă fragedă. Sunt convins că dacă vrei să arate frumos un desen, te dedici să arate frumos chiar și cum instrumentele limitate pe care le ai. Mai cred că poate mai haios și logic ar fi fost pentru subiectul filmului dacă animația arăta din ce în ce mai slab către final, pe ideea că s-au terminat banii sau au mai plecat din artiști.
Povestea lui Giani își pierde și ea din sens către sfârșit. Chiar am crezut, citind în sinopsis, că micul rom va asculta numeroase melodii tradiționale pe traseul București-Paris, și că își va adapta propriul stil. Am mai recunoscut cu diferite ocazii pe acest site că sunt afon, dar cred că pur și simplu, când mai întâlnește unul din puținele personaje cântărețe, Giani pur și simplu cântă și el ceva de complezență, nu se simte o evoluție naturală. Repetiția grafică a unui personaj pare o poantă savuroasă despre buget, și ni se promite o explicație la final…pe care nu am văzut-o. Oh Doamne, sper că nu era după genericul de final, ca să se râdă și pe seama trend-ului „after credits”, că nu am stat. Potențialul de la începutul filmului s-a pierdut undeva pe drum.
Să nu înțelegi că nu am râs. Chiar am apreciat multe poante pe parcurs, care au fost executate cu brio de actori. Mă tem însă că mâine dimineață nu o să mai știu ce m-a făcut să râd. Și sigur nu au fost referințele trase de păr dinspre final. Există o scenă între doi englezi care este absurd de lipsită de sens, unde am pierdut șirul replicilor împrumutate și nimic nu a avut haz acolo, pentru că în loc să fie integrate în poveste, s-a pus de o ciorbă de „movie trivia”. Se glumește și pe seama stereotipizării față de romi și evrei care s-a practicat și se mai practică la noi. Un fel de „râdem cu voi, nu de voi”, ceea ce e de apreciat – însă din nou, nu este tocmai ceva de care copiii știu și gustă. Imaginează-ți că ți-ai dus copilul la Anne Frank săptămâna trecută unde a învățat despre situația evreilor în al Doilea Război Mondial, iar azi, în timpul lui Merge și-așa te întreabă despre aluzia că evreii ar fi bișnițari. Era să uit, apar și câteva glumițe sau apropo-uri sexuale cât de cât inocente, mai ales la cabaret. Generația mea se uita la Cartoon Network și abia acum se prinde de referințe cât se poate de adulte, pentru că au fost cumva elegant inserate în episoadele serialelor. Aici ele sunt mai puțin elegante, copiii tot nu vor înțelege (sper!) dar și când se prind, nu au același efect.
Dacă aș ști cu certitudine că Merge și-așa este un proiect de licență al unor studenți, și că este difuzat în contexte de festival, aș fi oferit o notă mare filmului. Însă în contextul răspândirii în cinemagrafele de tip multiplex, dedicate pulbicului larg și unde copiii pot alege din orice altceva mai bun pentru ei, mă rezum la atât.
Merge și-așa este disponibil din 1 iunie la cinema.
