Ascultă acest articol“În momentul în care îl ai în mâna parcă mecanic aşa, îţi intri în acţiune şi îl joci. “
Gen: Shooter
Lansare: 26 mai 2022
Studio: Rebellion Developments
Distribuitor: Netzah Game Distribution
Platforme: PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox One și Xbox Series X/S
Clasificare: 16+
Sinopsis:
Sniper Elite 5 se reîntoarce în 2022 cu soldatul de elită Karl Fairburne în prim plan. Misiunea lui este să călătorească în Franța în 1944 pentru a distruge Operațiunea Kraken. Karl se va întâlni cu Rezistența franceză și va descoperi secretele unui proiect nazist care ar putea duce la sfârșitul războiului înainte că trupele Aliaților să recucerească Europa. Misiunea lui Karl este de a neutraliza ofițeri naziști importanți și de a pune capăt operațiunii cunoscută doar sub numele de cod Kraken.
Recenzie:
John Sniper s-a întors. Da ştiu că numele lui nu este John, îl cheamă Karl, dar asta e mai puţin relevant. S-a întors şi tot ce vrea este să ucidă nazişti. Al doilea război mondial este din nou scena pe care se joacă aceasta nu foarte complexă piesă din lumea gaming-ului iar Franţa reprezintă peisajul. Este deja al cincilea joc din serie şi dacă ai avea impresia că a devenit plictisitor şi repetitiv s-ar putea să ai dreptate, dar rămâne o părere pur personală de-a ta, cititorule, căci acele momente X-Ray nu devin plictisitoare niciodată. Ce oferă Sniper Elite 5 faţă de tot ce a fost până acum?
acele momente X-Ray nu devin plictisitoare niciodată
Franţa nu-i ca Italia
Mai mult. Acesta este răspunsul la tot ce ţine de Sniper Elite 5. Mai mult stealth, mai multă poveste mai multe momente x-ray față de celelalte jocuri. Cu o poveste uşor subnutrită, dar suficient de puternică cât să ţină interesul şi să ducă cele 9 misiuni de la punctul A la punctul B, Sniper Elite 5 ofertează piaţa jocurilor cu misiuni destul de deschise care pot fi jucate direct sau în caz că explorezi, vei descoperii noi obiective secundare, ţinte de asasinat sau sustragere de documente. Nu are rost să vorbim prea mult despre poveste ca ansamblu general căci toţi cunoaştem debarcarea din Normandia mai bine decât ne cunoaştem spatele cartierul în care locuim. Cum am spus acţiunea se întâmplă în Franţa pe parcursul a 9 misiuni şi tot ce pot să zic e că am trecut de la soarele din Italia la ploaia şi noroiul din Franţa. Chiar si mai târziu când par misiunile mai însorite tot senzația de după ploaie o ai.
Plouă
Deşi este un joc excelent din punct de vedere grafic, în special pe PC unde setările sunt variate şi complexe jocul dă constant senzaţia de mocirlă. Plouă, e noapte e constant urât. Un urât excepţional de bine lucrat şi adaptat jocului, dar neplăcut ca stare de spirit. Dar per total la nivel grafic vorbim de next gen. Nu ştiu cum arată pe noile console, Playstation 5 sau Xbox Series X, însă PC, chiar şi unul cu o placă video mai modestă, duce destul de bine cele 60 fps cu ajutorul la ceva numit FidelityFX Super Resolution care îți permite să alegi diferite optiuni care vor inclina mai mult spre grafică sau spre performanță.
Regulile Războiului
Pe partea de gameplay nu s-a schimbat prea mult ca să nu zic deloc. Rămâne un joc stealth, deşi chiar dacă e vorba de numărul 5 în serie nu văd cum e posibil să fi stealth cu sniper-ul, dar un arsenal mai amplu de mitraliere pistoale mine şi alte drăcii îţi sunt la dispoziţie. X-Ray-ul, că tot revin la el, se activează şi când tragi cu pistolul dar şi când inamicii calcă în capcane puse de tine. E absolut şi total satisfăcător. Nu o să se învechească niciodată împuşcatul în ochi, de la distanţă în slow motion. Standard per total, te ascunzi în spate la “chest high walls” sau cutii, asculţi conversaţii şi faci chestia aia din Far Cry în care te uiţi cu binoclu de la distanţă şi marchezi fiecare nazist în parte ca să poţi să îi elimin mai uşor. Nu este un joc complex nici foarte solicitant, iar asta este şi datorită faptului că e foarte foarte stabil pe partea asta tehnică de control şi receptivitate. Nivele de dificultate, dar şi o setare mai avansată a nivelelor de dificultate fac experienta Sniper Elite 5 una cu foarte multă valoare de a fi jucat din nou şi din nou cu setări schimbate.
Sunet Epic
Muzica în schimb este foarte mişto, nu memorabilă sau ceva, că nu vorbim aici de Final Fantasy sau legacy Nintendo, dar sună epic. Potrivită şi fix în momentele în care trebuie. Voice acting-ul în schimb e cam… pe acolo. Având în vedere că e vorba de 5, nimic de Oscar nu a avut 5 titluri sau mai multe şi a fost aşa de… o calitate excepţională. E clar aici că e un acting de filme B de acţiune din anii ’80. Carl, sau John Sniper cum tot îmi place mie să cred că îl cheamă, este foarte aspru şi deşi are personalitatea unui tocător de carne, este un tocător de carne nazistă foarte eficient. Ce se ridică la nivelul muzicii, în schimb, sunt sunetele din joc în special sniper-ul. Ai crede că la punctul ăsta e normal, dar niciodată nu ştii pe ce drum greşit şi ambiţios o pot lua dezvoltatorii de jocuri pentru a testa ceva nou. “Dacă nu e stricat, nu încerca să-l repari” dar dacă poţi să îl faci să fie mai HD ca data trecută nu se supără nimeni. Şi e un sunet foarte HD şi clar. Pe căşti se aude bine pe boxe la fel. Are acel kick, acea putere, chiar şi pistolul cu amortizor îţi dă satisfacţia aia de pac-pac.
Deja vu 5
Nu ştiu. Sincer, este o chestie la care mă tot gândesc. Nu este un joc foarte lung şi poate că asta este un plus, un foarte mare plus. Aduce aminte de o campanie de Call Of Duty şi acelea sunt întotdeauna bine primite lăsând loc de multiplayer, element care există şi în Sniper Elite 5, dar nu ştiu dacă vreodată a fost mai interesantă chestia asta decât jocul principal. Da, e de menţionat că există un o opţiune interesantă pe care o poţi activa să fi invadat de un alt jucător ca în Elden Ring sau Dark Souls, dar multiplayer-ul per total, nu mi să părut punctul forte al jocului. E mai mult un plus. Conceptul în sine nici el nu este proaspăt, să fim serioși, e numărul 5, dar cumva nu este plictisitor sau repetitiv. Pare o continuare foarte fluidă, în special între ultimele jocuri de la 3 la 4 la 5 ca şi cum ai trece de la un sezon la altul al unui serial, dar fără să ai prea mare nevoie să îţi aduci aminte de celelalte. E acelaşi personaj care face aceeaşi chestie, nu e ca şi cum contează ce s-a întâmplat în Sniper Elite 3 în nordul Africii, suntem în Franţa acum, hai să ucidem nazişti.
E clar că din exterior zici “Pfff, încă unu’?!”, dar în momentul în care îl ai în mâna parcă mecanic aşa, îţi intri în acţiune şi îl joci. Vine natural. E cel mai natural lucru pe care l-am simţit de la Call Of Duty sau ce mai joc eu în mod normal. Nu e preferatul meu, dar îmi e foarte familiar şi mă prinde şi fără să îmi dau seama s-au scurs orele. Dar probabil acelaşi lucru l-am zis şi despre celelalte.
Sniper Elite 5 e disponibil din 26 mai pe PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox One și Xbox Series X/S.
