Thor: Love and Thunder – Recenzie

“Thor: Love and Thunder are glume proaspete, muzică electrizantă, acțiune cutremurătoare și peisaje în culori vibrante.”

Regizor: Taika Waititi

Scenariu: Stan Lee, Jennifer Kaytin Robinson, Taika Waititi

Gen: Acțiune, Aventură, Comedie

Lansare: 08.07.2022

Durata: 1h 59min

Studio: Marvel Studios, Walt Disney Pictures

Clasificare: A.P.13

Distribuitor: Forum Film

Actori:

Chris Hemsworth … Thor
Natalie Portman … Jane Foster / The Mighty Thor
Christian Bale … Gorr
Tessa Thompson … King Valkyrie
Taika Waititi … Korg / Old Kronan God (voce)
Russell Crowe … Zeus
Jaimie Alexander … Sif
Chris Pratt … Peter Quill / Star-Lord
Dave Bautista … Drax (as David Bautista)
Karen Gillan … Nebula
Sean Gunn … Kraglin / On-Set Rocket
Vin Diesel … Groot (voce)
Bradley Cooper … Rocket (voce)

Sinopsis:

În cel mai nou film din franciză, Thor, Zeul Tunetului își unește puterile cu Regele Valkyrie, Korg și cu fosta sa iubită, devenită între timp noul „Mighty Thor” (Puternicul Thor), pentru a înfrunta un ucigaș galactic cunoscut sub numele de „Gorr the God Butcher” ( Gorr Călăul Zeilor), care vrea să anihileze specia zeilor, căutând răzbunare.

Recenzie:

Ne aflăm deja la jumătatea anului și abia îmi vine a crede că am văzut deja și Thor Ragnarok (ai observat cât de diferit e logo-ul la fiecare dintre cele patru filme?), pentru mine aflându-se în topul celor mai așteptate filme cu supereroi din perioada recentă. Urmează acum o perioadă de liniștire pe acest domeniu, asta dacă nu cumva animația DC League of Superpets plănuiește să mă dea pe spate.

Interpretarea lui Christian Bale ca Gorr este ceva special. Expresivitatea acestui actor este de pe altă planetă, reușind să stârnească sentimente de amuzament, empatie și teamă în aceeași secundă. Gorr m-a făcut să vreau să revăd cât mai curând American Psycho. Aduce și un pic, neintenționat, a The Nun.

Totuși Gorr din acest film nu seamănă prea mult cu cel apărut prima oară în benzile desenate. Știam că nici originea sa dramatică nici planul sângeros nu vor fi ecranizate cu aceeași întunecime ca în seria de benzi desenate, mai ales într-o comedie marca Taika Waititi. Varianta lui Christian Bale este, evident, ceva mai simplificată și un traseu sângeros doar sugerat, fără scene explicite. Motivația sa de a măcelări zei precum și obiectele necesare proiectului său sunt adaptate la continuitatea MCU. Iar dacă fața sa ar fi arătat exact ca în comics, probabil nu l-ai fi recunoscut pe Bale și nici nu ar fi fost posibile expresiile sub atât de mult machiaj. Rămâne la latitudinea ta dacă ai fi vrut, ca fan înflăcărat al benzilor desenate de acum 10 ani, o recreație punctuală, sau dacă apreciezi o readaptare mai aproape de stilul actual al filmelor din serie.

Cu toate ca tânjesc în ultima vreme după filme de două ore, nu i-ar fi stricat narațiunii câteva minute în plus care să dezvolte în tihnă personalitățile celor două noi personaje, Mighty Thor și Gorr. Pe Jane publicul nu a mai văzut-o de ani întregi și deși transformarea ei este justificată suficient pentru ritmul ales pentru poveste, câteva scene în plus ne-ar fi determinat să ne pese chiar mai mult de soarta ei. În cazul lui Gorr, renumit pentru talentul de a ucide zei, aș fi dorit să văd minim o scenă în plus în care mânuiește Necrosabia. Potențialul era acolo, mai ales că în Orașul Omnipotenței vedem tot soiul de zeități pestrițe neașteptate. Am fi putut să-l vedem pe la mijlocul poveștii cum ucide cine știe ce zeu demn de uitat. În acest fel ne-ar fi sporit groaza iar luptele avute cu gașca lui Thor ar fi beneficiat de o gravitate mai plauzibilă.

Piesele care însoțesc scenele de acțiune sunt cel puțin la fel de potrite ca cele din Thor: Ragnarok. Cu precădere voi ține minte o luptă dinspre final însuflețită de energia unei grămezi de copii, cu un efect ce nu ar fi fost posibil fără piesa rock de fundal. S-au prins producătorii la un moment dat în cursul anilor că mai bine cumpară melodiile potrivite și compun mai puțină muzică proprie. Era cândva o perioadă în care mi se părea că filmele Marvel rar au o coloană sonoră cu personalitate.

Taika Waititi nu dezamăgește cu glumele sale, stârnind parcă fără efort valuri de râsete într-o sală IMAX plină pur și simplu cu stilul său propriu. Nu este vorba doar de cum sunt scrise glumele în sine, ci de untul pe care îl scoate din actorii pe care și-i alege pe sprânceană chiar și pentru cele mai secundare roluri. Bineînțeles, apariția sa sub forma lui Korg trebuia să crească, livrând posibil cele mai bune poante proprii sub masca de piatră îndrăgită de fani încă din prequel. E ceva meta în felul în care personajul regizorului povestește aventurile lui Thor la începutul și finalul filmului. Nu lipsește nici piesa de teatru care să recapituleze capitolul precedent. Sunt convins că Waititi încearcă să te facă să râzi de pe toate fronturile. Dacă ceva nu te gâdilă, te poate lua prin surpindere altceva. Dintre numeroasele poante vizuale nu are cum să nu te facă măcar una să zâmbești. Cireșele de pe tortul umorului sunt cele două capre care trag corabia vikingilor.

Distracția alături de vikingii spațiali este garantată: Thor: Love and Thunder are glume proaspete, muzică electrizantă, acțiune cutremurătoare și peisaje în culori vibrante. Totuși, ceva din povestea sa nu a rezonat cu mine până la capăt. Tema mortalității care predomină povestea ne arată probabil că trebuie să trăim orice zi ca și cum ar fi ultima. Totuși, cancerul lui Jane și viața în întregime tristă a lui Gorr s-ar putea să nu fi fost neapărat cele mai bune subiecte de tratat în stilul umoristic Marvel.

Acel vag „ceva” care nu m-a gâdilat ține de fapt mai mult de ritmul fulgerător al acțiunii. Firul narativ parcă este un tren care în loc să oprească în stații doar încetinește cât să le faci cu mâna Gardienilor Galaxiei, zeilor măcelăriți și altora. În ansamblu, cred că m-aș fi bucurat mai tare de acest ritm dacă puteam savura peisajele așa cum merită. Efectele 3D au fost însă mai degrabă obositoare decât palpitante, așa că puținele minute pe care le-am petrecut în diverse destinații exotice le-am consumat uneori încercând să disting ce ar trebui mai exact să-mi capteze atenția. O excepție se face pe Tărâmul Umbrelor, unde imaginea devine alb-negru, un loc neașteptat de formidabil expus în format IMAX, chiar și în 3D.

Dacă de obicei îmi place pe loc un film dar mi se diminuează impresia odată cu timpul, Thor: Love and Thunder îmi lasă impresia, invers, că îl voi îndrăgi mai tare cândva mai târziu, când îl voi revedea fără efecte 3D eventual în cadrul unui maraton Marvel care îmi va limpezi topul personal.

Thor: Love and Thunder se află în cinematografele din toată țara începând cu 8 iulie, distribuit de Forum Film România, inclusiv în formatele 2D, 3D, IMAX 3D, 4DX 3D, Dolby Atmos 3D.