Ascultă acest articolBucharest International Dance Film Festival, ediția a VIII-a s-a petrecut în perioada 8-11 septembrie în mai multe locații și cinematografe din București. Scurtmetrajele au fost prezentate în cinci calupuri cu tematici diferite: THRESHOLD ZONES, DANGER ZONES, ECTOPIC ZONES și HIP ZONES în Competiția internațională, precum și HYPOTHETICAL ZONES în Competiția națională.
Vineri, 9 septembrie, a avut loc Competiția Națională de scurtmetraje la Fabrica Grivița în București, iar în acea seară am reușit să particip la vizionare, într-o atmosferă plăcută, îmbiată de bere artizanală, chipsuri de creveți și floricele. Cele cinci scurtmetraje proiectate în curtea localului sunt descrise pe pagina dedicată.
Odată ce s-a lăsat întunericul curtea plină s-a bucurat de cinci scurtmetraje inedite complet diferite ca stări emoționale și mesaje transmise. În dansuri sunt cel mai puțin avizat și sunt convins că am ratat multe semnificații din mișcările desfășurate de artiști. Nu în toate filmele s-a dansat propriu-zis, de exemplu, așa cum te-ai aștepta. Oricum, pentru mine toate cele 5 proiecte au avut câte ceva de spus. Și sunt sigur că dansul poate fi interpretat în filme mici de artă și în alte forme, nu neapărat în mișcări ample și distincte de dans.
Iată cum au perceput ochii mei neavizați aceste proiecte artistice, în ordinea proiectării:
DANCEN – În ochii mei coregrafia a fost relativ aleatorie și nu am descifrat o poveste concretă pe care să pot pune degetul (ca în cazul tuturor scurtmetrajelor din competiție). Artiștii însă m-au impresionat cu mișcările lor fluide și neașteptate, ce au exprimat niște momente spontane și intime. Totul în niște cadre urbane dintr-un oraș german liniștit, pe gustul meu. Este de asemenea filmul ales de juriul acestei ediții BIDFF.
I HAD BEEN SLEEPWALKING WHEN I SAW ALL THOSE COLORS – Comunitatea queer din țara noastră și nu numai se va regăsi în această poveste. Vizual, acțiunea este aproape complet statică: ce îți atrage atenția nu este cuplul de bărbați din pat ci fragmentele de ziar cu articole anti-gay agățate în sârmă ghimpată. Povestea este narată pe fundal ca dintr-un jurnal. Astfel de amestecă o amintire personală cu cea colectivă. Motiv pentru care a primit din partea juriului mențiunea specială.
YOU WHO NEVER ARRIVED – Cel mai atrăgător peisaj dintre cele cinci, pădurea, râul și casa de lemn întăresc vorbele pline de metaforă narate în fundal despre viață, introspecție și căutarea unui sens. Cele trei personaje au avut în mare parte o stare contemplativă completată de ceea ce am dedus a fi personificarea Vieții.
PIETÀ – Din punctul meu de vedere cel mai dansat scurtmetraj, plasat într-o clădire vastă ce a oferit cel mai limpede cadru pentru un asemenea număr. O coregrafie cu mult mai închegată față de ce am văzut până acum. Poziția femeilor în societatea est-europeană exprimată în dans cu mici înțelesuri fine ascunse în mișcări și decor.
IT’S A CLOWN’S LIFE – Cel mai spectaculos editat dintre cele cinci. Această viață de clovn a fost ilustrată cu numeroase editări stilistice vesel-triste. Imagini de neuitat precum călătoria pe autostradă a protagonistului, nașterea sa macabră și interviul de angajare în care corporatistul fără cap era neașteptat de expresiv în lipsa unui chip, îmi vor rămâne ceva timp în minte. Din nou, aici dansul cred că a fost mai degrabă dedus metaforic, cu precădere în încerarea clovnului de a întreține o relație.
Cred că toată lumea ar beneficia dacă în viitorul apropiat aceste scurtmetraje vor deveni publice pe o platformă, atât publicul curios de astfel de producții cât și, bineînțeles, artiștii care ar beneficia de recunoaștere.
A fost prima oară când am văzut niște filme proiectate în curtea unei berării și sper să se mai organizeze la Fabrica Grivița astfel de evenimente. Mai ales că localul este disponibil și pentru alte evenimente artistice și sunt organizate la fața locului și tururi ghidate prin mica fabrică de bere ce se vede după peretele de sticlă din spatele barului.
