Sinopsis:
Plasat în anii ’30, noul film lui David O. Russell spune povestea a trei prieteni care sunt, pe rând, martori ai unei crime, apoi suspecți principali și, în final, cei care scot la lumină unul dintre cele mai șocante comploturi din istoria Statelor Unite.
Producție epică de proporții uriașe, filmul îi are în rolurile principale pe Christian Bale, Margot Robbie, Zoe Saldana, John David Washington, Rami Malek și Robert De Niro, alături de mulți alții.
Recenzie:
Probabil primul lucru care îți ia ochii este prezența unor nume grele în toate rolurile disponibile. Actori de cinci stele în roluri de tip mănuși comode, îmi place să le spun. În majoritatea cazurilor, personajele se potrivesc atât de bine că nu îți imaginezi alți actori pentru ele, tocmai pentru că majoritatea au interpretat în trecut roluri similare și par aici să nu depună efort în interpretare.
Margot Robbie interpretează în stilul ei aparte o femeie îndrăzneață dar cu ceva dezordine în mansardă. Robert De Niro este figura serioasă capabilă să pună la punct situația. Anya-Taylor Joy (o actriță prezentă în tot mai multe producții recente) de asemenea își exersează propriul stil, și la fel se poate spune despre John David Washington, Rami Malek, Michael Shannon, Zoe Saldana ș.a.m.d.
Christian Bale e de departe fruntaș în acest grup, demonstrând, din contră, abilitățile sale cameleonice consacrate într-un nou rol diferit de ce a jucat până acum. Având și rol de narator, automat Burt Berendsen este și cel mai complex personaj, cel pe care îl vom cunoaște cel mai bine. Ochiul său de sticlă săltăreț este doar un gag vizual, ce îl face simpatic este sinceritatea sa deosebită și sufletul său care tânjește după fericirea autentică.
Trio-ul de protagoniști simpatici învață lucruri noi până la finalul filmului însă, cel puțin personal, am rezonat cel mai bine cu dezvoltarea lui Burt. Prietenia strânsă dintre cei trei este una de admirat și de dorit, o chimie neașteptată întărită de tragediile Marelui Război.
Amsterdam este caracterizat în primul rând de personajele sale carismatice, distincte, dar fără impact în memorie. Sunt pe undeva câteva idei și vorbe frumos spuse cu care am rămas. Personajele sunt uneori puțin prea sărite de pe fix ca să le iei în serios. Povestea este totuși interesantă, mai ales când firele conspirației încep să se deznoade. Are însă un ritm mai degrabă descriptiv, cu puțină acțiune, prielnic somnului. Împătimiții de istorie și comploturi se află în publicul țintă al filmului și ei sigur nu vor adormi. Scenariul îți păstrează cu greu interesul dacă nu ești deja înclinat spre subiectele de genul, cu toate că face la începutul filmului o treabă foarte bună în a-ți capta atenția către desfășurarea acțiunii. Îi lipsește un anume zvâc care să te țină în priză până la sfârșit, mai ales în ultimul act când ai conectat deja singur piesele puzzle-ului și aștepți să ți se confirme de către personaje.
Machiajul și vestimentația specifice perioadei interbelice se află acolo undeva spre top. Mai ales machiajul veteranilor de care are grijă dr. Berendsen este unul convingător și aduce un pic de lumină caldă – mai ales când îi vezi cântând – peste acest grup de persoane care rareori sunt portretizate atât de eficient fără să-ți provoace doar o simplă milă.
Amsterdam este un film plin de personaje pestrițe amestecate umoristic într-un complot de zile mari, însă îi lipsește un strop de palpitație care să te țină complet atent. Umorul și suspansul nu fac față singure duratei cam lungi. Subiectul real abordat, perioada interbelică portretizată cu veteranii, sunt elementele fascinante ale peliculei. Adevărata savoare a narațiunii nu este acțiunea, ci trio-ul de personaje principale care prin natura lor îți insuflă speranță, cu precădere Burt Berendsen.
Amsterdam este distribuit de Forum Film în cinematografele din toată țara începând cu 14 octombrie.
