“Descoperă sentimentul de a trăi la Hogwarts în timp ce îți faci aliați, lupți împotriva vrăjitorilor întunecați și, în cele din urmă, decizi soarta lumii vrăjitorilor. Moștenirea ta este ceea ce faci din ea.”
Gen: RPG
Lansare: 4 martie 2023
Platforme: PC, PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox One, Xbox Series X/S, Nintendo Switch
Studio: Portkey Games, Avalanche Software
Distribuitor: CD Media
Clasificare: 16+
Sinopsis:
Hogwarts Legacy este un RPG open-world de acțiune captivant, introdus pentru prima dată în cărțile Harry Potter. Acum puteți prelua controlul acțiunii și puteți fi în centrul propriei aventuri în lumea vrăjitorilor. Lansați-vă într-o călătorie prin locații familiare și noi în timp ce explorați și descoperiți fiare fantastice, personalizați-vă personajele și poțiunile noi, stăpâniți magia și vrăjile, actualizați talentele și deveniți vrăjitorul care doriți să fiți.
Experimentați Hogwarts în anii 1800. Personajul tău este un student care deține cheia unui secret antic care amenință să distrugă lumea vrăjitorilor. Ați primit o acceptare târzie la Hogwarts School of Witchcraft and Wizardry și în curând descoperiți că nu sunteți un student obișnuit: dețineți o abilitate neobișnuită de a percepe și stăpâni magia antică. Doar tu poți decide dacă vei proteja acest secret pentru binele tuturor sau dacă vei ceda tentației unei magii mai sinistre.
Descoperă sentimentul de a trăi la Hogwarts în timp ce îți faci aliați, lupți împotriva vrăjitorilor întunecați și, în cele din urmă, decizi soarta lumii vrăjitorilor. Moștenirea ta este ceea ce faci din ea.
Recenzie:
Conceptul lui Hogwarts Legacy este unul la care am visat acum mulți ani, când citeam seria de cărți Harry Potter și urmăream filmele. Mereu am crezut în potențialul acestei lumi pentru un joc de tip action-RPG. Vremea a trecut și nu m-am mai considerat mare fan al francizei, dar tot am urmărit producțiile noi. Apoi anunțarea lui Hogwarts Legacy mi-a dat speranțe pentru acel joc visat. Așteptarea jocului celor de la Portkey Games și Avalanche Software nu a fost însă lipsită de scepticism și controverse.
Echipele care au lucrat la joc au realizat în trecut jocuri de mici dimensiuni, pierdute în amalgamul de lansări licențiate Disney, de unde și scepticismul gamerilor că un joc de asemenea anvergură ar putea ieși ce trebuie. Inițial credeam că e vorba de celălalt Avalanche, responsabil de jocul Mad Max, o confuzie pe care au făcut-o mulți. Jocul s-a lansat pe 10 februarie și s-a bucurat de un succes răsunător prin care dezvoltatorii ne-au demonstrat că își pot respecta promisiunile.
Peisaje care te vrăjesc
Peste jumătate din timpul petrecut în Hogwarts Legacy l-am pierdut bănănăind prin păduri, peșteri ascunse și prin casele oamenilor din micile sate (Hamlets). Asta definește în ochii mei un open-world reușit.
Tehnic vorbind, experiența de joc este fluidă, aproape neîntreruptă. Există totuși ecrane de încărcare însă abia apuc să citesc câteva cuvine din hint-urile afișate, iar alte încărcări pe fundal am depistat doar uneori trecând dintr-o secțiune majoră a castelului în alta. Precizez că am folosit setarea grafică Fidelity Mode with Raytracing pe Xbox Series X. Comparativ, modurile Performance și Fidelity oferă o mișcare ceva mai fluidă însă ochiul neformat nu prea va simți diferențele, așa că dacă ai PS5, Series X sau un PC cu RTX, te încurajez să te bucuri de toate detaliile grafice pe care le poate oferi Hogwarts.
Undeva, pare că puteau fi depășite câteva dintre limitele tehnice. Pe de altă parte, este primul proiect de asemenea amploare al dezvoltatorilor. Apoi ai putea pune la socoteală că în esență jocul este plănuit să se lanseze și pe generația anterioară de console cât de curând. Abia aștept să văd ce limite grafice vor fi împinse într-un, cred eu, inevitabil sequel. La ce sume frumoase s-au încasat din vânzări în mai puțin de o lună de la lansare, e deja garantată intenția Warner Bros. de a solicita cel puțin încă un joc în serie.
Castelul e populat cam cât te-aș aștepta de mult cu studenți care își văd de treaba lor – suficienți cât să simți că lumea este vie, dar nici sufocant de aglomerată. Adesea poți fi martor la diverse dialoguri și întâmplări care au loc între studenți, iar alții chiar îți vor da quest dacă interacționezi cu ei. Și pisici. În lumea vrăjitorilor dai de pisici cam în toate aripile castelului, pe orice uliță de sat sau în casa cuiva. Le poți mângăia cu aceeași animație care oprește jocul ca un mic real-time cutscene. Nu am văzut încă două pisici la fel în aceeași încăpere. Varietate care se aplică și la vrăjitori în mare parte, cu toate că am văzut și copii gemeni jucându-se în aer liber.
Uneori refuz să folosesc opțiunea de Fast Travel și mă deplasez spre obiectivul ales pe mătură sau hippogriff, savurând grafica lumii înconjurătoare până în partea cealaltă a hărții – evident, mă opresc adesea văzând ceva interesant de cules sau făcut.
Lumea-i mai mare și mai variată decât credeam la început. Se păstrează un aspect specific spațiului britanic, cu zone de coastă la marginea hărții, păduri, mlaștini, peșteri, lacuri și cascade. Un veritabil peisaj idilic al secolului XIX. Însuși protagonistul, ajungând în diverse sate și cătune, remarcă faptul că locul respectiv arată ca scos dintr-o carte cu povești.
Anotimpurile se schimbă pe măsură ce avansezi în poveste și merită să revizitezi satele chiar dacă le-ai golit de loot doar ca să vezi cum s-a așternut zăpada. Am deja o groază de capturi de ecran făcute în toate anotimpurile.
Asta nu înseamnă că totul arată perfect. De exemplu, de ce se face ceață când ieși pe ușă, deși din prag peisajul exterior este clar luminat în detalii? Este o situație vizuală destul de frapantă și din ce am văzut este o chestiune comună pentru jocurile produse în Unreal Engine.
Ce vrăji a mai făcut nevasta mea
Povestea este complet nouă și nu se leagă de universul filmelor Harry Potter/Fantastic Beasts sau cu cărțile. Se simte, pe măsură ce explorezi, viziunea proprie a studioului pasionat. Îmbinând inspirații din filme sau cărți fără să încerce să recreeze ceva cu exactitate, ci mai degrabă oferind o interpretare proprie. Vei găsi, dacă ști unde să te uiți, totuși referiri subtile la personaje sau evenimente existente în serie. Un avantaj bine pus la punct este și perioada aleasă – epoca anilor 1800, suficient de departe în trecut ca să îți permită numeroase libertăți creative.
Nu prea cunoști mai nimic despre trecutul personajului creat de tine. Și poate că asta simplifică lucrurile într-un sens bun sau nu, depinde cum preferi. Cu toate că nu am simțit nevoia unei povești de origine – eventual aleasă în prealabil din câteva disponibile ca în RPG-urile mai serioase – tot mă întrebam uneori de unde până unde ești chemat la Hogwarts abia în anul V de studii.
Oricum, ideea este că ești un puști sau puștoaică care a primit scrisoarea de la Hogwarts la 15 ani. Și nu ești un adolescent oarecare, evident. Afli destul de repede încă din introducerea jocului că ești capabil de a vedea urmele magiei antice și chiar s-o folosești, însă nu ști cum și de ce. Goblinul malefic Ranrok pare să caute și el sursa acestei magii antice ajutat de vrăjitorul Rockwood, o alianță neobișnuită în contextul tensiunilor dintre vrăjitori și goblini din acea perioadă. Vei afla secretele magiei antice cu ajutorul profesorului Fig, mentorul tău, care îți va fi alături în misiunile pricipale.
Crearea personajului, chit că nu atinge permisivitatea ridicolă a unui Saints Row, îți oferă destule opțiuni pentru vrăjitoarea sau vrăjitorul tău. Iar dacă te răzgândești pe parcursul poveștii, îți poți schimba look-ul la un salon din Hogsmeade. În setul de screenshot-uri atașat recenziei vei vedea două personaje, un Ravenclaw de al meu și o studentă Hufflepuff al prietenei mele.
Ne-am creat fiecare câte un personaj și am urmat trasee relativ diferite, însă nu pot spune că s-a schimbat ceva semnificativ în povestea jocului, ci mai degrabă fiecare am descoperit pe rând lucruri diferite, fiindcă ordinea misiunilor este destul de deschisă, fiind blocate capitole principale uneori doar dacă nu ai învățat vraja necesară misiunii.
Încet și sigur deblochezi toate funcțiile jocului, pe rând, avansând în poveste: camera secretă Room of Requierements, mătura, geanta de cules animale fantastice și tot așa. Room of Requierements e locul unde îți pregăteși în liniște poțiunile, îți crești plantele și animalele. O cameră pe care o decorezi după pofta inimii cu obiecte găsite prin lumea jocului, dar care conține și un mică oază în care animalele salvate de braconieri pot trăi fericite.
„Odată ce înveți să zbori, practic este o plăcere să explorezi tot ce are jocul de oferit.”
Poțiunile și plantele au nevoie de timp real ca să fie gata de folosit – noroc însă că jocul are suficiente activități să te țină ocupat 10 sau 15 minute cât durează să crești o plantă. Poți crește oricum mai multe simultan. Timpul nu este absurd de lung și recunosc că îi dă o oarecare importanță procesului în loc să fie ceva făcut orbește, automat, nerealist. Deși poate fi frustrant pentru unii gameri să vadă minute și secunde indicate deasupra plantei.
Camera Necesității își deblochează potențialul complet abia după ce poți începe să aduci animăluțe fantastice pe care să le îngrijești. „Riști” să pierzi astfel ore în șir doar personalizând mica ta grădină ca într-un veritabil life sim. Important e să găsești toate decorurile ca să te poți bucura pe deplin.
Cantitatea de activități secundare nu trebuie să te compleșească încercând să faci cât mai multe, căci ele sunt accesibile și după ce ai terminat povestea. Pe lângă Main Quests, ai obiective secundare oferite de colegii de școală (care de obicei te învață despre diferitele serii de puzzle-uri pe care le poți rezolva prin Hogwarts) sau de la negustorii din sate. Pe lângă quest-uri harta jocului mai este presărată cu tabere de goblini sau vrăjitori răi pline de comori, peșteri pline de comori sau puzzle-uri. Un set de puzzle-uri sunt așa-numitele Merlin Trial – niște provocări lăsate de însuși Merlin care sunt destul de scurte și ușor de rezolvat dacă ai vrăjile necesare.
Multe comori se află în spatele unor uși încuiate, ale căror lacăte le spargi printr-un mini-game de descuiat. Alohomora este o vrăjă aparte pe care o crești în nivel pentru a sparge lacăte mai complicate prin intermediul unui quest. Aș putea prezica și alte obiecte de colecționat și puzzle-uri, dar aș strica surprizele.
Recompensele activităților tale sunt pe măsură, iar multe dintre ele nici nu solicită prea mult timp. Adică dacă vrei să te joci doar o oră fără să avansezi în firul narativ principal, în acea oră ai timp să faci un Merlin Trial, să explorezi o peșteră, să golești o tabără de braconieri din care să salvezi niște animale fantastice și să colecționezi pe drum noi pagini de Field Guide. Vei simți astfel satisfacția varietății de a îndeplini mai mult de un singur obiectiv, mai ales că sunt anumite zone pe harta jocului în care activitățile secundare sunt grupate în același loc. E greu să zici că te plictisești în Hogwarts Legacy, ba chiar poate provoca puțină dependență goana după noi upgrade-uri, haine și provocări de îndeplinit.
Poți urmări progresul tău în joc în Field Guide, care este practic meniul principal la care apelezi și când vrei să vezi harta sau inventarul. În secțiunea Challenges vei culege recompensele diferitelor provocări în trepte. Un anumit număr din inamici învinși presupune o haină nouă. La fiecare treaptă de Merlin Trials rezolvate, primești o extindere a inventarului pentru Gear.
Un pic cofuzantă, pe hârtie, este distincția între Gear și Inventory, dar are sens pe măsură ce te obișnuiești cu regulile jocului. Gear este inventarul cu spațiu limitat în care ți toate pelerinele, ochelarii, mănușile și tot ce e de purtat și are valoare în Defence și Offence. Inventarul are spațiu limitat pentru plante, animale și poțiuni pe care le ai cu tine, dar tot acolo ai și o secțiune a item-urilor de Quest sau o secțiune pentru scrisorile găsite prin lume.
Tot ce aduni în materie item-uri de Gear se păstrează în colecția ta chiar dacă le vinzi ulterior. Îți poți echipa protagonistul cu haine cu cifre bune, dar să le setezi să arate ca cele care îți plac sau inclusiv să le ascunzi. O opțiune din ce în ce mai populară ce cred că va deveni o nouă obișnuință pentru jocurile de tip action-RPG. Vei putea face upgrade la vestimentație și să le adaugi sporuri (în stilul protecției împotriva unui tip de inamici sau damage ridicat la o vrajă) folosind pene sau fire de păr de la animalele din grija ta.
Odată ce înveți să zbori, practic este o plăcere să explorezi tot ce are jocul de oferit. Zburatul pe mătură reprezintă cel mai înalt nivel zen. În afară de interioare și Hogsmeade, te poți deplasa aproape oriunde pe harta generoasă a jocului. Te-ai aștepta să poți juca și Quiddich. S-ar putea să fie un mini-joc anulat în timpul producției, cine știei, motiv pentru care turneul de Quiddich în poveste este anulat de directorul Black. Poate într-un sequel mai amplu vom vedea și asta.
Natty, Sebastian și Poppy sunt personaje secundare recurente care vor avea misiuni cu mai multă substanță narativă și implică alegeri morale uneori. De la profesori ai Assignments, iar în urma îndeplinirii lor te vor învăța noi vrăji utile în aventura principală, și sunt task-uri menite să te învețe să folosești anumite poțiuni, atacuri, plante etc.
Personajele secundare țin minte ce ai făcut și vor menționa asta în viitoarele dialoguri, în funcție uneori și de alegerile pe care le-ai făcut. Însă asta nu înseamnă că Hogwarts Legacy implică un sistem moral. Fie că ești un bun samaritean sau nu, firul principal nu este afectat. Ciudat că WB Games, care dețin Nemesis System, încă nu au încercat să-l implementeze și în alte francize în afara Lord of the Rings.
Vei ține socoteala alegerilor tale de dialog cu ajutorul dialogurilor ulterioare cu personajele. Poți de exemplu să iei un quest de la un goblin căruia i-a fost răpit animalul de companie. După ce salvezi acest Mooncalf adorabil numit Biscuit, poți alege când te întorci la goblin, să păstrezi animalul. Adesea ai șanse să te răzgândești din deciziile tale malefice, spunând personajului, înainte să închei definitiv dialogul, că glumeai.
Jocul nu te pedepsește în vreun mod usturător dacă alegi să fi „rău”, și nici nu ești oricum tocmai malefic – mai degrabă un derbedeu. Aparent nu are nimeni nimic împotrivă cu faptul că spargi casele oamenilor din sate ca să le iei lucrurile din cufere. Ține mai mult de role-play-ul tău propriu decât de niște consecințe majore în gameplay sau poveste. Bineînțeles nu lipsesc dialogurile opționale din care afli backstory pentru fiecare profesor. Cele mai interesante însă sunt poveștile pe care le au de spus cei doi Slytherini, Sebastian și Ominis.
Bibbidi-Bobbidi-Boo și alte blesteme de neiertat
Apropo de căi malefice, vei putea învăța dacă dorești și cele trei blesteme de neieratat ale magiei întunecate: Crucio, Imperio și Avada Kedavra. Iar cei care au luat ediția Deluxe a jocului, în afară aspectele cosmetice Dark Arts, se bucură e o arenă special concepută pentru ravagii de genul. Acolo poți folosi cele trei vrăji fără rușine și consecințe, luptând cu valuri de inamici. E metodă foarte bună de a te descărca după ce te-ai prefăcut câteva zile că ești un vrăjitor cumsecade prin satele nevinovate.
Venind vorba de conținut adițional, jucătorii de PS5 s-au bucurat de un quest secundar special doar pe ediția lor de joc, cu tematică horror. Am auzit numai de bine, dar nu am vizionat vreun walktrough încă, în caz că totuși ajunge cumva și pe Xbox acest quest exclusiv.
La fiecare creștere în nivel a personajului poți investi un punct în Talents, împărțite în Core, Spells, Dark Arts, Stealth și Room of Requirement. Vrăjile tale devin mai potente, de exemplu Levioso sau Accio va afecta mai mulți inamici simultan. Tot aici îți poți debloca câte un nou set de slot-uri pentru vrăji, ca să nu le mai tot schimbi. Poți avea deci maxim 4 seturi de câte 4 vrăji alocate pe butoanele A, B, X și Y, seturi între care schimbi tot ținând apăsat RT și selectând din D-pad. La început mă încurcam nițel în aceste mini-meniuri dar până la urmă îți permit să te organizezi cum ști că e mai bine pentru tine. Sau dacă îți place o vrajă anume nu te oprește nimeni să umpli slot-urile cu ea.
Există și un set de vrăji „esențiale” care se activează automat în funcție de situație, cum este Petrificus Totalus. Și bineînțeles nu poți uita de Revelio, vraja pe care o vei rosti cel mai des fiindcă îți dezvăluie locațiile difertelor obiecte ascunse.
Având în vedere zecile de vrăji cu funcții diverse existente în lumea vrăjitorilor, cred că dezvoltatorii au făcut o treabă excelentă în a le sorta pe categorii și în a decide care vor fi vrăjile de care ai nevoie fără să le echipezi și cum să le folosești în misiuni. Evident, vrăjile au timpi de cooldown în funcție și de puterea lor, ca să nu fi chiar de neoprit. Un atac cu damage mare va avea automat și un cooldown mai lung. Noroc că există și o poțiune care scurtează pentru scurt timp toate cooldown-urile.
Mecanicile de combat sunt suficient de diferite de alte jocuri ca să simți o gură de aer proaspăt după alte RPG-uri sau jocuri de acțiune third person. Îți permite să-ți pregătești propriul set de vrăji personalizat, câte patru la îndemână, combinându-le pentru damage ridicat, alternând și cu plantele care te ajută în luptă și poțiunile. O satisfacție specială ai de exemplu când îți vezi inamicii învârtiți în aer de atacurile tale și nu mai ating pământul. Cireașa de tort, lovitura salvatoare, este cea de Ancient Magic, care se încarcă prin combo-uri reușite. Vei învăța repede în dueluri că scuturile de o anumită culoare pot fi sparte doar de o vrajă din categoria care acea culoare – control, force și damage.
Cu unii inamici de tip boss, dacă refuzi să parcurgi dansul specific care îi doboară mai repede – adică să te ferești la timp sau să întorci armele împotriva lor – vei constata că altfel li se scad mult prea încet punctele de viață iar la rândul tău ai folosi mai multe poțiuni decât ai vrea. Dând de lupte mai grele consumatoare de poțiuni vei începe să simți rostul culesului de ingrediente din natură. În loc să cheltui galeonii (valuta vrăjitorilor) găsiți prin cufere și săculeți le poți prepara tu însuți în Room of Requierments.
Mecanicile de stealth sunt simpliste dar satisfăcătoare în contextul unui joc al cărui gameplay nu pune accent pe stealth și nici nu te recompensează în vreun mod special pentru eliminarea inamicilor fără a fi detectat – ceea ce ar fi fost totuși un plus drăguț. Folosești Disillusionment Charm pentru a te furișa invizibil, distragi inamicii deranjând decorul în partea opusă și îi elimini de la spate cu Petrificus Totalus, acțiune activă de fiecare dată când te afli în poziția necesară, fiind una din vrajile esențiale pe care nu trebuie să le echipezi.
Hogwarts Legacy își respectă promisiunile
Hogwarts Legacy este un action-RPG la fel de relaxant pe cum a fost prezentat, fiind cu adevărat o evadare din realitate. Are tot felul de funcții comode pe care le descopăr pe parcurs, cum ar fi zburatul pe mătură automat. Incredibil de relaxant și accesibil, și totuși dacă vrei poate fi și provocator mai ales în arenele dedicate Dark Arts sau taberele de inamici.
Sigur, are și lipsurile sale Hogwarts. Cum sunt micile neajunsuri grafice precizate mai sus, dar care pălesc în imaginea de ansamblu. Lipsa unui sistem moral în progresul poveștii este o dezamăgire, la fel și lipsa unui mod de joc cu Quiddich. În rest, mai poți găsi și mofturi.
De pildă, unii nu au răbdare să revadă de zeci de ori același cutscene de la reușita fiecărui Merlin Trial. Mici inconveniențe ca aceasta sunt sursa multor meme-uri în comunitatea jucătorilor. Cea mai populară este Ignatia Wildsmith, inventatoarea prafului Floo care nu mai tace de fiecare dată când folosești sau chiar treci pe lângă un șemineu cu Floo Flame. Aceste șeminee sunt punctele de Fast Travel din toată lumea jocului, deci le folosești destul de des. Aud însă că tocmai ce a intrat un update care rezolvă asta. Poate că și alte chestiuni vor fi optimizate într-un patch oficial. Dar dacă joci pe PC, există deja o lungă listă de mod-uri puse la dispoziție. Mie personal mi se pare că sunt inconveniențe care fac parte din farmecul unui astfel de joc.
Îmi dau seama că de multe ori când bootez jocul sunt mai interesat de explorare decât de firul narativ principal, însă nici nu pot zice că am neglijat complet quest-ul principal. Povestea are surprizele sale în ciuda unui fir oarecum previzibil. Există și anumite tonuri mai întunecate în unele quest-uri secundare, unde nu totul e roz. Chiar dacă poate nu te va captiva povestea propriului protagonist, lumea în care se desfășoară acțiunea te va absorbi negreșit.
Hogwarts Legacy mai are câțiva ași sub mânecă despre care nu am precizat explicit mai sus, dar care contribuie la atmosfera magică per total, și unele poate merită descoperite de tine. Mă refer în special la puzzle-urile și secretele din interiorul castelului Hogwarts.
Hogwarts Legacy s-a lansat pe 10 februarie pentru PC, PlayStation 5 și Xbox Series X/S, urmând să se lanseze apoi pe PS4 și Xbox One pe 4 mai, și în iulie pe Nintendo Switch.
P.S.: Este mare păcat că un joc atât de bun este asociat cu o persoană care a rănit comunitățile LGBTQ. Recomand acest joc chiar și non-fanilor Wizarding World, însă înțeleg dacă refuzi să-l încerci dacă simți nevoia să nu contribui la contul bancar al unei persoane care te-a rănit. Cred de asemenea că dacă totuși nu te simți direct jignit de autoarea cărților și pur și simplu este un joc care te face fericit, nu ar trebui ca nimeni să te descurajeze din a-l juca.
