„Baba Yaga” (cum i se mai spune), a reușit în toate cele patru filme din franciză să ne arate ce înseamnă determinarea, hotărârea și sacrificiul pentru un țel, oricare ar fi acela.
Regizor: Chad Stahelski
Scenariu: Shay Hatten, Michael Finch, Derek Kolstad
Lansare: 22.03.2023
Durata: 2h 49min
Studio: Lionsgate, Summit Entertainment
Clasificare: R
Distribuitor: Vertical Entertainment
Actori:
Keanu Reeves … John Wick
Laurence Fishburne .. Bowery King
Bill Skarsgård … Marquis
Donnie Yen … Caine
Ian McShane … Winston
Hiroyuki Sanada … Shimazu
Lance Reddick … Charon
Sinopsis
John Wick (Keanu Reeves) își înfruntă cei mai periculoși adversari de până acum în al patrulea capitol al seriei. Pe măsură ce crește prețul pe capul lui, Wick își duce lupta împotriva celor din Masa Aleșilor la nivel mondial, în timp ce îi caută pe cei mai puternici jucători din lumea interlopă la New York, Paris, Osaka și Berlin.
Recenzie
Poate puțină lume știe cum a început totul, cum Keanu Reeves a acceptat, înțeles și dezvoltat personajul pe care azi toată lumea îl cunoaște ca John Wick. Așa cum povestea regizorul și creatorul acestui personaj emblematic deja, primul film, inițial, avea un alt nume, „Scorged”, dar Reeves în timpul filmărilor se referea la producție exact cu numele personajului său. Ulterior, căzând de comun acord, regizorul, scenaristul și compania, Lionsgate, s-a decis schimbarea numelui primei pelicule.
Pe parcursul a acestor patru filme, personajul lui Keanu Reeves a evoluat, iar asta se vede în tot ceea ce face, spune și acționează. Dacă în primele două filme, Wick era vorbăreț, deja de la al treilea film, cuvintele încep să intre în umbră, iar acțiunea să devină elementul predominant ce-i caracterizează personajul. „Baba Yaga” (cum i se mai spune), a reușit în toate cele patru filme din franciză să ne arate ce înseamnă determinarea, hotărârea și sacrificiul pentru un țel, oricare ar fi acela.
Mai este un aspect important, și anume faptul că, de la vizionarea celei de-a patra pelicule și până la momentul în care vă scriu această recenzie au apărut noi informații enunțate chiar de compania producătoare, Lionsgate, conform cărora se gândesc serios să mai facă un al cincilea John Wick, deși finalul nu impune asta. Ba mai mult, deja se lucrează la o altă producție, inspirată din personajele din franciză, „Ballerina”, având-o ca lider pe afiș pe frumoasa Ana de Armas. Dar despre această producție, poate cu altă ocazie.
Revenind la ultimul film, vizionat pe 27 martie, filmul ne introduce încă din prima clipă în lumea răzbunărilor, a intrigilor de culise, a dorinței lui John Wick de a încheia odată pentru totdeauna socotelile cu „Consiliul”, dar lucrurile se complică, odată cu apariția în peisaj a „Marchizului”, interpretat relativ bine de Bill Skarsgård.
Deși este decis de „Consiliu” să recurgă la orice mijloace pentru a-l opri definitiv pe John Wick în a-și duce la bun sfârșit planul, „Marchizul” are în spate un alt motiv care-l duce pe acest drum sinuos și încâlcit de a-l elimina pe Wick, culmea este că nu aflăm până la final adevăratul motiv, deși ne dă de înțeles la un moment dat, dar totul este vag, ambiguu, ca de altfel întregul plot.
De cealaltă parte, tabăra lui John Wick se îmbogățește cu un alt personaj, interpretat de Hiroyuki Sanada, Shimazu, „Managerul” unui alt hotel al misteriosului „Consiliu”, din Japonia.
În cele din urmă, decizia acestuia de a-l găzdui și ajuta pe John Wick are cu totul și cu totul altă motivație, una care trece dincolo de loialitatea față de misterioasa organizație, care, apropos, nu ne este dezvăluită nici măcar acum, în al 11-lea ceas.
Asumat, cu toate riscurile implicate, Shimazu decide să facă ceea ce conștiința sa îl îndeamnă, iar asta se va reitera și spre final, dar cu un alt personaj, la fel de bine jucat de celebrul actor Donnie Yen.
Esența acestui film, și de fapt a tuturor filmelor din franciză, violența artistică, balerină și acrobatică, separă franciza John Wick de alte filme de aceeași factură. Acest ritual continuă pe măsură ce Reeves descoperă că prietenii pot fi dușmani și dușmanii pot fi prieteni.
Vechii prieteni îl ajută și îl ascund. Regele Bowery (Laurence Fishburne), șeful unei rețele secrete de informații, îi dă sfaturi. Managerul (Ian McShane) și portarul (Lance Reddick, care din păcate ne-a părăsit mult prea devreme) de la Hotelul Continental din New York, un refugiu sigur pentru asasini, îl protejează.
Decorurile variază de la New York, Iordania și Japonia la Berlin și Paris. Domeniul geografic este atât de vast încât concurează cu locațiile internaționale din Mission Impossible și filmele lui James Bond.
Pentru cei care nu gustă acest gen de filme, s-ar putea ca totul să pară ciudat, haotic, cu multe cusururi, dar „John Wick: Chapter 4” este o raritate.
Este o capodoperă, chiar și ca al patrulea film din franciză. Ba chiar le face mai bune pe toate capitolele care au precedat-o. Este cel mai bun film din cele patru filme.
Pentru Keanu Reevs, John Wick este un rol definitoriu pentru cariera sa, care pune în valoare toate calitățile de mare star de cinema și îi permite să se pună în valoare din punct de vedere dramatic și fizic. El oferă cea mai bună prestație a sa în cel mai bun film al carierei sale. Da, acest film este mai bun decât The Matrix.
În ceea ce privește regizorul Chad Stahelski, al cărui CV de regizor constă doar în cele patru filme Wick, acesta ne-a oferit un film care este orice, dar nu este o notă unică. Acțiunea se desfășoară în atât de multe moduri glorioase încât este greu de ținut evidența.
Cluburi de noapte, călare, pe scări, catedrale de tip grecesc și străzile orașului sunt doar câteva dintre decorurile pentru unele dintre cele mai bune scene de acțiune surprinse vreodată pentru un film. Acest film durează aproape trei ore, iar fiecare secundă este folosită cu înțelepciune și în mod amuzant.
Secvențele dintr-o discotecă berlineză de mărimea unui hangar de avioane, unde clienții dansează sălbatic în timp ce izbucnește o bătaie cu pumni și arme, sunt electrizante. Planurile de deasupra capului când Wick se luptă cu adversarii prin camerele unei clădiri atrag atenția.
Urmăririle de mașini, cu focuri de armă și ciocniri de mașini pe străzile din jurul Arcului de Triumf sunt uluitoare. Dar măcelul uimitor crește cu adevărat în timpul băii de sânge de pe cele peste 200 de trepte care duc la Bazilica Sacré-Coeur. Acesta este momentul de uimire.
Luptele emoționale dintre personaje sunt profunde. Când trădările dintre prieteni și colegi par să fie în centrul atenției, scenariul aruncă o minge curbă. Se propune un duel, cu reguli stricte: „Dacă nu ne întâlnim la răsăritul soarelui, vom fi executați.”
Decorurile evocatoare sunt interesante de urmărit, deoarece interioarele și exterioarele (design de producție Kevin Kavanaugh, The Dark Knight Rises) sunt magnifice, paleta de culori înflorește (directorii artistici Emil Birk, Gilles Boillot, Karim Kheir), iar personajele defilează în costume antiglonț șic, croite la comandă (Paco Delgado, Les Misérables). Cinematografia (Dan Lausten, The Shape of Water) încadrează totul cu meticulozitate.
Reeves, Yen și Sanada sunt evident superstaruri. Shamier Anderson (Dear White People), în rolul misteriosului Tracker, un interlop ambivalent cu un ciobănesc german de încredere, adaugă un factor umanizant la haos.
Sawayama, în rolul fiicei lui Shimazu, Akira, este hipnotizantă într-o scenă de luptă în care se urcă pe un asasin mastodont, cu cuțitele în mâini, înjunghiindu-l în timp ce urcă treptele până când îi străpunge gâtul dându-i lovitura de grație.
Se spune că cei care caută răzbunare ar trebui să sape două morminte. În cazul francizei John Wick, adăugați încă 998, și continuați să căutați și altele. Într-adevăr, această a patra ieșire a lui Keanu Reeves, ar putea avea un număr mai mare de cadavre decât filmele unu, doi și trei la un loc.
Prezentat de regizorul Chad Stahelski ca fiind un fel de încrucișare între The Good, the Bad and the Ugly, filmul cu samurai Zaitochi și un mit grecesc, această răfuială de aproape trei ore prin bufetul de carnagii vrea să fie opera magnum (joc de cuvinte) a seriei John Wick și să stabilească un nou standard pentru filmele epice de acțiune.
După patru filme, atât personajul, cât și conceptul se află într-o stare de sănătate mai bună decât se aștepta, iar fanii vor vedea acest film și vor fi flămânzi pentru o nouă porție ca niciodată până acum.
Aducând în minte acel citat măreț din „Team America” despre cum să vezi un om cum își mănâncă propriul cap, obsesia din „John Wick: Chapter 4” de a face mai mult înseamnă că se pierde cu timpul de desfășurare, cu repetiția cu arme de foc și cu noțiunile de profunzime.
Este ridicol de lung, este adesea un triumf al tehnicii asupra tensiunii și se asigură întotdeauna că există ceva filozofie înainte sau după o bătaie cu pistolul. Și totuși, în cele din urmă, funcționează. Împușcându-se singur în picior cu un răufăcător francez de buget-Bond (mais bien sûr!) și cu o secvență din Osaka care este pe cât de frumoasă, pe atât de inutilă, șansele par a fi împotriva filmului la început, dar cu cât filmul se apropie de final, cu atât devine mai bun.
Cu Reeves alături de Donnie Yen în rolul asasinului orb Caine, Shamier Anderson în rolul lui Tracker, care merită un spin-off, și un ciobănesc belgian fără nume care este la fel de mult vedeta spectacolului ca și domnul Wick însuși, filmul devine efectiv Cei trei asasini și câinele Apocalipsei și este cu atât mai bun pentru asta.
Pregătiți de scenă, ultimele 45 de minute sunt un hohot. Deși a existat un film de 100 de minute închis în portbagajul unui Plymouth Barracuda din 1971 care țipa să iasă, finalul de aici se dovedește a fi la fel de iconic ca și prima ieșire din 2014.
Încercați să nu citiți sau să vedeți prea multe despre ceea ce vă așteaptă, este suficient să spunem că Parisul este pregătit pentru prim-planul său într-un mod în care Orașul Luminilor nu a mai fost niciodată.
Indiferent ce se va întâmpla în continuare, Reeves și compania au de lucru pentru a depăși „John Wick: Chapter 4”. În cazul în care vor merge mai departe cu o continuare, o vor face fără prietenul și colegul lor de distribuție, regretatul Lance Reddick, care a murit subit la 17 martie.
Marele actor din Wire a fost un aducător de bucurie în rolul lui Charon, portarul imperturbabil al francizei. „John Wick: Chapter 4”. este dedicat memoriei sale. Filmul este un omagiu pe măsură, al tău este să-l vezi în el.
„John Wick: Chapter 4” este un festival al măcelului elaborat, coregrafiat în mod minunat. Un spectacol însetat de sânge. Un circ de ticăloși care se luptă până la moarte în cele mai grațioase și violente moduri.
Din 22 martie 2023, „John Wick: Chapter 4” poate fi vizionat numai în cinematografe, fiind distribuit de Vertical Entertaiment.
