“Tears of the Kingdom a fost primit cu laude, flori şi cele mai mari note din industria gaming”
Gen: Acțiune, Aventură
Lansare: 12.05.2023
Studio: Nintendo
Distribuitor: CD Media
Platforme: Nintendo Switch
Clasificare: 12+
Sinopsis:
O aventură epică pe tărâmul și cerul Hyrule te așteaptă în The Legend of Zelda: Tears of the Kingdom pentru Nintendo Switch. Aventura este a ta, pe care o poți crea într-o lume alimentată de imaginația ta.
În această continuare a jocului The Legend of Zelda: Breath of the Wild, îți vei decide propriul drum prin peisajele întinse din Hyrule și prin insulele misterioase care plutesc în cerurile vaste de deasupra. Poți să valorifici puterea noilor abilități ale lui Link pentru a lupta împotriva forțelor malefice care amenință regatul?
Recenzie:
După o așteptare incredibil de complicată care i-a pus pe fani, gameri, publicaţii şi probabil tot restul lumii pe jar chestionând o grămadă de puncte legate de joc şi de Nintendo, Tears of the Kingdom, continuarea la Breath of the Wild, este aici. Şi a fost primit cu laude, flori şi cele mai mari note din industria gaming. Mai jos trecem peste câteva lucruri de menţionat despre acest nou Mesia al gaming-ului pretutindeni.
Fără spoilere
Orice lucru care se poate povesti despre Tears of the Kingdom ar fi un spoiler. Însă ceea ce este evident este faptul că, din nou, intrăm în pielea lui Link care, din nou, se află în mijlocului unui nou conflict în Hyrule. De data asta unul un pic mai înfricoșător. Unul care îl face să îşi piardă un braţ în locul căreia să primească la schimb un ULTRA-braț sau Ultrahand cum este numit în joc, deşi vorbim de o chestie care cuprind tot brațul nu doar palma (hand). Acesta nou braţ vine a schimba atât dinamica jocului cât dinamica poveștii, fiind elementul în jurul căruia se învârte şi aceasta sau care o împinge mai departe. Face tot ce a făcut Breath of the Wild, predecesorul său, în mare parte la fel și pe alocuri chiar mai bine pe partea asta de poveste.
Ultrahand
Sunt lucruri noi de făcut în Hyrule şi noua mână cu diferitele sale abilităţi vor schimba felul în care vedem totul în jurul nostru. Această nou dobândită abilitate îți va permite să ridici și să manipulezi aproape orice obiect independent și să-l lipeşti sau să-l fuzionezi depinzând de ce te interesează să obții și unde vrei să ajungi. O altă abilitate numită Ascend îți va permite să treci prin materie solidă pe verticală şi să ieşi pe partea cealaltă. Alte abilităţi precum Recall, care pot da timpul înapoi pentru anumite obiecte, fac parte din categoria aia de puteri pe care le-am văzut deja în alte părţi sau titluri şi cu care te obișnuiești intuitiv dacă ai jucat probabil mai mult de 3 jocuri în viața ta.
Toate aceste abilităţi împreună cu nişte resturi de tehnologie a unei civilizaţii de mult apuse numite „Zonai Devices” vor permite crearea a unor ciudate şi câteodată foarte eficiente, altădată nu prea, mijloace de tot felul. De la bărci făcute din bușteni autopropulsate cu niște ventilatoare Zonei sau pânze, la planoare sau tot felul de arme combinate.
Zelda şi Switch
Una din cele mai polemice şi aprinse discuții pe net a fost şi este despre Switch 2 sau Switch Pro sau cum vor internauții, gamerii şi presa să numească viitoarea consolă care nu a fost încă anunțată. În tandem cu această discuţie Zelda Tears of the Kingdom era unul din argumentele principale dacă apare sau dacă nu. Problema de fapt era pusă și în felul următor „Poate Switch-ul să ducă un nou Zelda, 6 ani mai târziu?”. Răspunsul este da, pentru că în mare, jocul este acelaşi ca „Breath Of The Wild”. Din punct de vedere grafic şi tehnic nu foarte multe s-au schimbat însă ce se vede altfel clar afectează jocul în anumite locuri.
Câteodată se simte mai mare şi mai aglomerat în special acum că ai mult mai multe de făcut şi asta, pe partea de tehnologie, duce Switch-ul în locuri în care nu cred că a mai fost niciodată până acum cu nici un alt joc. Este un titlu foarte bine optimizat, pentru că este proprietate directă Nintendo, însă ca orice Open-World, când ecranul se aglomerează vei da de acel „Agaţă” inevitabil. Şi l-am simţit de câteva ori. Nu cât să îmi strice experiența, dar există.
Şi deşi vizual este un joc frumos, colorat cu o lume fantastică, un hardware mai puternic ar fi reuşit să elimine acele mici defecte vizuale, precum dințișorii de fierăstrău sau frame drop-urile, și să îi dea acel boost în 2023 cu care începe cam toată lumea să se obişnuiască, care să fie adevăratul standard al gaming-ului pe console.
Nu intru în foarte multe detalii legate de partea grafică din simplul motiv că imediat ce îl vezi îl vei recunoaște dacă ai jucat înainte „Breath of the Wild”. Da, harta e un pic schimbată, ai noi orașe, noi ruine, chestii noi, dar sunt de aceeași calitate ca înainte. Una foarte bună, într-adevăr, dar în mare la fel.
Open World
Am început să simt povara unui open world cu Tears of the Kingdom. Poate nu toată lumea o să o simtă, chiar sper că nu, însă încep să devină jocuri care te ţin mai mult ocupat decât să îţi spună o poveste, iar noul Zelda, în funcţie de ceea ce cauţi, poate să fie ACEL joc sau acel joc. Poate să fie Open World-ul, sandbox-ul, de care aveai nevoie. Poate eşti un explorator şi un entuziast al unei lumi pline de oportunităţi şi numai gata de a fi explorată. TOTK are toate aceste elemente şi câteva în plus să îţi satisfacă aceste nevoi. Garantat.
Dar dacă eşti ca mine şi cauţi o poveste, vei descoperi foarte repede că TOTK este mare şi plin de muncă. Nu muncă aia în zadar cum se întâmplă cu jocuri precum Assassin’s Creed în prezent, dar e mult de muncă. Şi pot repeta ce am zis mai sus pozitiv şi să pun un ton negativ, însă felul în care este construit jocul, nu doar că nu e din categoria de „faci ceva şi avansezi”, e posibil să faci ceva şi să nu avansezi pentru că mai trebuie să faci alte câteva chestii şi în acelaşi timp să te distragi de 7 ori pe drum pentru că lumea din joc este plină de „Chestii de făcut”. Şi ai tendinţa să pierzi obiectivul în ciuda faptului că îţi luceşte acolo constant pe hartă. Este genul de joc care te aruncă undeva, cu minimă informaţie, te lasă să explorezi şi să faci ce vrei, dar constant încearcă să te fure de la obiectiv cu multe alte „diverse” distracții. Dacă nu e o ciupercă undeva de colectat şi te abaţi de la drum sigur e ceva cu care să te baţi sau o comoară pe care să o deschizi care se vede în zare mai la stânga de obiectiv făcând roata de jur împrejur. Jocurile open-world, cel puţin pentru mine, încep să îşi spună cuvântul.
Sunete Magnifice
De-a lungul timpului ceva rămâne constant şi perfect în toate jocurile Zelda, muzica şi sunetele. Revenim cu un soundtrack perfect pentru explorare, acţiune şi chiar uşor sinistru în unele dungeon-uri. Note suave de pian îţi vor ţine companie de-a lungul jocului cu piese pe care le poţi asculta probabil la fel de bine făcând orice altceva. Micile sunete pentru care e cunoscut jocul revin şi ele într-o calitate extrem de bună şi clară şi aportul lor este atât nostalgic cât şi folositor.
Pe cealaltă parte jocul începe direct în limba engleză care deşi este ok, nu este nimic impresionant, chiar foarte banal aş spune. Nu a reuşit să mă convingă să îl ţin aşa mai mult decât era nevoie să îmi formez o părere. Imediat ce l-am schimbat în japoneză, totul parcă a prins un contur mai interesant şi unde actorii de voce dau totul. Păcat este de faptul că nu toate liniile de dialog sunt citite într-un joc atât de mare şi important şi avem de multe ori text care începe cu un „Hmmm” sau „Aha” urmate după doar de texte pe care să le citeşti şi la care să dai next conversaţiei.
Hyrule din nou
Este fără dar şi poate un joc grozav. Reușește să facă totul mai bine şi să implementeze chestii din alte jocuri pe care le-am mai văzut într-un mod organic, plăcut dar şi foarte distractiv dând posibilitatea tuturor să se bucure de o experiență unică. Creezi, explorezi, te lupţi şi dezvălui noi mistere şi noi misiuni într-o lume cunoscută, dar ușor diferită. Este formula perfectă pentru un joc de succes şi nu zic că nu este. Dar istovirea la care ne-au adus jocurile Open-World îşi spune cuvântul chiar şi pentru un IP aşa de legendar cum este Zelda. Nimeni nu scapă de oboseală produsă de aceste jocuri care îţi dau atât de multe de făcut că devin în loc de ceva plăcut unde să scapi, un nou stres pe care să îl ai. Presiunea din exterior nu ajuta nici ea dacă eşti slab de înger şi poate genul ăsta de jocuri nu este pentru tine dar din cauza celorlalţi te vei supune unei aventuri de care să nu te bucuri. Şi nu cred că acela este scopul adevărat al jocului sau a creatorilor. Nu cred că nimeni, intenţionat, a creat acest nou titlu cu scopul de a extenua jucătorul ci de a îi dă o lume mai mare pe care să o exploreze şi în care să îşi croiască propria aventură. Dar industria jocurilor în general a abuzat de aceste elemente de sandbox pentru a lungi titluri care poate le terminai în sub 10 ore, așa ducând-le undeva la 30-50 doar pentru story. Şi da, consider că Zelda, voluntar sau involuntar, suferă de această umplutură. Două dintre titlurile mele preferate Zelda sunt Link’s Awakening şi A Link Between Worlds – sunt jocuri cu mecanici interesante, cu puzzle-uri, dungeon-uri şi toate celelalte elemente care fac un joc Zelda grozav, dar sunt titluri mai „straightforward”, mai directe, pe româneşte. Şi poate nu ai problemă cu open world, ceea ce mi se pare normal din orice punct de vedere, dar nici pe partea tehnică jocul nu reușește să se mențină perfect cu micile sale scăpări, cum am zis mai sus, în locurile aglomerate. Este, ca să glumesc că l-am menţionat deja, un Link între lumi. Este un joc care se vrea next gen pe tehnologie last gen, care oricum nu era foarte puternică de la bun început. Vrea să împace pe toată lumea și cu siguranță reușește să împace pe majoritatea și pentru mulți să fie acel 10/10 pe care îl merită, însă eu nu pot să îi acord o notă atât de mare.
The Legend of Zelda: Tears of the Kingdom este disponibil acum pe Switch.
