“Mission: Impossible – Dead Reckoning Part One are o narațiune amplă și captivantă, care merită cu desăvârșire o dublă.”
Regizor: Christopher McQuarrie
Scenariu: Bruce Geller, Erik Jendresen, Christopher McQuarrie
Gen: Acțiune, Aventură, Thriller
Lansare: 14.07.2023
Durata: 2h 43min
Studio: Paramount Pictures, Skydance Media, New Republic Pictures
Clasificare: AP 12
Distribuitor: Ro Image
Actori:
Tom Cruise … Ethan Hunt
Rebecca Ferguson … Ilsa Faust
Simon Pegg … Benji Dunn
Ving Rhames … Luther Stickell
Hayley Atwell … Grace
Esai Morales … Gabriel
Sinopsis:
Ethan Hunt (Tom Cruise) și echipa sa de la IMF pornesc în cea mai periculoasă misiune de până acum: să dea de urma unei noi arme terifiante care amenință întreaga omenire, înainte ca aceasta să cadă în mâinile greșite. Cu controlul asupra viitorului și soarta lumii în joc, și cu forțele întunecate din trecutul lui Ethan care se apropie periculos de el, începe o cursă mortală în jurul globului. Confruntat cu un inamic misterios și atotputernic, Ethan este forțat să se gândească la faptul că nimic nu poate conta mai mult decât misiunea sa – nici măcar viețile celor la care ține cel mai mult.
Recenzie:
Salutare cinefili!
Bruce Geller și ”copilul său minune”
În urmă cu 57 de ani, Bruce Geller, un respectabil autor, scriitor și compozitor, propunea un nou format de serial de televiziune. Tema extrem de incitantă a serialului Mission Impossible a fost compusă de compozitorul argentinian Lalo Schifrin, care a creat și tema din The Man from U.N.C.L.E., precum și multe alte muzici de film. Este una dintre puținele melodii de televiziune care a continuat să trăiască mult timp după programul pentru care a fost compusă.
Mission: Impossible a fost un succes internațional și a dus, trei decenii mai târziu, la o serie de thrillere de acțiune de succes cu Tom Cruise în rolul principal.
Când i s-a cerut părerea despre filme, Peter Graves a părut neimpresionat, remarcând că filmele au fost un “joc de cascadorii” – acest lucru venind din partea celui care a jucat în comedia “Airplane” (1980) în rolul unui pedofil.
Cu toate astea, seria TV avea să schimbe genul timp de șapte sezoane, având în vedere că seria tv, creată și produsă de Bruce Geller, a fost difuzată din 1966 până în 1973 și a revenit pentru două sezoane în 1988, înainte de a se încheia.
Cincizeci și șapte de ani despart serialul de televiziune de filmele M:I, iar diferențele se văd. În afară de reperele tehnologice care sunt firești pentru un asemenea interval de timp, și politica serialului aparține unei epoci apuse.
De la dictatori de tinichea înarmați cu rachete sovietice până la amenințări cu o invazie comunistă iminentă, temerile americanilor din anii 1960 sunt reflectate în mod adecvat în serial.
Notabilă rămâne melodia compusă de Lalo Schifrin, recunoscută instantaneu, care a fost îmbunătățită cu ajutorul computerului. Apoi, în prima scenă a primului episod, Phelps (și nu Graves, care s-a alăturat din sezonul 2) se află într-un magazin de discuri unde i se înmânează un disc care, firește, se autodistruge după ce transmite mesajul despre următoarea sa misiune.
Phelps își formează o echipă de experți de excepție pentru Forța Misiunilor Imposibile. Rollin Hand, interpretat de Martin Landau, câștigător al premiului Oscar, este maestrul deghizărilor și al trucurilor.
Willy Armitage (Peter Lupus) este o prezență fizică impunătoare, la fel de confortabilă în a sări clădiri ca și în a lovi dușmanii statului. Barney Collier (Greg Morris) este creierul operațiunii, care vorbește un jargon cu accente de tocilar despre gadgeturi care, în retrospectivă, este aproape ciudat. Și așa americanii intrau pentru prima dată în universul imagina de Geller.
Serialul de televiziune Mission: Impossible a devenit, ulterior, unul dintre cele mai cunoscute din istoria televiziunii. Tema muzicală, fitilul în flăcări folosit pentru deschiderea genericului, intrigile întortocheate și aparatul cu bandă care se autodistruge, toate au devenit repere larg recunoscute ale culturii populare, satirizate și imitate în mod curent.
Deși serialul nu a ajuns niciodată în topul audiențelor de televiziune, a avut un impact profund atât asupra industriei televiziunii, cât și asupra telespectatorilor săi.
Fraze de succes din emisiune, inclusiv “Bună dimineața, domnule Phelps” și “Misiunea ta, dacă alegi să o accepți“, au devenit o parte acceptată a vocabularului popular american.
În ciuda faptului că serialul original Mission: Impossible nu mai este difuzat de mai bine de 50 de ani (fără a lua în calcul revenirea din anii 80), rămâne unul dintre cele mai revoluționare și inovatoare seriale din istoria televiziunii.
Dar, poate puțini știu că seria imaginată de Geller a avut un izvor de inspirație dintr-un film din 1964, film pentru care celebrul actor Peter Ustinov a primit un Oscar pentru rolul său.
Cinefilii își vor aduce aminte de ”Topkapi”, un film care a creat un model pentru genurile moderne de filme și seriale.
O echipă eterogenă de escroci, printre care un acrobat mut supranumit “Musca umană”, face echipă pentru a fura un pumnal dintr-un palat turcesc. Locația exotică și premisa l-au inspirat pe Bruce Geller, producător al filmului ”Rawhide” la acea vreme, să creeze propriul său serial plin capcane și pumnale.
Dar, inițial, proiectul era axat pe șase foști specialiști militari conduși de locotenent-colonelul David Briggs din Forțele Speciale americane. Echipa sa urma să comită discret acte criminale pentru un bine comun.
Sună un pic ca ”Suicide Squad”, dacă vrei. Pentru ca ideea să fie mai ușor de îmblânzit pentru televiziunea anilor ’60, Geller a venit cu FMI – Forța Misiunilor Imposibile, mai eroică în aparență.
La 23 de ani de la dispariția serialului de pe micul ecran, regizorul Brian De Palma, pe baza serialului, avea să introducă publicul mai tânăr în acest univers, odată cu primul film din cele 7 de până acum, avându-i în rolurile principale pe Tom Cruise și John Voight, având încasări în acel an de peste 457 de milioane de dolari.
Este momentul în care facem cunoștință cu Ethan Hunt, iar ceea ce se va întâmpla este că lui Ethan Hunt i se înscenează uciderea echipei sale de la FMI în timpul unei misiuni ratate la Praga și este acuzat că a vândut secrete guvernamentale unui traficant de arme cunoscut doar sub numele de “Max”. Pe fugă, Ethan încearcă să-l descopere pe adevăratul trădător și să-și reabiliteze numele.
Iar de aici și până la premiera recentului Dead Reckoning Part One, au trecut 27 de ani plini de adrenalină, trădări, gadget-uri de ultimă generație și un Tom Cruise care a reușit să impresioneze prin dedicare, muncă și prin riscurile asumate, făcându-și aproape toate cascadoriile și scenele de luptă.
…și acum recenzia la Mission:Impossible Dead Reckoning (part one)
Misiune: Impossible – Dead Reckoning Part One este mare ca amploare și lungime. Cu o durată 2 ore și 43 de minute, este un film de acțiune de spionaj globetrotter care valorifică fundația pe care a construit-o franciza Mission: Impossible.
Regizat de Christopher McQuarrie și scris de McQuarrie și Erik Jendresen, filmul îl are în rol principal pe Tom Cruise în rolul infamului și cronicarului agent al FMI Ethan Hunt, iar Simon Pegg, Ving Rhames și Rebecca Ferguson își reiau rolurile lui Benji, Luther și Isla, care alcătuiesc echipa de bază a lui Ethan.
Ceea ce face din serie un hit, totuși, este că a preluat din mers cam toate trend-urile acestor 27 de ani, și aici ma refer la dezvoltările tehnologice, multe dintre ele regăsite în filme, precum și esențele situațiilor geo-politice ai acestor ani.
În cazul de față, așa cum observa o colegă de breaslă, prezentă la vizionarea cu presa, cel de-al 7-lea film aduce în discuție Inteligența Artificială, dezvoltarea ei militară și, bineînțeles, efectele sale devastatoare.
Ethan și echipa sa de la FMI se îmbarcă într-o altă misiune periculoasă, numai că de data aceasta, puternicul inamic nu este un corporatist, chiar dacă mesagerul său, Gabriel (Esai Morales), răsucește un cuțit în rana creată de trecutul lui Ethan înainte de FMI.
Misiunea echipei este de a depista o nouă armă terifiantă care amenință întreaga umanitate înainte ca aceasta să cadă în mâinile greșite, un complot obișnuit pe care povestea îl duce la un nou nivel. În loc de un nebun maniacal cu o ideologie care i-a deformat dorința de putere, acest film se concentrează pe un sistem de inteligență artificială care învață rapid și devine tot mai puternic, dar care a devenit sensibil. Singurul lucru care îl oprește este o cheie împărțită în două jumătăți.
Cu controlul viitorului și soarta lumii în joc și cu forțele întunecate din trecutul lui Ethan apropiindu-se din toate părțile, o cursă mortală pentru a se apropia de cheia care va controla sau va ucide AI-ul care poate controla adevărul și, odată cu el, lumea.
Cunoscută doar sub numele de Entitate, aceasta trece fiecare posibilitate prin nenumărați algoritmi și îi oferă chipului său, Gabriel, tot ce are nevoie pentru a-i învinge pe Ethan și echipa sa cu puțin efort. Ajutat de Paris (Pom Klementieff), mâna sa dreaptă, Gabriel servește Entitatea și dovedește echipei FMI că alegerea este o iluzie și că viitorul lor este aproape hotărât.
Înainte de orice, mai trebuie spus că filmele create în acest mod, prima și a doua parte, sunt greu de prins. Prin însăși natura lor, sunt incomplete. Ele conțin suficientă poveste pentru a face publicul să investească timp și emoții, dar adesea se termină cu un cliffhanger ieftin pentru a te atrage din nou. Din păcate, nu cred că Tom Cruise depășește blestemul părții întâi cu Mission: Impossible – Dead Reckoning.
Acest al șaptelea film Mission: Impossible din franciză era deja o întreprindere mamut. După ultimul film perfect, Mission: Impossible – Fallout, ștacheta a fost pusă incredibil de sus. Pentru personaje, pentru cascadorii, pentru acțiune și pentru poveste.
Și da, recunosc, ridică ștacheta pentru cascadorii, acțiune și poveste, dar o lasă pe una dintre personajele sale principale în praf, înlocuind-o cu o hoață care se dovedește a fi o domnișoară ineptă și în primejdie, umbra unei protagoniste feminine de acțiune, care încearcă să stea acolo unde a stat. Grace (Hayley Atwell) nu este rea în ceea ce face și cum este conturată.
Da, este fermecătoare, atrăgătoare și își vede de treabă și este un personaj bun, iar atunci când este adăugată la un grup de oameni care sunt dispuși să dea totul pentru binele suprem, simțul ei machiavelic de autoconservare funcționează.
Dacă Grace ar exista în spațiul ei propriu și nu ca înlocuitor, ci mai degrabă ca un adaos la dinamică, personajul ei ar fi o nouă adiție atrăgătoare la distribuția Mission: Impossible.
Noul recrut Atwell este cea care fură spectacolul aici, cu un personaj fascinant a cărui independență aparent de o viață este pusă la încercare de oportunitatea de a încredința în sfârșit viața altcuiva. Chimia ei cu Cruise este solidă și se descurcă în acțiune la fel de bine ca și colegul ei de platou.
Dar, în schimb, ea nu poate lupta cu adevărat, cel puțin nu suficient pentru a câștiga ceva fără intervenție. Are nevoie să fie salvată constant, iar în ultimul act al filmului, pur și simplu se ține de Ethan.
Și, deși acest lucru ar putea fi amuzant și simpatic, ea a înlocuit-o efectiv în distribuția principală pe Isla Faust, una dintre cele mai bune femei din filmele de acțiune americane.
Ca o primă concluzie, putem spune că noul film din seria IMF este o intrare demnă de luat în seamă într-o serie care a reușit să rămână proaspătă timp de aproape 30 de ani.
o piesă cinematografică completă
Dead Reckoning Part One are o abordare care seamănă cu șablonul pe care studiourile Marvel Studios îl utilizează de ani de zile în universul său cinematografic: introduceți un McGuffin atotputernic și jucătorii care încearcă fie să-l controleze, fie să-l distrugă și urmăriți-i cum se luptă într-o serie de scene bombastice.
Deși poate exista un sentiment de deja vu în acțiune, totul este atât de uimitor de bine realizat și minunat coregrafiat încât este ușor să te pierzi în distracție.
De la o urmărire sălbatică cu mașina pe străzile Romei într-un mic Fiat galben, care a devenit unul din puținele momente comice ale filmului, în toată nota serioasă și dramatică a firului narativ, și un joc tensionat de-a șoarecele și pisica pe aeroportul internațional din Abu Dhabi până la un final cu adevărat uluitor, care are loc la bordul Orient Express, și la acel salt cu motocicleta de pe un munte norvegian atât de mediatizat și prezentat ca fiind “cea mai mare cascadorie din istoria filmului“, este o cavalcadă de secvențe cu adevărat uluitoare și perfect coregrafiată, care include și o doză încântătoare de comedie autentică, pentru o măsură bună.
Habar nu am cum au reușit să filmeze o anumită scenă de luptă în interiorul unei străduțe extrem de strâmte, dar rezultatul este la fel de claustrofobic și visceral ca și secvențele de luptă corp la corp.
La vârsta de 61 de ani, Cruise este la fel de dedicat în totalitate cascadoriilor intens fizice ale filmului, așa cum a fost întreaga sa carieră. Din câte se pare, el a insistat să filmeze saltul de pe faleză cu motocicleta menționat mai sus de șase ori pentru a se asigura că este perfect, ceea ce arată doar nivelul său inegalabil de dedicare față de arta sa. Despre asta și multe altele, spune chiar și McQuarrie într-un clip în exclusivitate pentru MovieNews.ro:
În mod obișnuit, este fin și suav în momentele de conversație, iar Cruise se descurcă abil cu ritmurile dramatice care explorează trecutul tragic al lui Ethan. Dar, așa cum era de așteptat, interpretarea sa prinde cu adevărat viață atunci când începe acțiunea și presiunea începe să crească.
Pegg și Rhames continuă să formeze un cuplu minunat, cu o mulțime de glume și certuri jucăușe, în timp ce Ferguson, mereu de încredere, se strecoară din nou fără efort în rolul ei de fost agent MI6 evaziv.
Kirby mănâncă fiecare moment viu în rolul femeii fatale și este minunat să îl vedem pe Czerny revenind în rolul șefului exacerbat al lui Ethan.
Morales este solid în rolul marelui nostru răufăcător, dar ai senzația că este reținut de la a fi un răufăcător cu adevărat grozav până la runda a doua, peste 12 luni.
Vor fi unii care vor respinge necesitatea de a împărți un blockbuster în două părți ca fiind nimic mai mult decât o captură nerușinată de bani. Și, sigur, există aici un sentiment de “de ce să faci un miliard de dolari când poți face două?“.
Din fericire, Mission: Impossible – Dead Reckoning Part One oblojește aceste îndoieli greșite cu o narațiune amplă și captivantă, care merită cu desăvârșire o dublă facturare de filme. Este o piesă cinematografică completă care poate că nu își rezolvă pe deplin intenția, dar te lasă cu o senzație.
Așa că te invit să mergi să vezi Mission: Impossible – Dead Reckoning Part One / “Misiune: Imposibilă – Declinul Partea Întâi”, din 14 iulie în cinematografe, un film distribuit în România de Ro Image.
