Ascultă acest articol


„Unul din cele mai surprinzătoare jocuri de anul ăsta vine în forma unui visual novel cu un mic twist.”

Gen: Muzical, RPG

Lansare: Disponibil

Studio: Summerfall Studios

Distribuitor: Humble Games

Platforme: Nintendo Switch, PlayStation 5, PlayStation 4, Xbox One, Xbox Series X Microsoft Windows PC

Clasificare: 7+

Sinopsis:

„Stray Gods: The Roleplaying Musical” te poartă într-o lume fantastică modernă, plină de mister și aventură. Jocul gravitează în jurul personajului Grace, care părăsește facultatea pentru a deveni o muza cu puteri speciale. Misiunea lui Grace este să dezlege misterul unei morți enigmatice înainte ca timpul să se scurgă. Un aspect important al jocului este accentul pus pe interacțiunea dintre personaje, unde jucătorii trebuie să găsească modalități de a negocia, a fermeca sau a intimida pentru a-și croi drumul prin lumea plină de pericole.

Recenzie:

Unul din cele mai surprinzătoare jocuri de anul ăsta vine în forma unui visual novel cu un mic twist. Este un muzical. Şi ceva ce ar părea simplu se transformă într-o operă maestră, fiind, ceea ce eu cred, unic în momentul de faţă. Personaje, relaţii, un mister, muzică și zei ai Olimpului, toate fac parte din acest mix complex care a fost o surpriză pentru lumea gaming.

Misterul

Personajul principal pe care îl urmărim de-a lungul jocului este Grace, o tânără a cărui viitor este oarecum incert şi descoperim acest lucru cu prima melodie din joc numită „Adrift” care se traduce „În Derivă”. Este una din cele mai frumoase melodii din joc şi este imediat întreruptă şi continuată de un personaj pe nume Calliope care rezonează cu Grace în timp ce chestionează dacă chiar viitorul este atât de rău. O întâlnire scurtă care se termină brusc, puţin timp mai târziu se transformă în începutul acestui joc. O bătaie la uşa lui Grace, o Calliope înjunghiată şi un orb luminos misterios care se transferă de la una la cealaltă devin motivul pentru care Hermes, printr-o poartă magică, vine să o ducă pe Grace în fata Corului. În capul acestei adunări este Atena care consideră că Grace este cea care a omorât-o pe Calliope şi la rândul ei trebuie să moară pentru că transferul de idol (acel orb luminos) nu a fost intenţionat şi este o uzurpatoare. Apollo, unul dintre ceilalţi zei prezenţi, nu este de acord cu acest verdict şi toţi membri Corului, cel menţionat împreună cu Atena, Persefona și Afrodita decid să îi ofere 7 zile lui Grace să îşi dovedească nevinovăția.

Un joc plin de personaje interesante şi conversaţii unice care au tendinţa să se transforme în melodie dau un strat unic unui gameplay pe care l-am mai întâlnit până acum în alte jocuri, dar niciodată așa. Prima alegere care îţi va defini jocul va fi cea de ce fel de personaj este Grace, şi vei avea de ales între 3 trăsături: carismatică, kickass sau inteligentă. Fiecare trăsătură îţi va permite să faci o alegere conversaţională specifică ei, blocând celelalte două dacă sunt posibile în discuţie. Este un joc care funcţionează pe o structură de visual-novel unde alegi să întrebi sau să afli mai multe despre un subiect deblocând noi intrări în jurnal dar şi mişcând jocul mai departe. Alegerile pot fi făcute pe timer sau poţi selecta din Setări să nu existe timp de alegere însă asta opreşte jocul într-o imagine statică şi melodia la fel.

Zeii

O gaşcă carismatică de zei cu Atena în fruntea lor fac parte din cast-ul de personaje în Stray Gods. Fiecare pare să aibă ceva de ascuns şi Grace, nouă în lumea zeilor, împreună cu Freddie, prietena ei, dacă alegi să mergi pe acel drum. Vor avea de descoperit tumultul care se afla la mijlocul acestei familii de zeități. Apollo este unul din cei mai de treaba dintre zei, dispus să ofere ajutor punând anumite limite în timp ce zei precum Persefona te vor suspecta mult pe parcursul jocului. Alți zei precum Afrodita şi Eros au o poveşti cu tente mai triste, unde tragedia și trauma îi urmăresc veşnic şi un cerc infinit de schimbări nu par să rezolve situația.

Mai avem și poveşti mai vesele precum cea a Minotaurului Asterion şi zeiței Hecate în care avem de jucat un rol activ, asta ca o favoare zeului Pan, unul din cei mai dubioși din gașca zeităţilor pe care îi întâlnim în acest joc. Fiind vorba de o serie de aventuri în mai multe zile toate dând la o parte încă un strat pentru a ajunge la mijloc acestui mister, întâlnim şi ne luptăm muzical cu mai multe dintre aceste personaje de legendă.

Muzica

Cea mai fantastică parte a jocului este clar muzica. Povestea este grozavă dar muzica o face să fie cu atât mai complexă şi interesantă. Diverse opţiuni sau alegeri conversaţionale în timpul melodiilor vor schimba melodia pe parcurs ceea ce îi dă acel „replayability value” care să te facă să te întorci din nou să încerci alte variante şi să asculţi alte versiuni ale melodiilor, cu asta transformând uşor povestea în altceva decât la prima încercare.

Povestea este grozavă dar muzica o face să fie cu atât mai complexă şi interesantă

Ce ajută foarte mult ca melodiile să fie atât de bune nu este doar scrisul şi muzica ci și talentul în spatele personajelor. Nu ştiu dacă am mai vorbit de Troy Baker în vreo recenzie până acum dar omul este peste tot, şi da, este inclusiv aici, dând voce lui Apollo. Ca om nu mi se pare cel mai grozav însă munca lui pe partea de talent de voce şi actor vocal este excepţională. Alţi cunoscuţi din lumea gaming interpretează şi ei personaje în acest joc, actori precum Felicia Day care îi dă voce Atenei sau un nume care multora le va suna cunoscut dar poate fără să îşi dea seama de unde, este Mary Elizabeth McGlynn care o interpretează pe Persefona. Este femeia care își da vocea tuturor melodiilor pe care le-aţi ascultat din Silent Hill de-a lungul timpului şi mai recent a cântat tema principala pentru The Medium. Este o voce unică din punct de vedere muzical, însă interpretarea ei conversațională este una puternică şi un pic amăruie, tonul unei zeiţe parcă trădate, care a comis o gravă crimă împotriva propriilor zei şi veţi afla jucând ce s-a întâmplat mai exact.

Cine iese cel mai mult în evidentă este Grace. Este un personaj carismatic însă interpretare pe care o face Laura Bailey, atât conversaţional cât muzical, este una care duce „Voice Acting”-ul la un complet alt nivel. Este pur talent în formă muzicală. Este probabil una din cele mai carismatice şi simpatice actriţe de voce în faţa camerei, pe YouTube împreună cu gaşca Critical Role, dar şi în alte jocuri, desene sau animeuri în care a mai apărut. Şi transmite acest sentiment perfect prin personajul lui Grace. Singura problemă care apare aici este mixajul sunetului, care mai mergea un pic verificat. Câteodată unele conversaţii au tendinţa să se audă mai încet sau mai tare şi nu ţine de poziţia personajelor în spaţiu ci doar probabil de înregistrare şi mixajul în post-producție. Este vorba de foarte multe linii de dialog şi variaţii muzicale care pot crea probleme, lucru care se poate rezolva pe parcurs cu patch-uri sau update-uri.

Problema

Nu este o problemă gravă dar este vizibilă. Mai sesizabilă decât cea cu sunetul mai sus menționată. Stilul de desen ales este fix pe gustul meu. Arată ca un comic în mișcare. Linii clare, personaje moderne, tot ce ține de partea artistică/vizuală a acestui joc putea la fel de bine să fie munca unui studio precum Marvel, DC sau Valiant, fără dar şi poate. Însă problema apare când acelaşi personaj care este desenat pentru un comic în mișcare începe să se vadă pixelat. Este vizibil de multe ori că unele personaje sunt puse într-un mediu 3D deşi desenat şi ele care sunt cele mai în schimbare, cât se poate într-un asemenea stil de joc, variază de la ceva super clar şi foarte bine definit la imagini care sunt pixelate de parcă ai dat zoom pe ceva şi începi să vezi acei dințișori de fierăstrău. Asta nu pare să fie o problemă atât de uşor de rezolvat însă este o chestie care tot se întâmplă. Calitatea imaginilor câteodată este mai slabă decât ar trebui. Nu este o mega problema dar o vezi şi trebuie menţionată.

Pierdut într-un moment, Pierdut într-o melodie

Deşi este concluzia, titlu acestei părţi este probabil una din melodiile mele preferate din joc. Este mai târziu în joc şi este un pic mai greu de obţinut depinzând de ce drum vrei să iei mai departe sau alegeri faci la acel moment. Dar ce vreau să zic cu chestia asta este că jocul are o bandă sonoră absolut fantastică şi merită măcar un playthrough. Este relativ scurt, este distractiv, este interactiv şi peste toate astea este un muzical cu mister. Are în spate o distribuţie extrem de talentată care cară efectiv acest „murder mystery” cu zei şi nu se opreşte în nici un moment. Odată ce ai început efectul de „Binge Watching” pe care îl promovează Netflix sau Max este garantat cu Stray Gods. Vrei să ajungi la următorul act să vezi ce se întâmplă să vezi cu cine te mai întâlneşti şi ce melodii mai apar şi vrei să o vezi pe Grace ieşind victorioasă la capăt din tot dezastrul ăsta.

Review Code Received via Plan of Attack – Many Thanks!

Stray Gods este disponibil din pe Nintendo Switch, PlayStation 5, PlayStation 4, Xbox One, Xbox Series X Microsoft Windows PC.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.