CAY Films are onoarea să lanseze pe marile ecrane ale cinematografelor din România animația Titina, în data de 1 decembrie 2023. Filmul va rula în 80 de cinematografe, dublat și subtitrat în română sau dublat în maghiară.
Titina, noul film viu colorat desenat de mână de la producătorii animației de succes nominalizate la Oscar Les Triplettes de Belleville spune o poveste amuzantă și incitantă a unei călătorii aproape uitate: cucerirea Polului Nord cu un dirijabil, în anul 1926. Filmul este o rememorare amuzantă și fermecătoare a unor aventuri absurde și emoționante, văzute prin ochii Titinei, o cățelușă din rasa terrier.
Titina a fost un câine adevărat, care a dus o viață extraordinară, ajungând de la viața dură pe străduțele Romei la minunata priveliște deasupra Polului Nord. Este o poveste uimitoare, plină de suspans, umor, totul acompaniat de o muzică sugestivă. Povestea are mai multe nivele de înțelegere, ceea ce o face plăcută atât pentru copii, cât și pentru adulți. Inspirată din evenimente reale, Titina este o lecție de istorie convingătoare și accesibilă.
Filmul s-a văzut în avanpremieră în cadrul Festivalului Internațional de Film Animest, București (6-15 octombrie 2023), unde au fost prezente Marie-Laure Guisset și Sunniva Fluge Hole, parte din echipa animației norvegiene. Titina face parte din portofoliul YAY Films, sub-brandul CAY Films dedicat conținutului pentru copii și familii.
SPECIFICAȚII TEHNICE
- Genul: film de familie
- Format: animație clasică 2D, 90 min
- Grup-țintă principal: familii cu copii de 6-12 ani
- Lansare națională: 1 decembrie 2023
- Distribuitor național: CAY Films
- Versiuni disponibile: dublat și subtitrat în română, dublat în maghiară
ECHIPA
- Regia: Kajsa Næss
- Scenariul: Per Schreiner
- Designer de personaje: Siri Dokken, Sunniva Fluge Hole
- Director artistic: Emma McCann
- Director de animație: Director Marie-Laure Guisset
- Storyboard Artist: Dyveke Skøld
- Montajul: Jens Christian Fodstad, Anders Bergland, Zaklina Stojcevska
- Sunet: Gisle Tveito
- Compozitor: Kåre Chr. Vestrheim
- Producători: Tonje Skar Reiersen, Lise Fearnley, Viviane Vanfleteren
- Companii producătoare: Mikrofilm (Norvegia), Vivi Film (Belgia)
SINOPSIS
Inginerul aeronautic italian Umberto Nobile duce o viață liniștită alături de cățelușa Titina, pe care a salvat-o de pe străzile Romei.
Într-o zi, exploratorul norvegian Roald Amundsen îl contactează pentru a-i cere să-i construiască un vehicul cu care să cucerească Polul Nord. Nobile nu pierde ocazia de a intra în istorie. O ia cu el pe Titina, iar trioul inedit pornește în expediție spre cel din urmă loc nedescoperit de pe Terra. Aventura lor se termină cu succes, dar cei doi încep să se certe pe glorie…
Prin ochii celebrei patrupede Titina, (re)descoperiți o poveste frumoasă despre glorie și înfrângere.
PERSONAJE
TITINA
Curioasă și prietenoasă
Îi place confortul
Fidelă până-n pânzele albe
Farmecul ei atrage atenția garantat
Nepregătită pentru aventuri polare
Micuța terrier Titina atrage toate privirile admirative și își dezvăluie emoțiile cu un limbaj corporal canin inconfundabil. Cățelușa cu atitudine pragmatică îl încântă cu bună știință pe Nobile, care o salvează de la viața dură de pe străzile Romei și îi dă nume după acest cântec de succes: Billy Murray cântă „Titina” – 1925
Titina iubește confortul și viața bună, de care se bucură fără ezitare. Când Nobile o ia acasă, are tot ce-i trebuie: hrană, adăpost și afecțiune. Nu pare deloc entuziasmată de perspectiva unor expediții periculoase și este total nepregătită pentru aventuri polare. Perspectiva Titinei dezvăluie cum motivații aparent mărunte pot conduce către fapte mari.
UMBERTO NOBILE
Un romantic ambițios
Oarecum naiv
Ușor de supărat
Continental și intelectual
Nobile este un tip inteligent, dar are câteva slăbiciuni. Îi place muzica de jazz și iubește confortul continentului. Visul său era să devină pilot, dar este prea scund, așa că a ajuns un strălucit inginer de dirijabile.
Nobile își practică profesia cu încredere și măiestrie. Deși este recunoscut pentru marile sale abilități tehnice, poate că nu primește admirația pe care o merită. Pasionat de știința pe care o practică, el crede cu tărie că aproape orice poate fi rezolvat cu ajutorul dirijabilelor. Este un om modern, intelectual, cu un interes deosebit pentru artă și politică, un om citit și sofisticat. Nobile e blând, grijuliu și sensibil. O iubește pe Titina și nici nu concepe să meargă undeva fără ea, nici măcar la Polul Nord.
ROALD AMUNDSEN
Încăpățânat, greu de convins
Ambiție fără margini
Un om distins
Un lider înnăscut
Geniu în Relații Publice
Amundsen este cunoscut în întreaga lume drept exploratorul polar prin excelență. Este ghidat de obsesia de a fi primul, de a ajunge acolo unde nimeni nu a mai ajuns. Ambiția sa nu cunoaște limite, de aceea nu va permite ca nimic să îi stea în cale.
Amundsen este un strateg neînfricat. Este încăpățânat, hotărât, cu o viziune țintită exclusiv spre realizarea obiectivelor. Pare un om generos, integru și cu principii, dar țintește mereu tot înainte și uneori ignoră sentimentele celorlalți.
DECLARAȚIA REGIZOAREI KAJSA NÆSS – Text de Rebekah Villon
Regizoarea multipremiată Kajsa Næss, ca toți norvegienii, era familiarizată cu figura legendarului explorator polar Roald Amundsen și cu realizările acestuia. Dar când a aflat povestea dirijabilului „Norge” și a descoperirii Polului Nord, a fost surprinsă. Nu numai că nu era familiarizată cu acest aspect al aventurilor lui Amundsen, dar prezența unui câine în expediție i s-a părut incredibilă. Næss declara:
„Am dat peste această poveste din întâmplare. M-a surprins pentru că nu auzisem niciodată aceste detalii, deși a fost un eveniment uriaș în anii 1920, bine mediatizat, iar dirijabilul o transformă într-o poveste senzațională. Episodul s-a pierdut în timp, iar norvegienii de astăzi nu știu cum a murit Amundsen sau că a dispărut după ce a plecat în căutarea lui Umberto Nobile. Așadar, chiar dacă Amundsen însuși este foarte cunoscut, această parte a vieții sale este mai puțin cunoscută.
Prezența Titinei este un alt aspect care m-a atras la această poveste. Norvegienii știu cu toții că, dacă duci câini în regiunea polară, aceștia trebuie să aibp roluri bine definite, altfel îi poți mânca. Arctica nu este un loc potrivit pentru cățeii de companie. De ce ai aduce un animal de companie într-un astfel de loc? Mi se pare foarte ciudat. Acest lucru a făcut ca povestea să fie atât de interesantă. Și cum e să duci un câine într-un zepelin?
Am fost atrasă și de dirijabilul în sine, desigur. Este atât de mare, atât de fragil și atât de ciudat! Imaginea dirijabilului în peisajul polar a funcționat foarte bine, iar cățelușa a adus farmecul poveștii.”
Având în minte cadrul poveștii, Næss l-a contactat pe scenaristul multipremiat Per Schreiner, care i-a sugerat să realizeze un lungmetraj. Pentru Næss a fost important ca filmul să se concentreze pe personaje și pe emoții, construind relațiile interpersonale puternice, mai degrabă decât să spună povestea eroică clasică a oamenilor care cuceresc natura. Privirea evenimentelor din perspectiva Titinei a permis un nou mod de a relaționa cu povestea, făcând-o mai complexă și mai accesibilă:
„Exista un mod clasic de a spune acest tip de povești în filme, cu bărbați eroici care fac lucruri provocatoare, dar eu nu am vrut să spun acest tip de poveste. Pentru mine era mai interesant faptul că ei făceau alegeri ciudate și aveau relații complexe. De exemplu, în film ei sunt mai interesați să se certe și să vadă cine are cel mai mare steag decât să sărbătorească descoperirea Polului Nord.”
Este un film despre oameni mici într-un peisaj mare. Se ceartă, sunt încăpățânați, sunt egoiști. Au sentimente umane absolut normale, de unde și drama acestui film.
Rolul de observator al Titinei îi permite publicului să vadă aceste alegeri în mod diferit. Titina trăiește natura și peisajul, pe când cei doi nu-i acordă atenție, pentru că sunt prea ocupați să se întreacă unul cu celălalt. Titina are propria ei aventură în paralel cu a lor.
În timpul producției, deși în perioada Covid-19, Næss s-a mutat în Belgia pentru a putea lucra direct cu echipele de producție din Bruxelles și Gent. Împreună cu directoarea de animație Marie-Laure Guisset, avea în minte un stil de animație foarte specific, inspirat de filmele lui Jacques Tati și Wes Anderson:
„Mulți dintre animatorii 2D clasici sunt formați într-un stil mai extravagant, cu multă mișcare în fiecare cadru. Ei au învățat tot felul de tehnici și vor să le folosească pe toate. Noi le ceream să fie foarte reținuți, vrem doar o mișcare ușoară a mâinii sau o întoarcere a capului, iar pentru unii animatori a fost destul de dificil de realizat.
Bineînțeles, există unele personaje care seamănă mult cu cele din benzile desenate și au propriile stiluri de mișcare. Mussolini, de exemplu, are trăsături mult mai exagerate, așa că, pentru animatorii obișnuiți cu acest tip de mișcare, au existat scene în care au avut libertatea de a se desfășura după preferințe. Funcționează destul de bine alături de animația mai reținută a personajelor principale, subliniind diferențele dintre ele și lăsând publicul să le dea un sens acestor diferențe.
Pentru că am fost alături de echipă, am putut lucra foarte îndeaproape cu Marie-Laure Guisset, directoarea de animație, care a înțeles cu adevărat această abordare și a făcut o treabă excelentă în ceea ce privește selecția animatorilor. Aceștia au adus multă emoție în fiecare cadru datorită acestei abordări reținute. De asemenea, pentru că am fost în studio, am putut comunica direct cu animatorii, iar ei au putut să își aducă propriile idei și să mi le prezinte.
Atunci când lucrezi cu animatori foarte buni, care au multă experiență și idei, este important să fii deschis și să vezi cum pot fi folosite propunerile lor. Îi ajută să se simtă stăpâni pe producție, decât să lucreze ceea ce li se cere.
Acest lucru este incredibil de important pentru oamenii creativi. Iar în calitate de regizor, acest gen de colaborare îți oferă o mulțime de avantaje: ai acces la o serie de idei noi, pe care nu le-ai fi ascultat altfel.”
Cum ar surprinde Kajsa Næss esența filmului, într-o singură frază?
“Titina este un film despre sentimente mărunte într-un peisaj uriaș. Despre doi bărbați dezamăgiți care descoperă un loc complet gol. Și despre câinele de companie care spune povestea așa cum a trăit-o.”
ADEVĂRATA POVESTE
Pe data de 12 mai 1926, exploratorul norvegian Roald Amundsen, inginerul italian Umberto Nobile, câinele lui Nobile, Titina, și echipajul dirijabilului „Norge” au fost primii care au zburat deasupra Polului Nord.
Numeroși exploratori, inclusiv Amundsen însuși, au încercat să ajungă la acest ultim punct alb de pe hartă decenii întregi. La acea vreme, nimeni nu știa ce vor găsi la pol și mai ales în zona dintre pol și Alaska, Amundsen spera că acolo se va află un teritoriu neexplorat.Expediția „Norge” a fost sponsorizată de milionarul american aventurier Lincoln Ellsworth și de o fundație norvegiană pentru călătorii aeronautice (Norsk Luftseiladsforening). Statul italian, condus de dictatorul fascist Benito Mussolini, a fost de acord să vândă dirijabilul pentru suma de 75.000 USD și să-l răscumpere după expediție pentru 46.000 USD, astfel că Italia a fost un sponsor indirect al călătoriei.
Dirijabilul a fost proiectat de Umberto Nobile înainte de planurile lui Amundsen, dar Nobile l-a modificat pentru a rezista zborului în condiții arctice.
Numele oficial al expediției a fost „Zborul transpolar Amundsen-Ellsworth-Nobile”, dar presa l-a numit „From Rome to Nome / De la Roma la Nome”. Interesul presei a fost uriaș, iar Titina a ajuns vedetă. În timpul expediției, ea a avut propriul jurnal în The New York Times.
Dirijabilul a decolat de pe insula norvegiană Svalbard pe 11 mai, iar a doua zi au ajuns la Polul Nord. Este imposibil să aterizeze un dirijabil fără zeci de oameni și infrastructură la sol, așa că au zburat deasupra acestui reper geografic și au aruncat steaguri de pe fereastră, pentru a marca sosirea în acel punct al Terrei. Polul Nord s-a dovedit a fi format doar din gheață în derivă. Între Pol și Alaska nu au descoperit pământ. Din cauza vremii nefavorabile, zepelinul s-a prăbușit în Teller și nu în Nome, Alaska. Expediția a fost totuși un triumf, dar în perioada următoare, Amundsen și Nobile au fost implicați într-o dispută publică din cauza renumelui.
Nobile a ințiat o a doua expediție, pentru a ajunge din nou la Polul Nord, cu dirijabilul „Italia”. Motivul oficial era efectuarea de cercetări științifice, dar opinia populară era că Nobile dorea să demonstreze că e capabil să ajungă la Pol fără niciun norvegian la bord. În 1928 era gata de plecare, avea un echipaj format numai din italieni (cu excepția unui suedez și a unui ceh), călătorie inițiată de el însuși și susținută de Marina Regală Italiană și de orașul Milano. Marina era, firește, controlată de Mussolini și, fiind comunist, o alianță cu dictatorul fascist trebuie să fi fost o decizie dificilă pentru Nobile.
Dar de data aceasta s-a produs dezastrul. Aeronava „Italia” a ajuns la Polul Nord, dar pe drumul de întoarcere spre Svalbard a fost surprinsă de o vreme foarte rea. Dirijabilul s-a prăbușit în îndepărtata regiune arctică, iar balonul însuși a zburat cu oamenii pe care îi aștepta o moarte sigură. Opt membri ai echipajului au murit, iar Nobile și-a rupt piciorul și coastele și și-a spart craniul. Nobile, Titina și ceilalți supraviețuitori au stat în jur de șase săptămâni blocați pe ghețuri, iar în acest timp au fost organizate numeroase operațiuni de salvare. Au participat echipe de căutare din mai multe țări, iar operațiunea a devenit cel mai mare eveniment mediatizat din anii ‘20. Amundsen a dorit să se implie personal în căutări. În cele din urmă i s-a refuzat accesul în operațiunea oficială norvegiană, dar a reușit să obțină sprijinul francezilor și a zburat cu un echipaj format din patru francezi și un aviator norvegian. Aceștia au decolat din Tromsø, în Norvegia continentală, și au pornit spre insula arctică Svalbard. Nimeni nu mai zburase până atunci pe această distanță, iar hidroavionul Latham 47 nu ar fi fost potrivit pentru o călătorie în condiții extreme. Cel mai probabil, au zburat pe vreme rea, ceea ce a făcut misiunea imposibilă. Aeronava a dispărut. Amundsen, echipajul său și avionul s-au pierdut și nu au mai fost găsiți niciodată.
COMPANIILE PRODUCĂTOARE
MIKROFILM
Înființat de regizoarea Kajsa Næss și de producătoarea Lise Fearnley în 1996, Mikrofilm este un studio de animație și o casă de producție cu sediul la Oslo, în Norvegia.
Mikrofilm a produs peste 30 de scurtmetraje apreciate la nivel internațional, printre care amintim un premiu Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de animație (The Danish Poet, în 2007) și o nominalizare la Oscar (Me and My Moulton, în 2015). În 2020, Mikrofilm a coprodus lungmetrajul The Ape Star, care a avut premiera în competiție la Annecy și a fost nominalizat la Premiul pentru cel mai bun film de animație la European Film Award. Titina este primul lungmetraj al companiei în calitate de producător delegat.
VIVI FILM
Vivi Film, fondată de Viviane Vanfleteren, este o companie belgiană independentă de producție de film, cu o experiență de peste 30 de ani.
Printre filmele de animație realizate se numără nominalizările la Oscar Les Triplettes de Belleville și The Secret of Kells. Vanfleteren a câștigat în 2009, împreună cu coproducătorii săi de la Les Armateurs și Cartoon Saloon, premiul Cartoon Movie Tribute Award pentru producătorul european al anului.
KAJSA NÆSS
După 25 de ani ca regizor de scurtmetraje de animație inovatoare, Kajsa Næss și-a făcut debutul în lungmetraj cu TITINA.
Næss este cunoscută pentru filmele sale jucăușe, pline de umor, profund umane. Scurtmetrajele sale premiate au fost prezentate în festivaluri prestigioase precum Clermont-Ferrand, Annecy și Tribeca. Pe lângă numeroasele sale premii cinematografice, Næss a primit Premiul pentru drepturile omului din partea Ministerului norvegian al Culturii. Dintre filmele sale amintim It Was Mine (2015), It’s Up To You (2013), Deconstruction Workers (2008), Leonid Shower (2004) și Mother Said (1999). Kajsa a fondat studioul Mikrofilm împreună cu producătoarea Lise Fearnley, în 1996.