Perioada aceasta este un festival al filmelor cu bugete mari la cinema, cu “Rebel Moon – Partea 1”, care reia “Războiul stelelor” și “Șapte samurai”, în timp ce “Anyone But You” seamănă cu o compilație greatest-hits al comediilor romantice, iar “Aquaman and the Lost Kingdom” este o continuare deprimantă și neinspirată a aventurii supereroilor, care se bazează foarte mult pe puncte de complot și secvențe de luptă pe care le-am văzut în cel puțin o duzină de alte filme de acest gen, și aproape întotdeauna mai bine făcute.
Acesta este cel de-al 15-lea și ultimul film din această versiune a DCEU, care a avut de fapt un parcurs bun pentru o perioadă de timp cu filme precum “Batman v Superman: Dawn of Justice”, “Wonder Woman”, primul “Aquaman” și “Birds of Prey (and the Fantabulous Emancipation of One Harley Quinn)”, dar care s-a împotmolit până la linia de sosire cu “Shazam! Fury of the Gods” și “Blue Beetle”, “The Flash”, care a fost destul de distractiv, dar prea lung, și acum acest tur al victoriei pentru fratele lui Jason Momoa, Arthur Curry/Aquaman, un frate de gașcă, băutor de Guinness, motociclist, și care se simte bine.
Cu James Wan revenind pentru a regiza continuarea, această poveste îl găsește pe Arthur Curry reunit cu fratele său vitreg și dușmanul său , Orm (Patrick Wilson) pentru ceea ce este practic o comedie între prieteni care prezintă doi dintre cei mai puțin interesanți răufăcători din istoria modernă a filmelor cu supereroi, o mulțime de creaturi CGI înfiorătoare și/sau vâscoase și câteva imagini 3D sub așteptări. Este, de fapt, o relație complicată între un războinic cu părul lung, grozav de musculos, nobil și drept, care comandă tronul unui regat magic, și fratele său mai mic duplicitar și inteligent, dar unde am mai văzut asta? Paralelele sunt atât de evidente încât Arthur chiar îl numește pe fratele său “Loki” la un moment dat, ceea ce ne face să râdem, dar și să tresărim puțin.
“Aquaman and the Lost Kingdom” se deschide pe cele mai ușoare note. Arthur este căsătorit cu Mera (Amber Heard), care are câteva replici în tot filmul și dispare pentru mari bucăți mari de timp. Împreună cu fiul lor, numit simplu “Junior”, locuiesc cu toții cu tatăl uman al lui Arthur, Tom Curry (Temuera Morrison), în farul lui Tom. Urmează nu unul, ci DOUĂ, gaguri vizuale cu Arthur schimbând scutece și fiind stropit în față cu un jet de pipi. Arthur își împarte timpul între viața sa pe uscat și îndatoririle sale de rege al Atlantidei, unde adoarme la propriu în timp ce membrii Înaltului Consiliu Atlantidian sau cum se numește acesta bâzâie întruna și îl împiedică să facă ceva. Este clar că lui Aquaman îi lipsesc zilele bătăliilor palpitante și ale misiunilor cu miză mare.
Aici intervine David Kane, alias Black Manta (Yahya Abdul-Mateen II). După cum vă amintiți sau nu, Aquaman l-a ucis pe tatăl lui Kane în filmul original și a deteriorat costumul lui Black Manta, iar Kane este hotărât să exploreze adâncurile oceanelor în căutarea tehnologiei care îi va reda puterile și chiar mai mult. Făcând proclamații de genul “O să-i omor familia și o să-i fac regatul scrum (sub apă)”, Kane a adunat o mică armată de slugi și acoliți și a apelat la serviciile doctorului Stephen Shin (Randall Park), biologul marin care a intrat în joc pentru știință și care își dă seama foarte târziu că este partenerul unui megaloman al cărui scop este să se răzbune pe Aquaman și, în același timp, să distrugă toate formele de viață din lumea de sus.
Kane descoperă un seif antic plin cu Orichalcum, un mineral verde strălucitor care dă puteri extraordinare, dar care emite și cantități uriașe de gaze cu efect de seră și, da, vom fi loviți cu mesaje grele despre combustibilii fosili, schimbările climatice și daunele pe care le facem planetei noastre. Există, de asemenea, o întreagă parte despre un puternic Trident negru și creatorul său, un tip malefic străvechi pe nume Kordax, care a fost înghețat într-o închisoare de gheață timp de ani de zile, dar care poate fi eliberat prin intermediul magiei sângelui.
Arthur are nevoie de ajutorul fratelui său Orm pentru a salva situația, dar Orm a fost închis în deșert pentru că l-a ucis pe regele Regatului Pescarilor. Cu încurajarea mamei sale, Atlanna (Nicole Kidman, care a venit în acest loc pentru magie), Aquaman îl scoate pe Orm din închisoare și pornesc într-o misiune pentru a-l găsi pe Kane și a salva planeta, certându-se și glumind la fiecare pas în timp ce se confruntă cu tot felul de creaturi amenințătoare deasupra și sub pământ. Unele dintre efectele speciale sunt impresionante, dar, de cele mai multe ori, este dureros de evident că actorii se află pe o scenă uriașă, luptându-se cu chestii imaginare care vor fi montate ulterior.
Cu melodii folosite în exces, precum “Born to be Wild” și “Spirit in the Sky” pe coloana sonoră, “Aquaman and the Lost Kingdom” este plin de obișnuita serie de secvențe de luptă cu aspect de joc video, în timp ce distribuția care arată foarte bine pare să treacă prin mișcări, ca și cum ar fi la fel de epuizați ca și noi de DCEU și ar ști că este timpul ca toată lumea să plece și să facă loc noilor studiouri DC.
Filmul nu este altceva decât o întoarcere agresivă și fără memorie într-o Atlantida CGI stridentă, în care regentul subacvatic al lui Jason Momoa previne o altă potențială apocalipsă. Așa este tot filmul ”Aquaman and the Lost Kingdom”. Având în vedere că majoritatea oamenilor se vor referi probabil la acest film ca fiind Aquaman 2, deoarece este continuarea moderat întârziată a succesului surpriză din 2018 al lui James Wan. Originalul a fost unul dintre puținele titluri care a reușit să se impună în box office și să obțină aprecieri politicoase, deși nu foarte spectaculoase, din partea criticilor în cadrul acestei francize veșnic eșuate de blockbuster, care este DCU. Venind imediat după Shazam! Fury of the Gods (eșuat), The Flash (eșuat) și Blue Beetle (eșuat), este greu de știut dacă acest film este considerat doar o altă bucată de carne de tun corporatistă care va fi distrusă de publicul exponențial mai slab care, în plină vară 2023, a administrat o lovitură fără echivoc la adresa filmului de supereroi consacrat, venind în masă pentru o parabolă feministă lucioasă și un film de trei ore despre fisiunea nucleară.
Și astfel, momentul ales pentru Aquaman and the Lost Kingdom nu putea fi mai prost ales. S-ar putea specula că, în acest moment, când chiar și MCU, în mare parte mai robust, se scufundă, ar fi trebuit să fie o capodoperă de 6 stele pe toată linia. Din păcate, ceea ce avem este un colaj complet bâjbâit, un colaj de film-emblemă de CGI neclar, în care zece mii de procente mai mult efort a fost depus pentru a face părul plutitor subacvatic să pară autentic decât pentru scenariu, poveste, personaje, dramă, atingerea unui sens de logică de bază, sens, etc… Deci nu, nu va merge.
Una dintre problemele acestui film este că Arthur Curry al lui Jason Momoa nu mai este un outsider, iar filmul face foarte puțin pentru a te face să vrei să te încurajezi pentru victoria sa. Șmecheria de tip kegger cu fundașul alfa a funcționat destul de bine în primul film, dar, ca să fiu sincer, aici apare ca un nesimțit enervant. Și astfel, în timpul tuturor scenelor de luptă prelungite în care se luptă cu submarine cefalopode sau cu o falangă de greieri carnivori supradimensionați, nu te deranjează cu adevărat dacă se transformă sau. Patrick Wison se întoarce în rolul de om drept al fratelui său exilat, Orm, care nu prea are mai mult de făcut decât să proiecteze dezgust față de pălăvrăgeala de prostănac a lui Arthur.
Există un firicel slab de poveste pe undeva pe acolo, cu antagonistul din primul film (Black Manta al lui Yahya Abdul-Mateen II) revenind pentru niște sechele, de data aceasta înarmat cu un trident magic întunecat pe care trebuie să-l ducă la locul faptei pentru a-și face treaba. Dar acesta este un alt exemplu de prim rang de realizare de blockbuster pe de rost, cu niveluri de ambiție adânc în cifre negative și singura pasiune de pe ecran provenind din perspectiva de a ajunge să părăsească ecranul verde în fiecare zi și să meargă la bar.
Inevitabil, atunci când sunt publicate astfel de cuvinte, scriitorii sunt adesea catalogați drept niște tâmpiți triști care nu înțeleg tradiția și care nu ar recunoaște un moment de distracție nici dacă acesta ar înota în spatele lor și le-ar lua o bucată din trunchi. Dar există mici puncte de creativitate în film, în unele aspecte de design și în referințele la science-fiction-ul de la mijlocul secolului trecut din designul de producție, dar fără context, acestea nu sunt decât niște rămășițe fără sens într-o mare de întuneric digital.
”Aquaman and the Lost Kingdom” este încă un film cu supereroi lipsit de strălucire, cu multă acțiune, dar cu puține emoții palpabile. Scenariul lui David Leslie Johnson-McGoldrick este plictisitor, cu expuneri foarte prost gestionate care diminuează semnificativ acel impuls narativ. Sunt prea multe personaje, prea multe povești de fundal care sunt trecute cu vederea și foarte puțină distracție. Nici măcar ajutorul comic de data aceasta nu prea funcționează, așa că e greu să treci de actul al doilea, care pare nesfârșit. În cele din urmă, filmul devine mai degrabă plictisitor și obositor decât antrenant. În plus, dialogul sună adesea greoi și, uneori, neintenționat amuzant. Gagul vizual care îl implică pe Orm mâncând un gândac este dezgustător, nu amuzant. În plus, răufăcătorii, Blank Manta și Dr. Shin, sunt foarte puțin dezvoltați, ceea ce face ca ”Aquaman and the Lost Kingdom” să fie dezamăgitor, cu o poveste foarte slabă care nu reușește să distreze. Poate că ar funcționa mai bine ca un joc video decât ca film.
Din păcate, niciunul dintre actori nu reușește să anime filmul, nici măcar Jason Momoa, care este mult mai exagerat și mai caraghios în Fast X decât aici. Nicole Kidman pare plictisită în scenele în care joacă rolul mamei lui Aquaman, care nu este acolo decât pentru a mai furniza niște expuneri greoaie. Efectele CGI sunt decente, dar nimic excepțional, și devin repede obositoare, la fel ca și secvențele de acțiune. Există, de asemenea, un montaj foarte dezordonat, cu tăieturi abrupte uneori, care pare ciudat și distrage atenția. Cu o durată de 2 ore și 4 minute, Aquaman and the Lost Kingdom este un spectacol supraprodus, anemic și sub așteptări, care este un mod extrem de ciudat de a închide o eră de 10 ani, DCEU, iar James Gunn, cu siguranță, că jubilează știind că acest film va deveni un alt mare eșec al celor de dinainte!
Aquaman and the Lost Kingdom este disponibil în cinematografe din 22 decembrie și este distribuit în România de Vertical Entertainment.
Regizor: James Wan
Scenariu: James Wan, Jason Momoa
Gen: Acțiune, Aventură, Fantastic
Lansare: 22.12.2023
Durata: 2 ore 4 minute
Studio: Warner Bros, DC Entertainment
Clasificare: AP-12 – Acordul Părinţilor 12
Distribuitor: Vertical Entertainment
Actori:
Jason Momoa … Arthur Curry / Aquaman
Patrick Wilson … King Orm / Ocean Master
Yahya Abdul-Mateen II … Black Manta
Amber Heard … Mera
Nicole Kidman … Atlanna
Randall Park … Dr. Stephen Shin
Dolph Lundgren … King Nereus
Martin Short … Kingfish
Sinopsis:
“Nereușind să-l învingă pe Aquaman prima dată, Black Manta, condus de dorința de a răzbuna moartea tatălui său, nu se va opri până nu îl doboară pe Aquaman o dată pentru totdeauna. De data aceasta, Black Manta deține forța legendarului Trident Negru, care dezlănțuie o putere malefică și de neoprit. Din dorința de a-l învinge, Aquaman va apela la fratele său Orm, fostul rege al Atlantidei, pentru a crea o alianță neașteptată. Împreună, cei doi trebuie să lase deoparte diferențele pentru a-și proteja regatul, familia și pentru a preveni distrugerea întregii lumi.” – Vertical Entertainment
