Persona 5 a fost lansat în data de 15 Septembrie 2016 și a devenit un clasic al genului JRPG cât și un noul standard pentru jocurile acestui gen. Jocul a avut așa un succes încât a devenit unul din exporturile principale ale Țării Soarelui Răsare. Vânzările și statutul cultural pe care jocul a reușit să îl obțină i-a convins pe cei de la ATLUS și SEGA să mai facă jocuri în universul Persona 5, precum completarea poveștii jocului original cu Persona 5 Royal, Persona 5 Strikers și câteva spin-off-uri precum Persona 5 Dancing in Starlight. Jocul este un fenomen cultural important pentru fani, cât și pentru economia Japoneză, unde lansarea unui nou joc în universul Persona 5 a venit cu diverse colaborări cu francize mari și atracții turistice precum Turnul Tokyo.
La 7 ani de la lansarea jocului original, Studio P a revenit cu încă o aventură a hoților fantomă în noul joc al seriei, Persona 5 Tactica. Prin Persona 5 Tactica, Studio P împreună cu cei de la ATLUS și-au propus să ne ofere o ultimă aventură cu personajele pe care am ajuns să le cunoaștem foarte bine pe decursul ultimilor 7 ani și de la care ne-am luat rămas bun la sfârșitul la Persona 5 Royal și Persona 5 Strikers. Mulți fani au avut reticențe față de joc, deoarece povestea lui Ren, Morgana și restul s-a terminat în jocurile anterioare iar Persona 5 Tactica schimba genul jocului din JRPG într-un joc de strategie cu elemente RPG. Așa cum v-am obișnuit, începem cu analiza poveștii.
Cronologic vorbind, Persona 5 Tactica are loc între semestrul 2 și 3 din Persona 5 Royal. De data aceasta, gruparea de adolescenți ce au salvat lumea sunt transportați într-un nou Univers Paralel unde regulile cu care erau obișnuiți din Metaversul jocului principal nu se aplică. Hoții noștri descoperă o domnișoară pe nume Erina, liderul de facto al unei rebeliuni în „Regatul” ciudat în care aceștia se află. Ren, împreună cu restul, decid să o ajute pe Erina să o confrunte pe Marie, dictatoarea tărâmului în care au aterizat. Aceștia reușesc să saboteze actuala guvernare și să îl salveze pe Toshiro Kasukabe, un membru al Dietei Japoniei ce dispărut cu ceva timp înainte ca Hoții fantomă să fie transportați din cafeneaua unde se bucurau de un mic răgaz între examene (LeBlanc).
Grupul mărit reușește să convingă destule persoane să se alăture cauzei pentru a porni o operațiune demnă de CIA de răsturnare a actualei puteri și de înlocuire a dictatorului din „Regatul” în care se află. Pe ultima sută de metri, eroi noștri descoperă că Toshiro are mai multe conexiuni în viața reală cu draconica Marie, iar după ce reușesc să o învingă, o ușă apare pentru a-i ghida spre lumea reală. Însă, ușa i-a dus într-un alt „Regat” condus de către Lordul Yoshiki, o persoană cu aspect de Budha ce se bazează pe un sistem extins de camere de supraveghere și propagandă scoasă din 1984 pentru a-și controla subiecții.
Pe decursul poveștii devine evident faptul că personajul principal este de fapt Toshiro și nu Ren Amamiya. Fiecare dintre cele 4 regate este condus de către o persoană ce i-a marcat viața într-un mod negativ, iar conducătorii Regatelor sunt o personificare extremă a acestora, denaturată de amintirile și emoțiile lui Toshiro.
Precum în celelalte jocuri din seria Persona 5, povestea în P5T este bine scrisă și abordează teme desprinse din lucrările lui Freud. Povestea ne arată o psihanaliză a lui Toshiro, iar intervenția Hoților Fantomă are același efect ca o „operație majoră” asupra psihicului și personalității sale. Dacă la începutul jocului Toshiro era fricos, la sfârșitul jocului acesta dă dovadă de curaj și respect de sine, asumându-și decizii ce au un impact asupra mai multor persoane atât în Universul Paralel cât și în realitate.
Una din temele principale abordate de povestea din P5T este realitatea îmbătrânirii și ce înseamnă acest lucru. Nu de puține ori am contemplat asupra diferențelor majore de gândire și idealuri pe care le aveam în copilărie și adolescență și cele pe care le am acum ca adult. Aceasta este situația pe care o întâlnim în P5T, doar că această introspectivă este cea a lui Toshiro, ce s-a resemnat cu faptul că este doar un spectator al vieții sale, căruia nu i se permite să ia decizii și care trebuie să urmeze un plan bine pus la punct de apropiații săi pentru a accede la rolul de Prim-Ministru al Japoniei. Pe parcursul evenimentelor din P5T, Toshiro redescoperă focul și pasiunea din tinerețe, împreună cu idealurile sale de dreptate și de a fi o persoană altruistă ce își ajută semenii în loc de un politician marionetă folosit de anumite grupări pentru scopuri personale. Curajul de care dă acesta dovadă pe decursul evenimentelor și determinarea de a-și trăi viața după idealurile sale fac din Toshiro un exemplu bun pentru multe persoane ce consideră că au pierdut controlul asupra vieții lor.
Deși am lăudat povestea celor de la ATLUS până în momentul de față, am și 2 critici. Prima este faptul că jocul se bazează pe cunoașterea evenimentelor din jocul principal. Dacă jucătorul nu a ajuns până la sfârșitul semestrului 2 din Persona 5 Royal (P5R), atunci va fi bombardat cu informații și referiri la evenimente de care acesta trebuia să știe. Jocul nu explică prea multe din evenimentele de dinainte, iar personajele menționează unele din evenimentele majore ce au avut loc în P5R. Nici măcar conceptele de bază din jocul principal, precum ce este o Persona sau Metaversul nu sunt explicate deloc în poveste sau în jurnalul din joc, iar acest aspect poate crea confuzie și frustrare pentru jucătorii care au primul contact cu lumea din Persona 5. Datorită timpului îndelungat ce a trecut între lansarea jocului unde are loc povestea (Persona 5 Royal a fost lansat pe data de 31 Martie 2020) am fost și eu nevoit să scot Wiki-ul Megami Tensei și să parcurg munți de text pentru a-mi aminti anumite aspecte ale poveștii sau evenimente. Pentru persoanele interesate de povestea din Persona 5, nu pot recomanda P5T ca punct de intrare în vastul univers al Hoților Fantomă.
A doua critică pe care o am este legată de lungimea poveștii. La finalul actului 3 avem parte de o concluzie ce ar fi fost punctul perfect pentru a termina jocul. Însă, Studio P a ales să folosească un dispozitiv narativ des întâlnit atât în anime-uri clasice precum Full Metal Brotherhood, în ultimul lor joc Soul Hackers 2 și folosit chiar și de Ubisoft în Prince of Persia: The Lost Crown. Nu voi strica „surpriza”, dar fanii anime-urilor și persoanele ce au jucat jocurile pe care le-am menționat nu vor fi impresionați de ultimul act al jocului și ultima luptă.
Pentru fanii seriei, jocul este încă un capitol în povestea Hoților Fantomă, iar fanii vor avea diferite momente ce îi vor impresiona sau înduioșa. Au rămas cu mine două momente din joc: primul a fost operațiunea de infiltrare a unei cazarma în Regatul Lordului Yoshiki, unde Hoții Fantomă s-au împărțit în trei grupe pentru a sabota Legionarii. Grupul fetelor (Makoto, Erina și Haru) s-au deghizat în gheișe și le-au servit sake forțelor armate ce erau staționate în cazarma, cu scopul de a obține informații de la aceștia. Grupul soldaților (Ryuji, Yusuke și Ann) acționează în același timp asupra soldaților ce apără perimetrul și îi sabotează pentru a asigura ieșirea din cazarmă a celorlalte două grupuri. Grupul de hackeri (Futaba, Morgana și Toshiro) infiltrează și accesează sistemul informatic al obiectivului militar și reușesc să dezactiveze camerele de supraveghere din Regat și să extragă informații cruciale pentru Revoluție. Al doilea moment este în al treilea act al jocului și ține de adolescența lui Toshiro și poziția sa de președinte al consiliului elevilor. Din păcate, detalierea evenimentelor ce m-au emoționat din această bucată a jocului ar strica surprizele pregătite de către Studio P, așa că vom trece la cea mai mare schimbare pe care dezvoltatorii jocului au făcut-o.
Unul din elementele ce au definit jocul principal a fost aspectul vizual. Studio P a reușit să aducă la viață într-un mod interactiv desenele japoneze (anime). Aspectul lumii și al personajelor a fost același pe decursul diferitelor jocuri din Universul P5, însă acesta este schimbat în P5T. Toate personajele au fost chibificate, după cum se poate vedea și în capturile din acest articol. Acest aspect vizual nou este o schimbare majoră pentru toate personajele cu care ne-am obișnuit, de la Matoko și Futaba, la Arsène și Goemon. Singurul personaj șa care nu am văzut nici o schimbare (în pofida noului stil estetic) este Morgana, ce a rămas la fel atât în forma de pisică, cât și în forma de Hoț Fantomă.
Dacă trecem de aspectul vizual al personajelor, restul jocului are aceeași prezentare ca un joc P5. Meniurile folosesc aceleași culori și fonturi, mediul înconjurător este o reprezentare distorsionată a realității iar din când în când avem parte de un artwork ce prezintă situația în care se află personajele noastre. Desigur, elementul cel mai important în definirea unui joc Persona este muzica, iar Toshiki Konishi, vestitul compozitor din Persona 5, a revenit pentru a ne delecta cu creația sa jazz. Alături de acesta, studioul a colaborat și cu Lyn Inaizumi, vocalista din jocul principal ce reușește să ne bucure cu tonurile melodioase ale vocii sale. Deși pe plan muzical jocul beneficiază de talente mari, se pare că fulgerul nu lovește de două ori în același loc iar coloana sonoră din P5T nu se ridică la nivelul „Rivers in the Dessert” sau al celorlalte melodii din coloana sonoră a P5.
Dacă tot discutăm aspecte audio ale jocului, trebuie să discutăm și despre actorii ce au suflat viața în personajele pe care le îndrăgim. Actorii din jocul principal au revenit, atât cei japonezi cât și actorii care au dublat în engleză, mai puțin actorii pentru Toshiro și Erina. Jocul l-am încercat atât în limba originală (japoneză) cât și în versiunea dublată (engleză). Ambii actori ce interpretează rolurile fiecărui membru al Hoților Fantomă face o treabă excelentă în transmiterea stărilor și emoțiilor personajelor pe care le interpretează. Singura discrepanță ar fi cu actorii ce dublează în engleză pe Toshiro și Erina. MacLeod Andrews (actorul ce îl interpretează pe Toshiro în engleză) nu reușește să ne transmită demnitatea și seriozitatea ce îl caracterizează pe Toshiro prin prisma profesiei, aspecte ce se reflectă perfect în interpretarea dată de Tomoaki Maeno în Japoneză. Iar în cazul lui Erina, actrița ce o dublează în engleză nu reușește să cuprindă toate aspectele ce țin de acest personaj, iar seriozitatea și tonul folosit de către Leeanna Albanese în interpretarea Erinei nu reușesc decât să facă din aceasta o caricatură a unui revoluționar. În schimb, Rie Takahashi reușește să ne prezinte un personaj rotund, palpabil ce crește pe decursul poveștii și care face trecerea ușoară între rolul de revoluționar și cel de persoană impulsivă jovială al Erinei.
Însă, un joc nu este compus numai din poveste, aspect vizual și audio. Elementul central al unui joc este interactivitatea, iar modul prin care interacționăm cu acesta îl definește. P5T este un joc de strategie pe bază de grilă, unde poziționarea este elementul cheie în lupte. Sistemul complicat de rezistențe la elemente și atacurile „all-out” au fost înlocuite cu gândirea strategică, poziționarea personajelor și sistemele de „One-More” și „Triple Threat”. Astfel, luptele din joc au devenit un danse macabre în care personajele controlate de către jucător căutau oportunități de a scoate inamicii din pozițiile unde s-au adăpostit sau acoperit prin atacuri folosite în lupte corp la corp sau prin folosirea abilităților cu efect de scoatere a inamicilor din poziția lor. Elemente precum vânt, vortex sau hipnoză au devenit deodată cele mai bune elemente din joc, datorită puterii lor de a împinge, a trage și a atrage inamicii spre poziția personajelor noastre. Elementele clasice precum electricitatea și gheața devin situaționale și vor fi folosite pentru a fixa poziția unui inamic, iar focul devine un element inutil deoarece nu poate ajuta cu crearea unor oportunități de atacuri masive.
Poziționarea și dislocarea sunt elemente centrale, deoarece prin acestea reușim să accesăm „One-More” și „Triple Threat”. Atunci când atacăm un inamic care nu este acoperit sau adăpostit, atacul va fi garantat unul critic. Când un inamic este lovit de un atac critic, acesta este răsturnat iar personajul care a inițiat atacul va putea să se repoziționeze și să folosească atacuri sau abilități din nou, fără a se termina tura. Numărul de „One-More” de care poate să beneficieze un personaj este teoretic nelimitat, dar practic depinde de numărul de inamici și poziționarea acestora, deoarece starea de „One-More” poate fi inițiată o singură dată per inamic. După ce „One-More” a fost activat de către un personaj, iar tura acestuia a fost prelungită, un triunghi va apărea pe hartă cu vârfurile pe pozițiile Hoților Fantomă. Putem să repoziționăm personajele noastre pentru a cuprinde cât mai mulți inamici în interiorul triunghiului, iar după ce suntem mulțumiți de poziția și numărul de inamici, putem lansa un atac „Triple Threat” prin care vom cauza daune mari inamicilor. Majoritatea inamicilor mor dintr-un singur atac de acest fel, mai puțin dictatorii Regatelor.
În funcție de locul unde are loc lupta, putem să urcăm sau să coborâm un nivel pe câmpul de luptă, iar atacurile făcute dintr-un loc înalt vor conferi mai multe daune dacă sunt îndreptate înspre inamici ce sunt dedesubt. Personajele pot face și un atac combinat, numit „Follow-up”, prin care un personaj atacă de aproape un inamic ce se află într-un loc înalt și îl împinge jos, iar coechipierul de jos va ataca inamicul ce se află în cădere cu arma de foc din dotare.
Elementul ce a surprins pe mulți jucători este puterea de a reveni la începutul ultimei ture a jucătorului. Astfel, în momentele în care am făcut o greșeală, nu m-am poziționat cum trebuie sau nu am reușit să jonglez un inamic cum mi-aș fi dorit pentru a putea lansa un atac „Triple Threat”, am folosit această abilitate ce poate fi accesată oricând din meniul de pauză și am corectat greșeala. Acest sistem ajută mult în parcurgerea perfectă a nivelelor, ce ne oferă o senzație de putere absolută asupra câmpului de luptă. Luptele în sine nu durează mult, de obicei până în 10 minute.
Dacă majoritatea luptelor și inamicilor pot fi biruiți prin repoziționare și lansarea unor atacuri „One-More” și „Triple-Threat”, dictatorii au sistemele și tacticile lor aparte. Din cei 4 dictatori doar 1 a fost destul de interesant și complex din punct de vedere mecanic. Restul au suferit de lupte prelungite ce par a fi rezultatul unei dorințe de a le face epice și pline de acțiune, precum secvențele de luptă a unor anime-uri clasice. În lupta cu ultimul dictator aveam echipamentul și abilitățile necesare pentru a trece cu forța peste mecanismele și tacticile pe care Studio P și-ar fi dorit să le folosesc.
Pe lângă luptele principale avem și lupte secundare, ce apar sub forma unor misiuni pe care putem să le acceptam sau ignorăm. Misiunile acestea secundare vin de obicei cu povești auxiliare ce au ca scop caracterizarea Hoților Fantomă sau prezentarea unor situații cu deznodământ hilar. Un exemplu de astfel de misiune ar fi „Secretul Jenant a lui Toshiro”, o misiune unde Ren, Ryuji, Yusuke și Futaba pleacă în căutarea unei comori ce i-a aparținut lui Toshiro, dar de care îi este rușine. Grupul reușește să găsească comoara, după lupte seculare, iar aceștia sunt uimiți de faptul că această comoară nu este o revistă pentru adulți, ci un obiect inocent ce are o importanță emoțională pentru politician. Deși din punct de vedere al poveștii, misiunile secundare sunt un interludiu, din punct de vedere al gradului de dificultate, acestea sunt un test al tuturor abilităților pe care jucătorul le-a dezvoltat de-a lungul jocului. Unele misiuni secundare necesită ca toți inamicii să moară într-o singură tură, altele necesită să ajungem la un obiectiv într-un număr de ture scăzut și cu toate personajele tefere.
Gradul de dificultate al luptelor nu este unul ridicat, nici la setările de dificultate mare și se rezumă la folosirea abilităților de repoziționare a inamicilor pentru a putea folosi atacurile „Triple Threat”. Deși sistemul de luptă este unul simplu de învățat, acesta este complex de stăpânit datorită diverșilor factori și situații pe care jucătorul le întâlnește pe câmpul de luptă.
Elementul social ce a definit fiecare joc din seria Persona revine, însă nu la complexitatea cu care am fost obișnuiți din jocurile seriei principale. Multe din deciziile pe care le ia Ren nu vor avea o influență majoră asupra poveștii și vor avea drept rezultat un dialog diferit din partea diverselor personaje. Pe lângă discuțiile ce au loc în timpul poveștii principale, avem opțiunea de a participa și în diferitele conversații opționale ce au loc in cafeneaua LeBlanc, iar parcurgerea acestora va rezulta în caracterizarea personajelor mai în detaliu și obținerea unor puncte de abilități.
Punctele de abilități pe care le-am menționat mai devreme fac parte din sistemul de RPG al jocului. Fiecare personaj are o pagină de abilități de unde putem alege cum să îi dezvoltăm. Morgana poate fi medicul echipei, ce vine cu abilități de suport pasiv și puterea de a vindeca echipa, sau poate avea rolul de dislocare a inamicilor prin puterile de vânt a lui Zorro. Fiecare din cele 9 personaje poate fi personalizat cu abilități diferite, însă nu pot cu toții să acopere aceleași roluri. Ryuji de exemplu nu are abilități de vindecare, iar Yusuke nu ar putea să aibă viața și rezistență mare, ce i-ar permite să atragă atenția inamicilor și să încaseze majoritatea loviturilor.
Pe lângă abilități, putem să personalizăm modul în care jucăm cu fiecare personaj prin diferitele arme și Sub-Personae cu care îi putem echipa. Dacă numai Ren avea abilitatea de a echipa o Persona secundară în jocurile principale, în P5T toată echipa are această abilitate. Astfel, putem să acoperim unele deficiențe cu care au fost create anumite personaje, în limita abilităților diferitelor Personae pe care le primim în urma luptelor sau drept rezultat al fuziunilor.
Fuziunile și Camera de Catifea revin, împreună cu domnișoara Lavenza, însă sub altă formă. Camera de Catifea a fost transformată în Armurăria de Catifea, iar diferitele Personae se întorc sub forma unor roți dințate ce sunt topite în forjă și cărora li se dă altă formă. Însă, acestea nu sunt folosite doar pentru crearea de noi Personae, ci și pentru crearea unor arme mai puternice pentru Hoții Fantomă. Gemenii din P5, Caroline și Justine, nu apar în P5T, însă apare Lavenza care de această dată are rolul unui fierar, ce nu reușește tot timpul să ne ofere rezultatul dorit. De câte ori nu iese fuziunea, animația este una diferită în care fierul încins explodează în fața Lavenzei, iar aceasta apare cu o tunsoare Afro și urme de fum în meniul Armurăriei de Catifea.
Așa cum am fost obișnuiți în seria de jocuri a celor de la ATLUS, diferitele Personae ce apar în joc variază de la figuri abrahamice la zei, demizei și eroi ai diferitelor culturi și religii împreună cu mituri și folclor modern. Mare parte din design-urile lor sunt aceleași pe care le-am văzut până acum în diferitele jocuri de la Studio P, dar avem și surprize precum o Persona nouă ce se bazează pe un Revoluționar cunoscut.
Jocul este distribuit în România prin intermediul celor de la CD Media, care ne-au oferit un cod de recenzie pentru Switch la Persona 5 Tactica. Jocul a fost inclus și în parteneriatul dintre Microsoft Xbox și SEGA, iar drept urmare a fost inclus încă de la lansare pe gamepass. Astfel, am avut oportunitatea să îl testez pe ambele console și să compar diferențele dintre cele 2 platforme. Pe lângă diferența de rezoluție, ce se datorează faptului că Switch-ul poate rula jocuri la o rezoluție maximă de 1080, iar Xbox Series X îl poate rula la o rezoluție de 4k, am observat mici scăderi a fps-ului pe Switch, ceea ce a rezultat în sacadări ale jocului în zonele cu mai multă acțiune sau mai multe efecte pe ecran. Pe lângă aceste 2 mici diferențe, jocul are același aspect vizual și rulează aproape identic pe cele 2 console, deci experiența este aceeași indiferent de platforma pe care alegeți să vă bucurați de joc.
Si Vis Pacem Te Ipsum Vince
În concluzie, Persona 5 Tactica este o interpretare proaspătă a universului Persona 5 și o ultimă aventură alături de Hoții Fantomă cu un design nou, dar cu elemente destul de cunoscute pentru fani și accesibile pentru cei nou-veniți. Jocul nu reușește să se ridice la standardul setat de jocul principal, dar puține jocuri reușesc această performanță. În cazul de față, povestea prea lungă a jocului împreună cu așteptarea ca orice jucător să aibă cunoștințele necesare din jocurile precedente pentru a avea contextul celui curent sunt elementele ce acționează în detrimentul P5T. Sistemul de luptă, noul aspect vizual și muzica se îmbină într-un produs unic ce ne oferă încă 25-40 de ore alături de Hoții Fantomă. Regretul meu este că P5T este foarte probabil ultima lor aventură la care vom lua parte cât așteptăm ca ATLUS să anunțe și să lanseze Persona 6.
Persona 5 Tactica este disponibil din 17 Noiembrie 2023 pe Nintendo Switch, PlayStation 5, PlayStation 4, Xbox Series X|S, Xbox One și Microsoft Windows PC (Steam).
Gen: Role-playing, Strategy
Lansare: 17.11.2023
Studio: Atlus
Distribuitor: CD Media (România – Switch), Atlus (Japonia) și SEGA (Mondial)
Platforme: PlayStation 4, Playstation 5, Xbox One, Xbox Series X|S, Windows PC (Steam), Nintendo Switch
Clasificare: 12+
Sistem de testare: Xbox Series X și Nintendo Switch
Sinopsis: APRINDE-TE ȘI ÎNCEPE UN RĂZBOI EMOȚIONAL!
În urma unui incident ciudat, Phantom Thieves rătăcesc într-un târam bizar, unde cetățenii săi trăiesc sub opresiune tiranica. Înconjurați de un grup militar numit Legionnaires, ei se află în mare pericol până când o misterioasă revoluționară pe nume Erina îi salvează și le oferă o oferta ispititoare în schimbul ajutorului lor. Ce adevăr se ascunde în spatele lui Erina și a înțelegerii pe care le-o oferă Phantom Thieves?
Persona 5 Tactica prezinta o poveste complet nouă, revenirea personajelor preferate de fani împreună cu aliați și inamici complet noi. Alătură-te grupului în timp ce conduce o revoluție emoțională în această aventură de luptă palpitantă!
