După ce că anul acesta e cam sărac în ceea ce priveşte lansări de jocuri cel puţin în prima jumătate şi nu zic că nu s-au lansat titluri mult aşteptate pentru că aş minţi, nu, mă refer exclusiv la numărul de lansări noi şi IP-uri, astea puţine care au fost să apară parcă fiecare a avut ceva controversat. Stellar Blade se număra printre cele mai controversate jocuri ale acestui ani şi dacă eşti online tot timpul ca şi mine, de parcă e vorba de o boală cronică, nu ai nici în momentul de fata cum să scapi de vocile pro şi contra schimbărilor care fac parte din controversa Stellar Blade. Cât de mult poate să afecteze experienţa unei recenzii ceva de genul şi dacă chiar era lansarea aia spectaculoasă de la care să avem asemenea valuri de opinii şi nebunii expuse în online vedem în continuare.
Veriga slabă
Povestea din Stellar Blade este de probabil cel mai slab lucru legat de joc (nu ca celelalte ar fi foarte strong sau ceva). Eve, un soldat care provine dintr-o colonie spațială, a fost trimisă pe Pământ cu misiunea de a scăpa de Naytibas, nişte monștri foarte urâți organici şi marginal biblici care au cucerit planeta, ucigând majoritatea populației. Tot ce aflăm despre cine este Eve, personajul principal cel pe care îl controlăm, cine sunt cu adevărat monştrii ăia urâți şi alte părţi al poveşti sunt previzibile şi nu foarte grozave ca un întreg. Nu e nimic spectaculos, nimic din ce te-ai aştepta de la un Sci-fi atât de epic cum vrea să fie Stellar Blade dar în special faptul că este complet lipsit de suflet sau emoţii adevărate face ca acesta să fie una din cele mai slabe povesti pe care le-am văzut într-un titlu atât de mare în ultimul timp. Şi nu vreau să fiu înţeles greşit, de existat există în joc dar sunt mai degrabă „acum simte asta” decât ceva organic. Jocul chiar în primele 5 minute îţi oferă o scenă extrem de dramatică dar în 5 minute nu te poţi ataşa de un personaj, nu e ca şi cum eşti Baldur’s Gate 3.
Sistemul de luptă este opusul la ceea ce mă aşteptam
Nu am jucat demo-ul pentru că am vrut să intru cât mai pur cu gândurile mele şi fără alte chestii în joc posibil, adică să încep produsul final de 0 fără demo/beta/alpha sau ce se mai practică în zilele noaste, early access. Şi singura aşteptare pe care o aveam de la joc în privinţa gameplay-ului şi a luptelor este să fie mai asemănător cu Devil May Cry sau Bayonetta dar a fost mai în ton cu Sekiro şi alte Soulslike-uri. Dezamăgire şi gustul amar au fost personale şi vreau să cred că nu afectează aprecierea mea obiectivă pentru sistemul de lupt care deşi merge bine şi este mai prietenos şi mai iertător decât în jocuri precum Lords of the Fallen sau cum am menţionat mai devreme, Sekiro, nu este lipsit de probleme. Şi cea mai mare este întârzierea Parry-ului. Jocurile de acest tip, ca Elden Ring sau Bloodborne, se baza foarte mult pe reacţie, fie că vorbim de atac, de dodge, de parry sau chiar de dat înapoi. Nu poţi să te duci şi să începi să descarci lovituri stânga dreaptă ca şi cum nu ţi se va întâmpla nimic sau damage-ul pe care îl primeşti înapoi este nesemnificativ, nu. Eşti pedepsit pentru excesul de agresivitate şi trebuie să joci conform regulilor. Dar ce are asta de a face cu Stellar Blade şi parry-ul? Stellar Blade suferă de o întârziere intenţionată la parry. Şi se simte. Altfel ar fi fost prea uşor probabil jocul şi au lăsat această portiţă cu care să te obişnuieşti ca să îi dea o dimensiune falsă de dificultate. Dacă nu anticipezi mai repede parry-ul şi ai încerca să îl faci perfect, cum probabil te-ai obişnuit până acum dacă ai tot jucat soulsborne-uri sau soulslike-uri ai rămâne surprins să vezi cum ţi-o iei pe cârca chiar şi de la cel mai slab inamic.
În rest totul merge perfect. Este chiar foarte spectaculos. Loviturile light şi strong se simt, ei bine,… light şi strong. Atacurile speciale care le poţi folosi odată ce ţi se încarcă energia sunt puternice şi vizual impresionante. Iar dacă începi să tot pui puncte în copăcelul RPG care aparent este necesare pentru toate jocurile devi o forţă de neoprit făcând dodge-uri cu punish, blink-uri cu punish şi tot felul de alte contraatacuri care fac jocul să fie o experienţă mai ARCADE cu elemente dintr-un soulsborne decât încă o copie între toate copiile care există. Oricum acest tip de joc începe să devină la fel de enervant ca Universul Marvel de Disney. Vrem altceva, căutam altceva. Şi ultimul lucru de menţionat pe partea de gameplay care se leagă de următorul punct, este că, da, ai lupte cu bossi mari. Sunt arene în care te lupţi cu nişte monstruozităţi care au patternuri de atac destul de uşor de recunoscut, mult mai dirijate decât în alte jocuri de până acum care singurul lor rost adevărat este să simţi că ai progresat în joc şi că Eve este o mega baddie.
Vizual neinspirat
Sigur, modelul personajului Eve este, în lipsa unui cuvânt mai bun, mişto. Arată bine, este un personaj vizual plăcut, cu jiggle physics şi toate cele. Problema apare când celelalte personaje par dintr-un alt joc. Zici că sunt asseturi strânse şi adunate de pretutindeni şi pus în acelaşi joc într-o lume cam anostă. O paletă de culori triste maronii, jocul uşor cam întunecat şi o lume care seamănă cu deşertul din Nier lasa o senzaţie de nisip în şosete de fiecare dată când îl porneşti.
Primul lucru, personajele. Eve este clar conceput pentru acest joc, are un design aparte care îţi dă clar senzaţia dacă eşti ca mine, fan al jocurilor japoneze, că nu este aşa ceva. Seamănă, dar nu răsare cum se zice. Este deosebit, are nişte chestii diferite şi bate la ochi că nu este personajul tău obişnuit sau nu este ceva ce ai mai văzut până acum şi aici mă refer la faţă. Pare chinezesc, este coreean. Tachy, cel de-al doilea personaj pe care îl întâlnim în joc este aproape de designul lui Eve dar arată, la rândul ei uşor diferit, parcă mai uman, din nou, îţi dă senzaţia că este din alt joc. Iar al treilea personaj, Adam, din nou arată de parcă este dintr-un Resident Evil, poliţist #7 care a murit în remake-ul de la 2. Modelele diferă şi par asseturi diferite. Şi după ce am zis toate astea, Lily, un alt personaj din joc arata ca dintr-un joc japonez. Şi cu asta mă opresc aici pentru că din punctul meu de vedere este ceva în neregulă cu chestia asta şi poate doar pe mine m-a gâdilat rău pe reţină şi restul lumii e ok cu ele.
Cel de-al doilea lucru, lumea din Stellar Blade, este altă discuţie. Ca şi creaţie este o lume interesantă. Deschizi drumuri care înainte nu aveai acces să creezi scurtături, ai puncte la care să te odihneşti să te reîncarci şi ai drumuri sau locuri pe care să le explorezi în ceva ce altfel ar fi o experienţă destul de liniara într-un joc „open-world-ish”. Se vede că cineva şi-a imaginat lumea de dinainte şi a distrus-o până la punctul în care să fie potrivită pentru momentul în care jocul are loc, nu total distrusă şi cu urme încă de tehnologie şi lucruri care să funcţioneze dar cucerite de alte fiinţe care patrulează fără scop pe unde urmează să treacă Eve. Problema mea cu lumea este că de multe ori este lipsită de culoare şi de ceva să îţi dea o senzaţie de aer proaspăt. Eşti constant oprimat vizual de o alegere coloristică tristă, cum am zis, nisipie, gri, brutalista fără suflet şi tot felul de zone interioare şi exterioare parcă scoase din Armored Core. Îmi doream ceva mai mult şi mai variat, până şi Stranger Of Paradise are o mai mare varietate de zone/locaţii mult mai plăcute şi mai bine colorate.
Muzica în schimb
Dacă undeva unde totul este perfect legat de Stellar Blade este pe partea de muzică. Cred că şi acum, în timp ce scriu asta mi se derulează pe repeat soundtrack-ul jocului. Sunt piese care cântă în background în timp ce explorezi şi pe care le poţi schimba la punctele de odihnă (care sunt nişte automate de suc) dacă nu, un pick-up pe lângă ele. Nu contează că eşti în luptă sau că explorezi jocul întotdeauna va avea un track potrivit care va fi cu siguranţă „ON POINT” cu ceea ce faci. La fel de bune sunt şi sunetele efectelor speciale care aduc aminte de Final Fantasy. Te simţi puternic dar în acelaşi timp eşti şi spectaculos, numai bun de filmat.
Voice acting-ul în schimb chiar dacă în engleză este bun sau mă rog îşi îndeplineşte funcţia cel în coreeană cu subtitrare este cel pe care am mers. Dacă jocul aşa a fost conceput aşa îl voi juca (evident şi traducerea să fie bună şi oficială). Şi nu dezamăgeşte deloc. Este plăcut, este nuanţat şi am văzut suficient de multe filme şi seriale coreene să confirm că nu este un voice acting banal de duzină ci chiar respecte standardele alea pentru care japonezii din industria actorilor de voce. Dar vorbim de coreeni. Nivel superior. Partea audio şi tot ce ţine sunet este excepţională, până şi Eve pe sub apă care face ca un submarin sau ca un sonar este la un alt nivel.
Totul pe scurt
Sincer, trăgând linie, parcă mi-a părut rău. Nu că este neapărat un joc rău ci că este alt joc decât cel pe care mi-l doream sau cel de care aveam nevoie acum. Funcţionează, este clar un titlu oarecum diferit şi un IP nou, dar aşteptările de la Sony sunt extrem de elevate şi când ai piaţa exclusivităților în catalogul tău te aştepţi ca aceste exclusive să fie toate „TOP”. Şi din păcate nu sunt. Fie că sunt Rise of the Ronin sau Stellar Blade nu toate pot fi Ghost Of Tsushima. Şi pot să accept asta. Dar cumva o accept cu o uşoară amărăciune în suflet pentru că îmi doream mai mult. Şi pot să accept că nu toate jocurile trebuie să fie în zona de nota 9-10 dar măcar dacă sunt mai jos măcar să fie distractive, pentru că subiectiv, un joc distractiv este ceva mult mai personal decât un joc aclamat de toţi care are nota 9, când clar este menit doar pentru o mână de oameni (multe JRPG-uri fac parte din categoria asta).
PS. Pentru amuzament, dar în același timp și pentru că e foarte mișto, parcurgeți Stellar Blade: Motion Comic. apoi vă reîntoarceți în joc și apăsați “Square” pe controller…
Stellar Blade a fost lansat din 26 aprilie pe Playstation 5.
- Gen: Acțiune, Aventură
- Lansare: 26.04.2024
- Studio: Sony Interactive Entertainment
- Distribuitor: Sony
- Platforme: Playstation 5
- Clasificare: 18+
- Sistem de testare: PlayStation 5
- Sinopsis:
După călătoria din Colonie, Eve ajunge printre ruinele pustii ale planetei noastre, având o misiune clară: să salveze omenirea prin recuperarea Pământului de la Naytiba – forța malefică care l-a devastat.
Viitorul omenirii se află în echilibru pe muchia unei săbii. Distrus de creaturi ciudate și puternice, Pământul a fost abandonat, iar ceea ce a mai rămas din rasa umană decimată a fugit într-o colonie din spațiul cosmic.
Experimentează lupte impresionante și o poveste complexă în timp ce dezlegi misterele declinului Pământului.
Salvează omenirea de la extincție în această aventură electrizantă bazată pe o poveste, realizată de dezvoltatorul coreean SHIFT UP, exclusiv pentru PlayStation 5.
Dar, pe măsură ce Eve se confruntă cu Naytiba unul câte unul, reconstituind tainele trecutului din ruinele civilizației umane, ea își dă seama că misiunea ei este departe de a fi una simplă. De fapt, aproape nimic nu este ceea ce pare…
