Încep cu un fel de concluzie şi o să zic că „Furiosa: A Mad Max Saga” o să fie până la sfârşitul anului TOP 10 cele mai bune filme dacă nu chiar TOP 5, cel puţin pentru mine. La cei 79 de ani ai săi, George Miller, regizorul şi scenaristul seriei Mad Max reuşeşte să scoată nu doar un film competent ci o piesă esenţială în ceea ce este genul de filme post apocaliptice. Mai mult de atât este un prequel excepţional al unui film deja excepţional, Mad Max: Fury Road, deci avem ceva abundenţă cu care să lucrăm. Dacă asta a fost suficient să te convingă să vezi filmul la cinema eu mă bucur, dar mai jos voi încerca să argumentez ce am susţinut până acum să nu creadă lumea altceva.
un prequel excepţional
Nu voi putea să îmi iau din cale comparaţiile Furiosa şi Fury Road, aşa că tot ce put spune din prima este că un film îl complementează pe celălalt. După ce am ajuns acasă de la cinema am dat drumul instant Fury Road după aproape 10 ani şi pot să spun că funcţionează perfect în continuitate deşi sunt două filme diferite din punct de vedere al poveştii. În timp ce Mad Max este o aventură de câteva zile, o cursă plină de adrenalină cu un obiectiv clar care se schimbă la jumătatea filmului, Furiosa este o poveste care se petrece pe o perioadă mai îndelungată. Furiosa este mai mult o legendă care ajunge până în prezentul pe care îl vedem în Fury Road. Şi deşi multe personaje din Fury Road revin, filmul nu este despre ele ci despre Furiosa şi povestea ei.
Dacă Charlize Theron ne-a dat o versiune a personajului Furiosa adultă şi pregătită pentru pustietatea din filmele Mad Max, filmul „Furiosa” în schimb ne oferă un origin story pe înţelesul tuturor. Anya Taylor-Joy ca o Furiosa tânără, cu un dialog minim, cred că 30 de linii de dialog se zicea că are în tot filmul, este un instrument de răzbunare şi perseverenţă. Taylor-Joy reuşeşte să construiască personajul din priviri şi din multă acţiune fizică. Alte personaje precum Immortan Joe, cum am zis mai sus, revin, însă nu el (sau ei că sunt mai mulţi din neamul domnului Joe) este răufăcătorul în acest film, în ciuda faptului că este un film plin de personaje negative, ci un carismatic Chris Hemsworth care îţi va lua câteva secunde să îl recunoşti datorită unei proteze pe nas care îl schimbă destul de mult. Nu este Thor, nu este Agentul H din Men In Black: International şi nici vânătorul din The Huntsman, este un nou Chris Hemsworth în piele lui Dementus sau Dementus cel Roşu sau Dementus cel Negru/Întunecat, nu mai ştiu cum s-a referit el la el însuşi. Un personaj clădit de pustietate, liderul unui grup nomad de bikeri care vor să cucerească Citadela lui Immortan Joe deşi scopul lor era să găsească locul de abundenţă de unde provine Furiosa. Nu ştiu dacă inspiră atât de mult pericol şi îl face instant un răufăcător de dragul răului ci mai mult un lider care vrea ca toţi să i se alăture, într-un fel sau altul.
un spectacol pe marele ecran
Este un spectacol pe marele ecran să vezi aceste personaje, acest contrast între Furiosa şi Dementus care unii ar zice că nu sunt atât de diferiţi unul de celălalt când de fapt sunt două personaje care caută lucruri diferite într-o lume mult prea crudă. Cum toate se întâmplă înainte de Fury Road avem mult mai bine reprezentate concepte care în filmul din 2015 erau doar menţionate, Ferma de Gloanţe sau Oraşul Benzinei (sau cum se numea). Avem concepte de totalitarism şi socialism care se pare că nu reuşesc să funcţioneze atât de bine cum ai crede iar cel mai important avem concepte de putere şi de cât de repede poate scăpa de sub control. Dar cel mă important avem maşini şi acţiune.
Acţiunea din Furiosa nu se compară cu cea din Fury Road, cel puţin nu 1 la 1, pentru că vorbim de două filme diferite, dar este fantastic de bine implementată în acest prequel. Cred că jumătate din actul doi sau partea 3 din 5, aşa cum este împărţit filmul, este o secvenţă de acţiune constantă care te ţine lipit cu ochii de marele ecran aşteptând cu nerăbdare următoare cascadorie, următorul atac sau următoarea explozie. Ce face şi mai interesantă scena este contrastul din jur. Un camion pe o şosea dreapta înconjurată de pământ şi cerul perfect albastru nu permite să se comită nici nu fel de greşeală din partea nimănui pentru că ar ieşii în evidenţă. George Miller a fost cel mai onest regizor pe care l-am văzut anul ăsta când vine vorba de produsul pe care l-a scos şi aici vreau să adaug că deşi din trailer pare să fie mult CGI, adevărul este că nu se simte în film. Fury Road pare să aibă vizibil sau considerabil mai mult CGI şi a fost un film aproape perfect, pentru noi fanii acestor filme post apocaliptice, pline de acţiune dar şi violenţă.
Dacă există ceva de comentat negativ despre „Furiosa” aş zice că muzica de data asta a fost o problemă. Am fost mult prea răsfăţaţi cu scenele şi muzica din Fury Road, tobele, chitaristul ăla care era şi el acolo costumat în roşu şi legat de sfori elastice. Până spre sfârşitul filmului nu am simţit sau nu am observat nimic memorabil pe partea asta de muzică. Chiar şi în scena despre care am vorbit mai devreme parcă nu e muzică şi dacă e probabil mai trebuie să îl mai văd încă odată să îmi dau seama pentru că oricum am fost mult prea fascinat de acţiunea propriu zisă. Nu întotdeauna ai nevoie de muzică dar cred că un punct forte cu care Fury Road s-a descurcat foarte bine şi care i-a dat un impuls şi mai spectaculos a fost acea muzică, nu memorabilă dar, din nou o să folosesc cuvântul, complementară.
Furiosa şi Fury Road sunt un Double Feature perfect. Şi ce le trage în jos este că nu avem mai mult. Sunt în continuitate perfect un film cu celălalt, completează firul narativ al personajului Furiosa şi reuşeşte să o facă fără să piardă din esenţă, din stil, din identitate şi din tot ce face Mad Max să fie una din cele mai mişto povesti post apocaliptice care există pe film. Şi cum a menţionat şi Hemsworth într-un interviu „Cineva odată a spus că britanicii îl au pe Harry Potter, americanii au Star Wars iar noi (australienii) îl avem pe Mad Max. Şi este o afirmaţie adevărată. Există o grămadă de mândrie şi apreciere în jurul la ce a construit George (Miller).” Şi odată ce vezi filmul, pe un ecran de cinema (mi-aş fi dorit să fie IMAX dar lucrăm cu ce avem) mai mult ca sigur îi vei da dreptate, pentru că are o identitate concretă cu elemente care automat ştii că sunt din Mad Max ca de exemplu maşinile, War Boys, vocabularul şi până şi costumele, care îl face o piesă originală de cinema şi o serie care merită menţionată între cele mari.
Furiosa: A Mad Max Saga/”Furiosa: Saga Mad Max” a sosit din 24 mai la cinema, distribuit în România de Vertical Entertainment.
Regizor: George Miller
Scenariu: George Miller, Nick Lathouris
Lansare: 24.05.2024
Durata: 2 ore 28 minute
Studio: Warner Bros.
Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
Distribuitor: Vertical Entertainment
Actori:
Anya Taylor-Joy … Furiosa
Chris Hemsworth … Dr. Dementus
Tom Burke … Praetorian Jack
Alyla Browne … Young Furiosa
Sinopsis: „Regizorul George Miller adaugă aventurii o nouă poveste autentică, plină de acțiune care dezvăluie originile controversatului personaj feminin introdus în „Mad Max: Drumul Furiei”. Anya Taylor-Joy și Chris Hemsworth sunt protagoniștii acestei povești. În timp ce omenirea e pe cale de dispariție, tânăra Furiosa este răpită din sânul familiei și cade pradă unei bande nemiloase, condusă de Warlord Dementus. Gonind în viteză prin deșert, ei dau peste o așezare subordonată lui Immortan Joe. În timp ce acești doi tirani își dispută controlul asupra ultimelor resurselor vitale existente, Furiosa trebuie să supraviețuiască multor provocări pentru a putea ajunge înapoi acasă.” – Vertical Entertainment
