Ascultă acest articol


Anii ’90 au fost marcați de multe schimbări, iar cea mai mare schimbare din domeniul jocurilor video era lansarea consolei PlayStation de către Sony în 1994. Puterea de procesare a acesteia, împreună cu accesibilitatea sa au asigurat locul brandului PlayStation în industria jocurilor video. Din aceste motive, plus unele legate de distribuție, Sony a devenit un partener cheie pentru mulți producători de software interactiv precum Konami sau Capcom. Aceștia din urmă au ales să lanseze jocuri în exclusivitate pe micuța consolă a vestitei companii de tehnologie din Tokyo, iar câteva din creațiile inițiale ce au rezultat din parteneriatele lor cu au devenit francize în adevăratul sens al cuvântului și au marcat generații întregi de jucători. Iar când vine vorba de jocuri de survival-horror, PlayStation 1 a fost consola pe care 2 din cele 3 jocuri ale treimii profane au fost lansate: Resident Evil și Silent Hill. Aceste două jocuri, și ulterior francize, au fost baza modernă a genului de survival-horror și au creat o bună parte din regulile genului, reguli ce sunt respectate și în ziua de azi.

Probabil este clar din această introducere că sunt un fan al celor 2 francize menționate mai sus și am jucat o mare parte din titlurile lor, inclusiv cele care au deviat de la sursă, precum Resident Evil: The Umbrella Chronicles sau Silent Hill: Book of Memories. Am fost bucuros să văd începutul curentului retro ce a acaparat industria și cum a evoluat până în punctul în care jocurile clasice ale acestor francize sunt sau vor fi modernizate pentru a permite unei generații noi să se bucure de ele. CAPCOM a avut mult succes cu remake-urile la Resident Evil 2, 3 și 4, iar Konami sunt ocupați în momentul de față cu 2 proiecte Silent Hill, un remake al celui de-al doilea joc, remake care va ieși în octombrie anul acesta, și un joc nou intitulat Silent Hill f. Deși am parcurs cu mare plăcere remake-urile care au ieșit deja, am simțit tot timpul că lipsește din ele un Je ne sais quoi, un element ce a fost pierdut prin modernizarea titlurilor. În timp ce jucam noul Alone in the Dark de la THQ Nordic am realizat că o parte din farmecul jocurilor anilor 1990 era dat de aspectul grafic al acestora, aspect ce a rezultat din puterea de randare consolei la vremea respectivă. Această limitare tehnică ne-a permis nouă, jucătorilor, să umplem anumite goluri, făcând astfel monștri și locațiile mult mai macabre sau grotești decât erau. Din acest motiv am fost plăcut surprins să descopăr Crow Country, un joc dezvoltat de către SFB Games și care dorește să aducă un omagiu titlurilor care au definit genul de survival horror în anii 1990. Creația fraților Vian reușește acest lucru atât prin aspect cât și prin mecanismele și puzzle-urile jocului, ce sunt retro în toată puterea cuvântului. Așa cum v-am obișnuit până acum, începem cu povestea.

Premisa jocului este simplă, ești agentul special Mara Forest, și datorită aptitudinilor tale ca specialistă în arme de foc ai fost delegată să îl găsești pe Edward Crow, fondatorul și administratorul parcului Crow Country, ce a fost dezafectat în urmă cu câțiva ani. Deși povestea emulează jocurile clasice ale genului pe care se bazează, nu se ia în serios iar Mara este un personaj principal ce pare conștientă de absurditatea unor situații. Din acest motiv, ea vine cu comentarii și observații care te vor face să râzi. Firul narativ nu este prezentat doar prin secvențe animate și opțiuni de conversație, ci și prin diferitele notițe, articole de ziar și mesaje pe care le găsești prin parc, precum și interacțiunile cu celelalte personaje. Acestea din urmă vor determina finalul pe care îl vom obține. Din păcate nu pot oferi mai multe detalii despre poveste, deoarece ar strica surprizele pe care cei de la SFB Games ni le-au pregătit. Pot însă să vă spun că firul narativ este bine gândit iar jocul ne oferă destule indicii legate de poveste pentru a deduce marea surpriză. Deși este un omagiu adus creaților clasice ale genului survival horror din anii ’90, jocul are o premisă originală. Acesta nu ne aruncă în mijlocul unei epidemii de zombi sau în căutarea unei rude, dar reușește să combine cumva elementele familiare din jocurile cărora le aduce omagiu într-un mod inedit. Singura critică pe care o am la adresa poveștii este legată de actul al treilea al jocului, care mi s-a părut că a pierdut din avântul acumulat până în acel punct. Deși finalul este perfect, ultimul act al jocului este un pic greoi și plictisitor de parcurs comparativ cu celelalte doua.

Dezvoltatorii au fost foarte atenți la joc, iar pe lângă povestea bine țesută din Crow Country au reușit să creeze o lume palpabilă. Acțiunea are loc în anul 1990, iar multe din referințele și informațiile din joc sunt corecte din punct de vedere al perioadei. Mara ajunge la parcul abandonat într-un Volkswagen Polo vechi și alb, iar detaliile locației o elevează până în punctul în care pare croită din același material cu care au fost gândite și locațiile statice din Final Fantasy VII. Însă, spre deosebire de Midgard și restul locațiilor din Gaia, mediul înconjurător din Crow Country este interactiv și oarecum nou pentru acest gen.  Parcul este împărțit pe secțiuni, iar zona ce poartă numele jocului este mai mult decât intersecția dintre cele 3 zone ale parcului. Design-ul și layout-ul se aseamănă mai mult cu conacul Spencer din primul Resident Evil, iar dacă vrei să mergi dintr-un loc în altul, ar fi bine să înveți rapid cum să citești o hartă. Sistemul de ghidare din joc este practic non-existent, iar hărțile pe care le descoperim ne vor indica doar secțiunea în care ne aflăm și nicidecum o locație exactă sau un minimap. Parcul de distractții este vechi și se află într-o stare avansată de degradare, astfel încât multe zone sunt periculoase până în punctul în care domnul Crow ar trebui să pună semne să atenționeze vizitatorii ce au nimerit pe proprietatea sa că  le poate cădea ceva în cap. Spun acest lucru deoarece am avut ghinionul să mor de 2 ori din cauza mediului înconjurător, în condițiile în care jocul nu are un sistem de auto-salvare. Acest lucru m-a forțat să încarc ultima salvare făcută înainte să mor, salvare pe care o efectuase cu 1 oră înainte de momentul fatidic.

Precum alte jocuri ale acestui stil sau chiar a jocurilor souls-like, Crow Country ne oferă drept recompense pentru eforturile noastre diferite scurtături pe care le putem folosi pentru a evita „aglomerația” parcului. Astfel, putem trece cu ușurință dintr-un colț în altul. Însă, dacă ne încumetăm să restrăbatem zonele deja explorate vom avea surpriza să descoperim că aceastea s-au schimbat și sunt populate de monștri și informații care nu existau la prima trecere. O asemănare cu jocurile clasice ale genului și cele de tip Souls-like este prezența vestitelor camere de siguranța ce apar aici într-o formă inedită. Jocul poate fi salvat la orice flacără pe care o găsești, iar prezența unei flăcări indică practic că te afli într-un loc unde poți răsufla liniștit, însă nu toate flăcările sunt la fel! Dacă în Resident Evil știai că ești în siguranță când vedeai o mașină de scris, iar în The Evil Within când auzeai muzica clasică, în jocul de față trebuie să fii foarte atent deoarece fiecare cameră de siguranța arată diferit.  Prima cameră de siguranța este clar indicată – are un șemineu, o canapea, mobilă de lemn masiv și multe alte detalii care să denote confortul și siguranță spre deosebire de  următoarea locație ce ne oferă un scaun pliabil și un butoi în care cineva a aprins un foc pentru a se încălzi. Nici o locație nu este la fel, și chiar dacă nu trebuie să te strădui pentru a le găsi, poate dura un pic până să realizezi că te afli într-un loc sigur. Dar, fiecare din ele are 2 lucruri pe care te poți baza tot timpul: un jurnal și un set de instrucțiuni privind sistemul de control! Jurnalul va cuprinde toate informațiile pe care le găsești prin parc, fie pe notițe, fie scrijelite pe pereți, astfel încât nu trebuie să îți încarci memoria cu tot ce îți prezintă jocul, deși sfatul meu ar fi să vă notați chestiile importante pe o foaie. Recomand acest lucru deoarece jocul este gândit să fie parcurs precum creațiile anilor 1990, cu o foaie și un pix lângă tine! Puzzle-urile sunt scoase parcă din mintea lui George Trevor, iar soluția nu este tot timpul în aceiași zonă ca și puzzle-ul. Acest lucru poate fi frustrant pentru jucătorii moderni, care sunt obișnuiți să fie ghidați de către dezvoltatori spre răspunsuri, deoarece soluțiile sunt răsfirate prin parc și nu sunt în ordine. Astfel te vei afla des în situația în care vei descoperi indicii sau chiar răspunsuri la puzzle-urile din final în zona de început. Din cauză că nu ai contextul necesar nu vei realiza că vei avea nevoie de aceste informații cheie mai târziu. Astfel ajungi să cauți cu disperare soluția, fără să îți dai seama că deja o aveai, iar din acest motiv recomand să jucați jocul cu pix și hârtie lângă voi! Deși puzzle-urile inițiale sunt ușoare și intuitive, cele de la final sunt adevărate enigme ce necesită „uneltele” menționate mai devreme și multă concentrare. Iar dacă te simți pierdut sau blocat și nu mai știi ce ai de făcut sau cum să avansezi povestea, poți oricând să te duci la cioara ghicitoare. Sună dubios? Da, însă parcul are un robot mascotă ce îți oferă un număr limitat de indicii pe parcursul jocului prin puterea sa de a-ți citi viitorul. Această citire oferită de robotul practicant al artelor arcane este o formă de ghidare.

Această filozofie obscură folosită de dezvoltatori este totuși de folos, deoarece încurajează și ușurează orice parcurgere ulterioară a jocului! Puzzle-urile și soluțiile rămân aceleași iar dacă știi combinația pentru un seif din prima parcurgere, ea va fi aceiași și în parcurgerea ulterioară a titlului. Ca și jocurile din care s-a inspirat, Crow Country are un sistem de gradare a modului în care joci jocul, iar nota maximă este S. Astfel, jocul te încurajează să îl rejoci pentru a primi note mai bune, care te vor răsplăti cu obiecte care îți vor ușura următoarea parcurgere în speranța obținerii mult râvnitei note de S! O surpriză plăcută este faptul că timpul petrecut în joc nu afectează notele, deci puteți să explorați fiecare colț al parcului abandonat înainte să înfruntați antagonistul. Însă există diferiți factori care afectează nota pe care nu-i voi dezvălui, deoarece doresc să păstrez farmecul titlului.

Exact ca și francizele din care s-a inspirat, Crow Country îți permite să eviți complet toți inamicii, mai puțin pe cei critici pentru poveste. Astfel, poți foarte ușor să parcurgi tot jocul trecând printre inamici de parcă ai fi Mikaela Shiffrin la un antrenament de slalom. Însă, poți avea ghinionul să te blocheze inamicii, cum am pățit-o eu căutând un secret. Inamicii nu trebuie să te lovească pentru a te răni, este destul să aibă un contact minor cu tine, ca de exemplu să fi intrat Mara din greșeală într-unul din ei. Aspectul lor vizual mă duce cu gândul la creaturile lui David Cronenberg iar aceștia au destule detalii lipsă încât să permită imaginației să zburde ca pe vremuri și să îi facă mai îngrozitori decât sunt. Cu cât avansezi în poveste, cu atât jocul devine mai întunecat, la propriu și la figurat, iar parcul se va umple din ce în ce mai mult de orori. Vă mai pot spune că momentul în care deducem care este natura inamicilor va fi memorabil și atinge aceleași cote pe care le-a atins întâlnirea cu primul inamic din Silent Hill 2.

Am menționat anterior că jocul ne permite să fugim de inamici, iar aceasta a fost opțiunea mea preferată în prima parcurgere a jocului deoarece sistemul de luptă lasă un pic de dorit. Luptele, deși oarecum mai ușoare decât cele din jocurile clasice, sunt la fel de frustrante iar legat de acest aspect nu pot să îmi dau seama dacă este o greșeală din partea dezvoltatorului sau dacă a fost o alegere făcută cu inteția emulării sistemului de luptă din creațiile anilor ’90. Acest lucru îl spun prin prisma faptului că jocul are o schemă de control asemănătoare cu cea din jocurile clasice. Deși avem opțiunea să jucăm modern, putem alege să îl parcurgem într-un mod cât mai pur prin  așa numitele „tank controls”, ce sunt activate prin butoanele de pe D-Pad. Marea diferență față de schema de control clasică a anilor ’90 este că putem mișca ținta armei în orice direcție dorești, spre deosebire de multe jocuri clasice în care trebuia să te poziționezi înainte să tragi cu arma. Precum titlurile din care se inspiră, Crow Country are o selecție bună de arme de foc și un meniu de inventar ce emulează cu brio pe cele mai renumite din jocurile dezvoltate de CAPCOM.  Deși titlul face parte din genul de groază, nu vei fi niciodată departe de muniție sau bandaje. Din această perspectivă el este mai simplu decât Resident Evil, dar și mai accesibil. Deși muniția pentru majoritatea armelor mai puternice este rară, cea pentru pistol poate fi găsită în abundență fix în portbagajul mașinii lui Mara, la care te poți întoarce oricând dorești.

Pe lângă aceste îmbunătățiri, jocul mai oferă  două lucruri inedite pentru jucători: abilitatea de a roti camera și opțiunea de a alege modul jocului. Pentru persoanele slabe de înger sau cele care doresc să parcurgă jocul fără stresul inamicilor, Crow Country oferă modul de explorare. În acesta, parcul va fi abandonat în adevăratul sens al cuvântului, însă lipsa dușmanilor nu îl face mai ușor, puzzle-urile rămân la fel de grele iar atmosfera devine parcă mai tensionată datorită lipsei lor. Cât timp sunt monștri, știi la ce să te aștepți, dar dacă  aceștia lipsesc parcă nu poți fi sigur că nu va apărea „ceva” dintr-un colț întunecat.

Deși v-am oferit multe detalii legate de poveste și mecanismele din joc nu am abordat elefantul din cameră, anume grafica. Jocul este pixelat și pătrățos precum un joc lansat în anii 1990 pe primul PlayStation. Filtrul pe care l-au folosit cei de la SFB Games reușește să emuleze cu brio aspectul și senzația unui televizor CRT, ceea ce face experiența autentică pentru un joc survival-horror inspirat din titlurile clasice. Cireașa de pe tort în toată ecuația dezvoltatorului este muzica compusă de Ockeroid, ce reușește să sufle viață și originalitate în titlu atât prin tensiunea creată cât și prin emularea cu brio a calității sonore a coloanelor jocurilor de atunci.

În concluzie, Crow Country este un joc horror cu aspect retro perfect, care se folosește de temele și mecanismele cu care am fost obișnuiți pe PS1. Are destule îmbunătățiri încât să fie accesibil tuturor persoanelor. Titlul are momente în care nu l-am simțit ca un omagiu ci ca pe o creație a acelor vremuri, iar din acest motiv îl recomand cu drag celor care au jucat acele începuturi clasice de francize sau care își doresc să aibă parte de o experiență autentică.

Crow Country este disponibil din 09.05.2024 pe PS5, Xbox Series X|S și PC și mulțumim celor de la SFB Games pentru codul de recenzie.

  • Gen: Suvival, Horror
  • Lansare: 09.05.2024
  • Studio: SFB Games
  • Distribuitor: SFB Games
  • Platforme: Playstation 5, Xbox Series X|S și PC
  • Clasificare: Teen (16+)
  • Sistem de testare: PlayStation 5
  • Sinopsis:

Anul este 1990. Au trecut doi ani de la dispariția misterioasă a lui Edward Crow și de la închiderea bruscă a parcului său de distracții, Crow Country. Însă, sosirea ta a rupt tăcerea ce s-a așternut peste fosta atracție turistică. Dacă vrei răspunsuri va trebui să te aventurezi adânc în întunericul din Crow Country pentru a le găsi…

Un joc horror de supraviețuire, în care vei rezolva puzzle-uri și ghicitori în timp ce investighezi liniștea stranie a parcului abandonat. Nu vă lăsați înșelați de împrejurimile capricioase, ceva clar nu este în regulă în Crow Country.

Pe măsură ce avansezi povestea vei debloca atât zone noi cât și secretele celor prin care ai trecut deja, vei descoperi motivul pentru care Edward și-a închis cu adevărat parcul și unde a dispărut subit. Ai auzit niște zvonuri destul de tulburătoare, dar nu pot fi adevărate… nu?

Pentru vizitatorii care sunt mai interesați să vadă ciorile și să admire peisajele, modul Exploration vă permite să călătoriți fără teama de a fi atacați de inamicii care cutreieră Crow Country. Însă, secretele lor vor rămâne ascunse…

Cât de departe ar merge cineva pentru a-și urma ambiția? Există păcate ce nu merită iertate?

O poveste despre orgoliul nesăbuit și lăcomia umană în centrul căreia te afli…

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.