Primul film artistic românesc pentru copii și familie după un scenariu original, premiat în festivaluri internaționale, după mulți ani în care acest gen a lipsit, cu mici excepții, din peisajul cinematografic românesc, este o inițiativă deFilm, companie de producție condusă de Radu Stancu și Ioana Lascăr. Având în portofoliu multiple selecții și premii la festivaluri internaționale de prestigiu precum Berlin, Cannes, Veneția, Locarno și IDFA, cei doi și-au îndreptat atenția către coproducții internaționale și au reușit să aducă în fața publicului titluri importante, dar și actori noi. După filmul „Dinți de lapte” (r. Mihai Mincan), a cărui protagonistă, Emma Mogoș, a câștigat Premiul Gopo pentru Tânără Speranță, deFilm lansează, cu sprijinul TRIBE Films, o producție plină de candoare pentru toate vârstele cu un actor de 12 ani în rolul principal (Matei Donciu). „Atlasul Universului”, regizat de Paul Negoescu, se bazează pe un scenariu original scris de Paul Negoescu și Mihai Mincan și urmărește aventura unui copil de la țară în căutarea perechii potrivite de adidași cu care să joace fotbal cu fratele său la revenirea în țară. Pentru prima dată împreună pe marele ecran în rolul părinților îi regăsim pe Andreea Grămoșteanu și Marin Grigore. Distribuția este completată de actori copii și adulți care descriu acest film drept o premieră necesară, adresată spectatorilor de toate vârstele.
Aflăm de la producătorul Radu Stancu cum a prins contur povestea „Atlasul Universului” și ce reprezintă un astfel de proiect pentru cinematografia românească și în special pentru micii spectatori.
Ce te-a atras la scenariul/povestea/proiectul „Atlasul Universului”? Ce are special, pentru tine, acest film, atât ca producător, cât și ca părinte?
Proiectul a luat naștere, de fapt, într-un moment foarte personal. Băiatul meu avea atunci aproape șase ani și a devenit curios să afle cu ce mă ocup. I-am povestit puțin despre meseria mea de producător și, foarte firesc, m-a rugat apoi să-i arăt filmele mele.
Atunci mi-am dat seama că, dintre toate filmele pe care le produsesem până în acel moment – scurtmetraje, animație, documentare, lungmetraje – nu aveam niciunul pe care să i-l pot arăta. Niciunul nu era potrivit pentru vârsta lui.
Pentru mine, acolo a început totul. Mi-am dat seama că avem o lipsă importantă în România și, probabil, în mare parte din Europa: nu ne construim suficient publicul de la vârste mici pentru tipul de cinema pe care îl facem. Filme care au sens, care pot avea un impact emoțional, social sau educațional și care, în același timp, îi pot familiariza pe copii cu limbajul cinematografului de autor.
Mi se pare foarte important ca ei să aibă acces de mici la astfel de povești. Să înțeleagă că cinemaul poate fi mai mult decât entertainment, că poate să le vorbească despre frică, prietenie, familie, curaj sau despre lumea din jurul lor. Și, poate, să construim astfel și publicul care peste zece sau douăzeci de ani va avea curiozitatea să vadă filmele pe care noi continuăm să le facem.
Cum a fost pentru tine și echipa deFilm parcursul producției acestui proiect, de la idee la finanțare, filmare, până acum, înaintea premierei în cinema?
A fost una dintre cele mai interesante experiențe de producție pe care le-am avut până acum.
Pornind de la ideea de a face un film pentru copii și familie, primul om pe care l-am atras în proiect a fost Mihai Mincan, cu care lucrez de foarte mulți ani. Mihai este regizor, dar este în primul rând un scriitor extraordinar. El a venit cu ideea concretă a poveștii și a scris primele variante ale scenariului. Povestea m-a cucerit imediat.
Din prima etapă m-am gândit la Paul Negoescu pentru regie. Și cu Paul am o relație profesională foarte lungă. De fapt, primul film pe care l-am produs ca producător a fost un scurtmetraj al lui, „Orizont”, în 2012.
Finanțarea nu este ușoară pentru niciun film, cu atât mai mult atunci când încerci să păstrezi un production value ridicat și să nu tratezi filmul pentru copii ca pe un produs „mai mic” sau mai puțin ambițios decât celelalte proiecte ale tale.
Filmarea, în schimb, a fost o plăcere. Există această idee că este foarte greu să lucrezi cu copii, dar experiența mea este aproape opusă. Copiii reacționează foarte repede, foarte sincer și foarte emoțional la o idee sau la o indicație de regie. Actorul adult vine cu o școală, cu o construcție, cu mai multe straturi prin care trebuie să treacă. Copilul poate ajunge uneori instantaneu la emoția pe care o cauți.
Și, pentru mine personal, a fost fantastic că băiatul meu a stat foarte mult pe platou. Era prima lui experiență de filmare, erau mulți copii în jur și, într-un proces care în mod normal poate fi foarte tensionat și obositor, ne trezeam foarte des zâmbind.
Ați mai lucrat cu copii la „Dinți de lapte”, cu Emma Mogoș în rolul principal și ați continuat experiența la „Atlasul Universului”, un film pentru copii și adulți deopotrivă, cu Matei Donciu în rolul principal. Ce vă inspiră și vă motivează să vă implicați în realizarea unor filme cu copii, pentru copii și adulți, un gen destul de neglijat în România?
Mi se pare foarte important ca publicul din România să aibă acces la filme de calitate și, mai ales, la filme de care se pot bucura în același timp copiii și părinții.
Este un format care, din păcate, pare că a fost uitat. Eu îmi amintesc cu mare plăcere filmele pentru copii făcute înainte de 1989, pe care le vedeam împreună cu părinții mei. Astăzi există surprinzător de puține filme, chiar și internațional, care reușesc să aducă întreaga familie în sala de cinema și să ofere fiecăruia ceva real.
Mi se pare important să readucem familia în centrul experienței cinematografice. Pentru copil, acestea pot fi primele întâlniri cu cinemaul, primele momente în care începe să înțeleagă această formă de artă. Dar nu mi-aș dori ca părintele să fie doar persoana care îl însoțește la film.
Îmi doresc ca și adultul să aibă propria cheie de citire, propriul parcurs emoțional. Să existe lucruri pe care copilul le înțelege într-un fel, iar părintele în alt fel, și apoi să poată vorbi despre ele. Să fie cu adevărat o experiență comună.
Spre deosebire de alte proiecte premiate la care ați lucrat, cum a fost modul de lucru la „Atlasul Universului”? Care au fost cele mai importante aspecte pe care le-ai urmărit ca producător? Dar cele mai mari bucurii?
Modul de lucru a fost foarte organic, pentru că oamenii care au făcut filmul sunt în mare parte colaboratori și prieteni de foarte mulți ani. Ne cunoaștem foarte bine și, poate cel mai important, împărtășim aceeași convingere legată de nevoia de filme pentru copii și familie.
Mulți dintre noi suntem și părinți cu copii mici, deci avem o experiență foarte directă cu lipsa acestui tip de cinema.
Ca producător, una dintre principalele mele preocupări a fost ca filmul să nu fie perceput doar ca „un film pentru copii”, ci să devină un adevărat film pentru familie. Să existe o experiență cinematografică reală și pentru adult.
Dar cea mai mare bucurie a fost una foarte personală: după atâția ani de meserie am putut, pentru prima dată, să împărtășesc această parte a vieții mele cu întreaga familie.
Am avut o premieră fantastică la Berlinale și, după 17 ani de carieră, a fost pentru prima dată când am putut merge la un festival atât de important împreună cu ambii mei copii și să ne bucurăm de moment împreună.
Iar poate cea mai bună confirmare este că toți copiii din jurul meu iubesc filmul. Până acum, la fiecare proiecție, reacția a fost foarte caldă, indiferent dacă vorbim despre copii, părinți, oameni fără copii sau spectatori mai în vârstă. Filmul pare să atingă ceva foarte simplu și foarte uman în fiecare dintre ei.
Ce ai descoperit despre tine pe parcursul realizării acestui film și al circuitului său internațional?
Am descoperit, poate mai clar decât înainte, cât de ușor pot ajunge emoțiile transmise prin cinema la copii.
Universul lor este foarte deschis și există o curiozitate uriașă pentru povești de felul acesta. M-a surprins cât de bine au fost înțelese toate lucrurile pe care am încercat să le punem în film – uneori conștient, alteori probabil la un nivel mai instinctiv sau emoțional.
Și asta mă bucură foarte mult, pentru că duce filmul și într-o zonă educațională, fără ca el să devină vreodată didactic.
Parcursul internațional a fost, de asemenea, extraordinar. Filmul continuă să aibă o viață foarte bună în multe teritorii, continuă să fie cumpărat și distribuit internațional. Aproape peste tot unde a mers în festivaluri, pe continente și în culturi foarte diferite, a continuat să primească premii și reacții foarte puternice.
Pentru mine este o confirmare că poveștile pentru copii nu trebuie simplificate pentru a putea călători. Dimpotrivă, dacă emoția este adevărată, copiii o recunosc foarte repede.
Sunteți prima companie de producție de film care pune importanța educației de cinema și a educației media în centrul site-ului unui film pe care îl lansează în cinema. Ce v-a determinat să creați un site-resursă pentru profesori și cum a decurs acest proiect? Care este mesajul vostru, ca realizatori, către audiența școlară?
Mi se pare că din educația copiilor lipsește aproape suspect de mult educația digitală și media.
Copiii de astăzi sunt nativi digital. Social media, inteligența artificială, conținutul video, algoritmii – toate aceste instrumente sunt deja parte din viața lor. Dar, în același timp, foarte puțin din mecanismul lor este explicat copiilor.
Sistemul educațional încă îi pregătește, în multe privințe, pentru lumea în care am copilărit noi sau părinții noștri. Numai că adulții care vor deveni copiii de astăzi vor trăi într-o lume complet diferită.
Iar aici apare și problema manipulării. Noi, ca adulți, avem deja dificultăți să navigăm valul de informație și de manipulare care există astăzi. Aproape nimic nu mai poate fi luat automat drept adevăr, fără verificare.
Dar pentru a putea verifica trebuie mai întâi să înțelegi instrumentele. Trebuie să înțelegi cum se construiește un mesaj, cum o imagine sau un sunet pot produce o emoție, cum montajul poate modifica sensul și cum un conținut audiovizual poate încerca să te convingă de ceva.
De aceea am creat componenta educațională a proiectului și resursele pentru profesori și elevi disponibile pe atlasuluniverului.ro. Filmul poate fi un punct de plecare foarte bun pentru a explica toate aceste lucruri.
Cred că alfabetizarea media ar trebui să devină un fel de ABC pentru orice copil. Nu doar pentru a înțelege cinemaul, ci pentru a putea funcționa ca adult în lumea în care va trăi.
Și cred că aici România are încă enorm de recuperat. Tocmai lipsa acestei educații ne face, ca societate, foarte expuși la diferite forme de manipulare.
Ce ți-ai dori să știe cât mai multă lume despre „Atlasul Universului”?
Mi-aș dori să știe un lucru foarte simplu: că oamenii care au văzut filmul până acum au ieșit fericiți din sală.
De la copii la părinți și bunici, reacțiile au fost foarte emoționale și foarte calde. Ca producător, nu cred că am mai avut până acum un film la care să văd atât de constant acest tip de reacție.
Și îmi place foarte mult că nu este nevoie să fii părinte ca să te bucuri de film. Este o poveste despre copilărie, curaj, prietenie, frică și despre lucrurile foarte mari pe care le trăim atunci când suntem mici.
Cred că este unul dintre acele filme pe care merită să le vezi împreună cu cineva apropiat și despre care probabil vei continua să vorbești după ce ai ieșit din cinema.
Ce proiecte noi de cinema pregătiți și care sunt cele mai mari provocări, în contextul economico-social actual?
Contextul economic și social este dificil în România, dar problemele cu care se confruntă cinematografia nu sunt noi. Există de foarte mult timp.
În ultima perioadă parcă există ceva mai multă atenție politică asupra lor, dar cred că avem nevoie de mult mai multă înțelegere și interes real din partea decidenților.
De aproape douăzeci de ani cinematografia este unul dintre cei mai constanți și mai vizibili ambasadori culturali ai României în lume. În același timp, cred că industria noastră începe să ajungă la un nivel mai mare de maturitate și începem să colaborăm mai bine între noi.
Ar trebui să folosim această maturizare pentru a construi o strategie reală: financiară, legislativă și programatică. Avem nevoie atât de producțiile internaționale care vin să filmeze aici și care păstrează echipele active și competitive, cât și de proiecte artistice produse și regizate de autori români. Dar aceste filme trebuie să ajungă și mai bine la public.
Eu îmi doresc să facem proiecte din ce în ce mai apropiate de public, fără să renunțăm la ambiția artistică.
Ne gândim deja la un nou proiect pentru copii și familie, pe care sperăm să îl realizăm în următorii doi ani. Mi-aș dori ca acest tip de film să devină o prezență constantă în slate-ul deFilm.
În septembrie începem filmările la „Magnum Opus”, în regia lui Bogdan Mirică, o comedie neagră despre care credem că poate avea o deschidere foarte mare către public.
Suntem, de asemenea, în dezvoltare cu „Exil”, adaptarea pentru cinema a piesei scrise și regizate de Alexandra Badea, care va semna și regia filmului. Spectacolul se joacă de câțiva ani cu săli pline la Teatrul Național București. Pentru mine este un proiect foarte necesar, pentru că propune o perspectivă puternică și personală asupra fenomenului emigrației care a marcat România în ultimele decenii.
În general, direcția noastră rămâne aceeași: filme cu identitate artistică foarte clară, dar care nu se tem să caute și publicul.
„Atlasul Universului” intră în cinematografe din 19 septembrie.
Radu Stancu a absolvit masterul de Producție de film, și programul de licență Montaj și design de sunet la UNATC ‘I.L. Caragiale’ din București. Este membru al comunității ACE Producers, absolvent al EAVE Producers Workshop, EAVE Ties That Bind, EAVE Marketing Workshop și a fost selectat la Producer on the Move Cannes 2023. A fost implicat într-o gamă variată de producții cinematografice, atât scurtmetraje, cât și lungmetraje, care au fost prezentate și premiate la festivaluri și piețe internaționale majore, stabilind conexiuni cu colaboratori și parteneri din Europa, Asia și America Latină. A participat în diferite grupuri de lucru afiliate Ministerului Culturii din România, reprezentând sectorul audiovizual și a jucat un rol cheie în inițierea și coordonarea unui grup de profesioniști din industria de film dedicați revizuirii Legii Cinematografiei Naționale.
