Sandra Bullock și Nicole Kidman revin în rolurile surorilor Owens după 28 de ani. Rezultatul este frumos, familiar și surprinzător de emoționant, dar demonstrează totodată cât de riscant este să încerci să recreezi magia unui film care nu a avut priză la un public numeros.
Există ceva aproape poetic în parcursul filmului Practical Magic. În 1998, producția nu era considerată viitor material de cult. Era comedie romantică, dar conținea violență domestică. Era fantasy, dar vrăjitoria părea să ocupe planul secundar. Era o poveste despre iubire, dar cea mai importantă relație era cea dintre două surori. Însă publicul a avut ultimul cuvânt și în următoarele decenii Practical Magic și-a găsit tribul, iar acum Hollywood-ul s-a întors să revendice vraja.
În Practical Magic 2/”Ce vrăji mai fac fetele 2″, Sandra Bullock și Nicole Kidman revin în rolurile lui Sally și Gillian Owens, alături de Dianne Wiest și Stockard Channing, iar generația mai tânără este reprezentată de Joey King și Maisie Williams în rolurile fiicelor lui Sally. Regia este semnată de Susanne Bier, cineastă care a mai lucrat separat cu ambele actrițe și care știe să construiască relații feminine complicate.
Pe hârtie, ingredientele arată perfect, dar pe marele ecran acest sequel pare că se străduiește prea mult să rămână fidel originalului: totul e recognoscibil, totul declanșează amintiri. Există totuși ceva ce niciun scenariu nu trebuie să reconstruiască: relația dintre Sandra Bullock și Nicole Kidman. Nu pentru că Sally și Gillian ar avea neapărat cele mai reușite replici, ci pentru că cele două actrițe au genul acela de familiaritate care apare foarte rar într-un sequel realizat după aproape trei decenii.
În 1998, Sally și Gillian încercau să înțeleagă dragostea, independența și moștenirea familiei lor. Acum, ele trebuie să se gândească la ceea ce lasă în urmă. Dar filmul durează 130 de minute și vraja începe să se rupă.
Scenariul introduce personaje noi, alte ramificații ale mitologiei Owens, o călătorie în Anglia, o amenințare asupra generației tinere și, evident, blestemul familiei care pare de nerezolvat. RogerEbert.com remarcă exact această aglomerare, criticând numărul mare de fire narative și personaje pentru un film care nu găsește suficient spațiu pentru toate. Publicatia Variety este și mai exigentă și îl vede drept un sequel prea lung, previzibil și mult prea preocupat să refacă bornele filmului original. Critica e justificată.
De remarcat este și că textura saturată a filmului din 1998 a fost înlocuită cu o imagine mult mai plată și contemporană.
Totul este frumos, dar nu tot ce este frumos creează atmosferă. Iar pentru un film precum Practical Magic, atmosfera este esențială.
Interesant este că universul Owens nu a început la Hollywood. Practical Magic din 1998 este adaptarea romanului omonim publicat de Alice Hoffman în 1995. Ea nu și-a abandonat vrăjitoarele după succesul cărții, ci a extins universul Owens prin alte romane, construind istoria familiei înainte și după Sally și Gillian.
Noul film este inspirat de The Book of Magic, romanul publicat de Hoffman în 2021, ultimul volum al ciclului Owens. Așadar, Practical Magic 2 nu este pur și simplu o continuare inventată într-un boardroom, ci are la bază material literar.
Iar sequel-ul nu vine după 28 de ani pentru că cineva a avut nevoie de aproape trei decenii să scrie scenariul perfect. Vine acum pentru că abia acum există combinația ideală dintre nostalgie, public, material literar și disponibilitatea celor două actrițe de a reveni.
De asemenea, Hollywood-ul din 2026 se simte mai confortabil cu ideea de a monetiza nostalgia decât Hollywood-ul din 1998. Generația care a văzut primul Practical Magic are acum 40-60 de ani, adică este un public cu memorie afectivă.
Filmul creează deliberat o punte între generații și prin muzică: păstrează ecouri ale identității sonore originale și le combină cu artiști contemporani precum Olivia Rodrigo, Brandi Carlile și Bleachers.
Mai există o decizie de scenariu discutabilă, care mi-a atras atenția: moartea lui Gary. Hollywood-ul pare să aibă o problemă cu fericirea de lungă durată. Când readuce la viață o eroină romantică după zeci de ani, soluția este adesea aceeași: soțul trebuie să dispară. E eficient narativ: femeia este din nou singură, vulnerabilă și disponibilă pentru o nouă poveste de dragoste. Poate că, după atâtea filme despre cum începe iubirea, ar fi mai interesant să vedem unul despre cum arată ea după 25 de ani. Mai ales într-un film despre femei care îmbătrânesc, moștenire și lucrurile pe care alegem să le păstrăm.
Per ansamblu, Practical Magic 2 este genul de sequel pe care îl privești mai degrabă cu afecțiune decât cu spirit critic, deși nu depune întotdeauna suficient efort pentru a merita această indulgență. Poate că cea mai frumoasă parte a filmului este chiar trecerea timpului. Imperfect, familiar și puțin prea nostalgic, sequel-ul nu este o vrajă nouă, dar pentru fanii familiei Owens familiaritatea este suficientă.
The End of Oak Street rulează în cinematografele din România începând cu 14 august, distribuit de Vertical Entertainment.
- Regia: Susanne Bier
- Scenariul: Alice Hoffman, Akiva Goldsman, Georgia Pritchett
- Distribuție: Sandra Bullock și Nicole Kidman
- Gen: Comedie, Romantic
- Durata: 2 ore 10 minute
- Rating: AP-12 – Acordul Părinților 13
- Studio: Warner Bros.
- Distribuit în România de: Vertical Entertainment
- Sinopsis: “O familie de vrăjitoare cu mai multe generații, blestemată să fie fără dragoste timp de secole, încearcă să rupă vraja confruntându-se cu secrete întunecate și sacrificându-se unele pentru altele.”
