Dacă cineva m-ar fi întrebat acum o lună câte filme despre un bărbat măcinat de propriile traume, ajuns să prefere sălbăticia și izolarea în detrimentul oamenilor, explorând lumea la bordul avionului său, cu un câine drept unic companion, aveam să văd în viitorul apropiat, aș fi fost convins că răspunsul nu avea cum să treacă de unu. Probabil nici în următorii 50 de ani.
Și totuși, la nici două săptămâni distanță, mă trezesc scriind din nou despre… yes, you got that right, un bărbat măcinat de propriile traume, care a ales să se retragă din lume în compania câinelui său și își petrece zilele survolând sălbăticia la bordul unui avion. Un aspect care mă face să pun la îndoială creativitatea producătorilor de la Hollywood mai mult ca oricând. Deși anul 2026 a fost, până acum, un an cinematografic mult mai bun decât mulți dintre predecesorii săi, e greu să nu devină frustrant când, pe lângă aceleași IP-uri și aceiași actori, ajungem în punctul în care se copiază 1 la 1 până și premisele.
Deși mi-a fost greu să trec cu vederea această asemănare, mai ales în primele cadre, care par desprinse direct dintr-un prequel pentru The Dog Stars, Heart of the Beast/”În inima sălbăticiei” se duce într-o zonă complet diferită, făcând similitudinea dintre cele două filme mai ușor de ignorat.
Heart of the Beast spune povestea lui James (Brad Pitt) și a lui Odin (Uber), cel mai bun prieten și fostul său camarad de arme, amândoi purtând încă urmele experiențelor din război, de la răni fizice la PTSD și traume care i-au îndepărtat de oameni, lăsându-i să-și găsească refugiul unul în compania celuilalt. Cei doi își petrec astfel mare parte din timp departe de civilizație, până când, în timpul unui zbor spre casă, James suferă un infarct și este nevoit să aterizeze de urgență în mijlocul Alaskăi. Deși supraviețuiesc accidentului, îi despart aproape 90 de kilometri de cea mai apropiată șosea, distanță pe care trebuie să o parcurgă prin sălbăticia Alaskăi.
Așadar, avem clasica poveste om (& câine) vs. natură, un gen al cărui fan nu m-am putut declara vreodată, privindu-l în general ca pe un pretext pentru o serie interminabilă de situații care mai de care mai periculoase și, uneori, absurde în care este aruncat personajul, în loc să ne ofere, pe lângă pericolele evidente, o explorare mai amplă a implicațiilor pe care o asemenea experiență le poate avea asupra lui. Astfel, pentru mine, miza filmului stătea în primul rând în întrebarea dacă va alege să exploreze ceva mai mult decât provocările inerente supraviețuirii în sălbăticie. Iar Heart of the Beast chiar asta face, poate mai puțin decât mi-aș fi dorit, dar livrează exact ceea ce promite: o aventură construită, înainte de orice, în jurul unei prietenii extraordinare.
La nivel de acțiune, Heart of the Beast nu aduce neapărat ceva nou genului, însă am apreciat doza de realism atât în natura provocărilor cu care cei doi se confruntă, cât și în felul în care aleg să le abordeze. Chiar și în situații familiare pentru un astfel de film, am găsit o anumită originalitate în soluțiile la care apelează James și Odin, unele dintre ele mergând în direcții la care nu m-aș fi așteptat. În același timp, cele mai dificile momente ale călătoriei nu sunt neapărat și cele mai spectaculoase vizual sau încărcate de adrenalină: uneori este vorba despre traversarea unui râu sau, pur și simplu, despre a supraviețui unei nopți în sălbăticia continentului nord-american.
În schimb, felul în care filmul alege să abordeze PTSD-ul lui James și Odin rămâne extrem de superficial, explorând prea puțin felul în care trauma continuă să-i afecteze. Iar modul în care decide să ni-l amintească nu pot spune decât că m-a zgâriat pe retină: o serie de flashback-uri în tonuri sepia, cu scene de luptă, care mi se par cu atât mai inutile cu cât filmul nu merge niciodată mai departe în explorarea consecințelor psihologice ale acelor experiențe. Și măcar dacă flashback-urile ar fi adus ceva din punct de vedere vizual, însă sunt probabil cea mai urâtă parte a filmului.
Alegerea devine și mai greu de înțeles într-un film care, în cea mai mare parte, abundă în peisaje superbe, unde imensitatea sălbăticiei devine simultan un cadru contemplativ și sursa unui sentiment copleșitor de vulnerabilitate. Cu atât mai stridente devin inserțiile sepia, care întrerup constant cele mai reușite componente vizuale ale filmului. Poate singurul lor merit este că îți amintesc că există ceva mai rău decât ursul realizat destul de slab în CGI, care, din fericire, petrece prea puțin timp pe ecran pentru a strica experiența.
La nivel sonor, filmul stă foarte bine, iar muzica se împletește superb cu peisajele, beneficiind și de colaborarea cu Pamyua, formație care integrează în muzica sa elemente ale tradiției muzicale din Alaska și conferă coloanei sonore o identitate strâns legată de locul în care se desfășoară povestea. Dar, pe cât de originală este coloana sonoră pe parcursul filmului, pe atât de clișeică mi s-a părut alegerea din final. Indiferent cât de mult apreciez Stand by Me, prezența ei aici este probabil cea mai sigură alegere posibilă pentru a atinge acea coardă sensibilă.
Până acum am avut câte ceva de apreciat și câte ceva de criticat despre fiecare aspect al filmului, însă există unul pentru care am doar cuvinte de laudă și în privința căruia îmi este greu să cred că m-ar putea contrazice cineva: interpretările lui Brad Pitt și, în special, cea a lui Uber.
De la Brad Pitt nu mă așteptam la mai puțin. Pentru mine, rămâne unul dintre cei mai buni actori atunci când se află într-un rol secundar, acesta fiind, într-un fel, și cazul de față, din moment ce colegul său de breaslă canin este adevăratul star al producției. Iar ceea ce reușește Uber, alături de Pitt și de întreaga echipă care s-a ocupat de pregătirea lui, merită toate aprecierile din lume, la fel ca cei trei câini care l-au dublat în anumite scene și care se întâmplă să fie chiar fiii lui Uber. Se pare că nepotismul este prezent peste tot la Hollywood.
Pitt face ca atașamentul lui James față de Odin să fie palpabil în fiecare interacțiune dintre ei, jucând alături de Uber ca și cum între cei doi ar exista un schimb real de replici, găsind în fiecare gest sau reacție a câinelui ceva pe care să-și construiască propria interpretare. Iar Uber îi răspunde pe măsură, într-un schimb care face ca legătura dintre cei doi să pară că se extinde mult dincolo de ecran, până în punctul în care ajungi să te întrebi dacă nu cumva au crescut împreună. Nu cred că am văzut vreodată un câine cu o asemenea expresivitate, capabil să transmită atât de mult încât devine greu să nu crezi că tot ceea ce filmul îi atribuie lui Odin chiar i s-a întâmplat lui Uber, că poartă realmente urmele propriilor traume și că legătura pe care o vedem între el și Pitt există și atunci când camerele nu filmează.
Sper ca Uber să primească și recunoașterea pe care o merită, fie ea și doar formală, în sezonul premiilor, călcând pe urmele lui Indy din Good Boy, care anul acesta a câștigat la Astra Film Awards premiul pentru Best Performance in a Horror or Thriller, în fața unor actori precum Ethan Hawke sau Alison Brie.
Chimia dintre Brad Pitt și Uber este, până la urmă, coloana vertebrală a filmului, fiind și motivul pentru care am ales să vorbesc despre interpretările lor abia la final, deși în mod normal acestea își găsesc locul ceva mai devreme în recenziile mele. Ceea ce reușesc cei doi împreună este remarcabil, iar conexiunea dintre ei nu are cum să nu te prindă în poveste, fiind, în fond, motivul pentru care Heart of the Beast funcționează atât de bine… chiar și pentru un avid iubitor de pisici asemenea mie.
Heart of the Beast / “În inima sălbăticiei” rulează în cinematografele din România începând cu 25 septembrie 2026, distribuit de Ro Image 2000.
- Regia: David Ayer
- Scenariul: Cameron Alexander
- Distribuție: Brad Pitt, J.K. Simmons, Anna Lambe
- Gen: Acțiune, Aventură, Dramă, Thriller
- Durata: 101 minute
- Rating: AP12 – Acordul părinților pentru copiii sub 12 ani
- Studio: Crave Films, Plan B Entertainment, Soho VFX
- Distribuit în România de: Ro Image 2000
- Sinopsis: “Nu contează pentru cine trăiești… ci pentru cine ai fi gata să mori.După un accident aviatic cumplit, un ofițer din Forțele Speciale și câinele său de luptă se trezesc blocați în adâncul sălbăticiei din Alaska. Împreună, sunt nevoiți să ducă o luptă brutală pentru supraviețuire împotriva forțelor naturii.”
