Am o relație destul de ciudată cu jocurile de fotbal produse de EA, de la Fifa 94, vă dați seama, de la Mondialul american, că tot jucăm diseară cu Suedia și ne amintim de meciul ăla trist din sferturile de finală, când Prunea ne-a lăsat o traumă veșnică, iar Ravelli ne-a arătat ce înseamnă să ai portar de penalty-uri. Dar să revenim la joc, șampion!
De fiecare dată când apare unul nou, un FIFA din ăsta sau FC, îmi spun că poate anul ăsta lucrurile vor fi altfel, că poate vom avea în sfârșit senzația unui joc construit pentru fotbal, nu pentru meniuri, carduri și microtranzacții, iar după câteva ore mă trezesc, inevitabil, în același loc: în Liga I, cu Oțelul Galați. Așa fac de când campionatul României a ajuns în FIFA și, indiferent câte versiuni au trecut peste mine, Galațiul rămâne una dintre primele alegeri atunci când pornesc o carieră. EA SPORTS FC 27 nu schimbă tradiția, numai că de data asta am intrat în Career Mode cu senzația că jocul chiar încearcă să-mi demonstreze că n-a stat degeaba un an. De ce Oțelul? După 26 de ani de presă sportivă, lumea mă cunoaște, toți fanii fotbalului știu că țin cu Universitatea Craiova și cu Leeds United, ordinea nu contează, dar aleg Oțelul că a fost prima din joc și așa fac an de an, chiar mi-ar părea rău să retrogradeze, gândindu-mă unde-s azi. Cu cine mai joc eu în FC 28 sau 29 sau câte or mai veni?
Pe teren, lucrurile sunt ceva mai interesante
Am jucat pe Authentic, iar aici FC27 reușește să ofere o senzație de fotbal mai apropiată de ceea ce aș vrea de la un simulator al sportului ăstuia. Jucătorii alunecă, se dezechilibrează, mai scapă controlul mingii, intră în dueluri cu o anumită greutate, iar adversarii nu mai par niște roboți programați să facă aceeași mișcare la nesfârșit. CPU-ul pune piciorul, face faulturi, trage de tricou, te ia pe sus când ajunge târziu la minge și, pentru perioade bune, ai senzația că se joacă fotbal, nu că urmărești un spectacol de pinball cu tricouri de club.
Și aș zice că mi-a plăcut ideea asta de gameplay realist. Mai ales pentru că în ultimii ani am ajuns să cunosc prea bine senzația aceea în care un joc de fotbal îți cere să accepți că anumite lucruri sunt „mecanici”, deși pe teren par niște trucuri de programare. FC27 mai spală din această impresie pe Authentic și încearcă să facă meciurile ceva mai organice. Nu înseamnă că totul este perfect, nici pe departe, dar măcar există momente în care un duel arată ca un duel și nu ca o animație pe care ai mai văzut-o de 500 de ori.
Și tot la capitolul Career Mode, transferurile și contractele reprezintă un pas înainte. Aici se simte că EA a înțeles, în sfârșit, că un mod de carieră trebuie să însemne mai mult decât să cumperi niște fotbaliști, să apeși câteva butoane și să intri în următorul meci. Negocierile și gestionarea lotului au mai multă substanță, iar pentru cine chiar joacă o carieră pe termen lung diferența se simte.
Numai că exact când începi să te bucuri de aceste detalii apare problema care urmărește seria de câțiva ani: cât de mult mai poate cere EA pentru un produs care vine la pachet cu atât de multe probleme?
Pentru că FC27 este plin de bug-uri. Audio, vizual, animații, mici probleme care apar din senin și, mai rău, lucruri pe care comunitatea le-a văzut de atâtea ori încât au devenit aproape personaje secundare ale seriei. Sunt bug-uri care au supraviețuit mai multor generații de jocuri și au ajuns să fie tratate de jucători cu același umor cu care vorbești despre o rudă care apare la fiecare Crăciun fără să fie invitată.
Anticheatule ăsta ești, Berlusconi din Giulești
Și avem și povestea cu anti-cheat-ul, pentru că aparent în 2026, dacă vrei să joci un joc de fotbal, trebuie mai întâi să negociezi cu calculatorul tău, cu consola ta, și cu toate sistemele de protecție instalate pe el. Pentru un produs care se vinde la preț de joc premium, toate aceste lucruri devin din ce în ce mai greu de justificat. Dar cea mai mare problemă pe care o am cu FC27 nu este niciun bug. Este interfața, Doamne, e o rușine fără seamăn, zici că s-au coxat ăia de la EA grav și par genul ăla de oameni care se uită la fotbal ca broasca la barieră!
Nu înțeleg de ce Career Mode trebuie să arate din ce în ce mai mult ca Ultimate Team, în loc să simți că gestionezi un club, ai impresia că navighezi printr-un magazin de carduri. Informațiile care ar trebui să fie imediat accesibile sunt ascunse, jucătorii ajung transformați în niște dreptunghiuri gri, impersonale, iar senzația de fotbal dispare încet din meniuri. Eu vreau să văd cine este omul pe care îl am în lot. Vreau morală, naționalitate, informații relevante, context, statistici, lucruri care să mă facă să simt că am în față un fotbalist și nu o piesă dintr-un inventar. Career Mode ar trebui să construiască o poveste în jurul clubului și al jucătorilor. FC27 îmi arată, uneori, un Excel îmbrăcat în haine de Ultimate Team. Băăăăă, aici vorbiți cu un fan, cu un om care mănâncă fotbal pe pâine de dimineața până seara, vorbește la radio, la TV, scrie în ziare, nu merge să-mi vindeți același rahat împachetat! Și cu cât seria înaintează, cu atât am impresia că UI-ul se îndepărtează de fotbal. E fascinant, să moară Bibi, cum zice Prunea! Pe teren încearcă să facă fotbalul mai autentic, iar în meniuri îl transformă într-un joc de cărți.
Pasa scurtă, viață lungă
Nici pasele și schimbarea jucătorilor nu sunt acolo unde ar trebui să fie. Sunt momente în care execuția este pur și simplu inconsistentă, iar într-un joc în care ai doar câteva mecanici fundamentale care trebuie să funcționeze impecabil, astfel de probleme devin foarte vizibile. Poți să îmbunătățești animațiile, să adaugi negocieri mai sofisticate, să schimbi interfața și să-mi vinzi 25 de noutăți în trailer, dar dacă pasarea și schimbarea jucătorului mă fac să mă întreb dacă am apăsat eu greșit sau jocul a decis să facă altceva, atunci fundația începe să scârțâie.
Acum vreo 2-3 ani lăudam jocul ăsta pentru tactică, pentru cât de bine era gândită, acum apare și problema apărării.
AI-ul defensiv pare mai puțin prezent, iar anumite dueluri ajung să aibă o logică numai pentru motorul jocului. Te trezești că un adversar se învârte printre fundași de parcă participă la „Dansez pentru tine”, în timp ce apărătorii tăi privesc scena cu liniștea unor oameni care au decis că nu mai este treaba lor. Iar portarii au și ei momente în care te lasă cu impresia că mingea trebuie mai întâi să le explice unde se duce înainte ca ei să se gândească să reacționeze. E pe sistemul: ce nu poți să aperi, lași!
Încep să mă uit la echipa mea, îmi dau seama că fundașii mei nu sunt vreun zid german de 1,90 metri cu 88 la apărare, portarul poate să fie un puști de 1,75 și ceva, iar după ce îmi iau 3 goluri din aceeași zonă mă gândesc că poate FC27 nu este chiar vinovat pentru toate păcatele mele.
Dar tocmai aici este farmecul Career Mode. Joci cu Oțelul, ai un lot, ai limite, ai transferuri, ai obiective și trebuie să construiești ceva. Nu ai nevoie ca jocul să te lase să câștigi. Ai nevoie doar ca atunci când pierzi să simți că ai pierdut pentru că ai jucat prost, nu pentru că motorul a avut chef să-ți ofere o lecție de filozofie existențială.
FC27 are și frustrare, dar și încântare
În același timp, nu pot să ignor faptul că EA a mai eliminat din acea senzație de fotbal repetitiv în care orice atac începea cu sprint pe bandă și se termina cu o pasă înapoi la punctul de la 11 metri. Jocul nu mai pare la fel de dependent de acea rețetă, iar pe Authentic există suficiente momente în care construcția unui atac chiar capătă personalitate. Cu Oțelul, lucrurile astea se simt și mai bine, pentru că nu ai la dispoziție o armată de superstaruri capabile să repare orice prostie cu o accelerație și două skill moves. Ai o echipă de semi-rușini, iei gol de la 30 de metri, când Dur-Bozoancă pleacă ieri după minge și ajunge mâine și tot așa.
Merită FC27 prețul întreg?
Dacă ești omul care joacă Ultimate Team, situația este evident mult mai complicată și depinde enorm de ceea ce cauți în modul respectiv. Nu este experiența mea principală și nici nu vreau să transform această recenzie într-o analiză a unei lumi în care oamenii își vând rinichiul pentru un card cu +2 la pace.
Eu judec FC27 prin Career Mode, iar răspunsul meu este că avem un joc mai bun pe teren, câteva îmbunătățiri reale în gestionarea carierei, dar și o cantitate enervantă de probleme care n-ar trebui să mai existe într-un produs vândut la preț premium.
Și poate asta mă deranjează cel mai tare: FC27 nu este suficient de rău ca să-l abandonezi și nici suficient de bun ca să te facă să uiți cât plătești pentru el. Este exact genul de joc în care după un meci foarte bun cu Oțelul îți spui „băi, chiar au făcut ceva mișto anul ăsta”, iar după zece minute într-un meniu te întrebi de ce naiba ai în față aceleași idei reciclate, aceleași probleme și aceeași impresie că cineva a mutat mobila prin casă, dar n-a renovat nimic.
Poate că asta este adevărata problemă a seriei
Pe teren, Authentic chiar aduce ceva, Career Mode are câteva îmbunătățiri pe care le simți. Problema este că progresul vine cu pași mici, în timp ce prețul jocului și agresivitatea comercială cresc mult mai repede.
De ani buni intru în Liga I și aleg Oțelul Galați. Cât timp EA nu-mi ia și Oțelul din Career Mode, probabil că tot mă voi întoarce. Dar nu-mi cere preț de blockbuster pentru fiecare sezon dacă îmi livrezi încă un joc care trebuie să-mi convingă calculatorul că am voie să-l pornesc, care vine cu bug-uri pe care le recunoaște comunitatea de ani întregi și care îmi pune o interfață de Ultimate Team peste un mod care ar trebui să fie despre fotbal și management.
EA FC a ajuns într-un punct în care nu mai trebuie să demonstreze că poate face un joc de fotbal decent. Știm că poate, dar veniți, bă, șampion, cu ideea că știți de ce îl FACEȚI? CĂ poate vine “Infractino” cu banii altor șeici și fac un joc FIFA de vă lasă pe drumuri!
Pentru că, momentan, FC27 seamănă tot mai mult cu vaca aia de muls pe care Infantino o iubește atât de tare: mai apare câte o etichetă nouă, mai schimbi ambalajul, mai storci câte ceva din ea, iar noi, ăștia care încă vrem să jucăm fotbal, venim în fiecare an cu găleata. Totul este despre bani, bani, bani! Cum zicea Nicolo Napoli:“ A romania tutto e banii, banii, banii! Dove si gioca a calcio?” La mine găleata e tot la Galați, nu vreau bani, nu vreau valută, vreau Oțelul să ne…
Deci, FC27 este un joc de fotbal bun, uneori chiar foarte bun pe teren, dar unul care începe să fie tot mai greu de justificat la preț întreg. Cu Oțelul Galați încă mă distrez, dar cu produsul comercial din jurul lui FC27, însă, am din ce în ce mai puțină răbdare. Huoooooooo, ca din tribune!
EA SPORTS FC 27 este disponibil din 25 septembrie pe PlayStation 5, Xbox Series X|S, PC (EA App, Steam, Epic Games, Microsoft Store).
- Gen: Sport
- Lansare: 25.09.2026
- Studio: EA Sports
- Distribuitor: Electronic Arts
- Platforme: PlayStation 5, Xbox Series X|S, PC (EA App, Steam, Epic Games, Microsoft Store)
- Clasificare: 16+
- Sistem de testare: PlayStation 5 Pro
- Sinopsis: “Decoperă FC 27 ICON Class of ’27 și momentele care i-a făcut legende!”
