“Două ore trec imediat, dacă stai în permanență în tensiune şi nu ştii dacă mai e cineva lângă tine în sala de cinema… invizibil.”
Regizor: Leigh Whannell
Scenariu: Leigh Whannell
Lansare: 28.02.2020
Durata: 2h 4min
Studio: Universal Pictures
Distribuitor: Ro Image
Clasificare: A.P.15
Actori:
Elisabeth Moss … Cecilia Kass
Oliver Jackson-Cohen … Adrian Griffin
Harriet Dyer … Emily Kass
Aldis Hodge … James Lanier
Sinopsis:
Prinsă într-o relație violentă cu un om de știință genial și bogat, dar obsedat de control, Cecilia Kass (Moss) reușește să fugă în miezul nopții și să se ascundă cu ajutorul surorii sale (Harriet Dyer, din The InBetween), a prietenului lor din copilărie (Aldis Hodge, Straight Outta Compton) și a fiicei adolescente a acestuia (Storm Reid, Euphoria).
Dar când fostul său partener (Oliver Jackson-Cohen, din The Haunting of Hill House) se sinucide, și îi lasă o parte mare din uriașa lui avere, Cecilia începe să suspecteze că moartea lui nu e decât o farsă. Pe măsură ce începe să fie confruntată cu coincidențe din ce în ce mai sinistre, care pun în pericol viața celor dragi ei, Cecilia simte că sănătatea ei mentală e tot mai fragilă, din cauza eforturilor ei disperate de a le dovedi celorlalți că e hărțuită de o ființă care nu poate fi văzută.
Recenzie:
The Invisible Man, spre ruşinea mea că nu ştiam, a fost scris şi regizat de Leigh Whannell, cel care, alături de James Wan, au creat SAW. Şi deşi Omul Invizibil nu intră în categoria filmelor de groază propriu-zise, ci mai degrabă thriller cu esenţă horror, a fost pe măsură aşteptărilor mele, spun asta pentru că pe la jumătatea filmului trei persoane au părăsit sala.
Această variantă a Omului Invizbil spune povestea lui Cee, interpretată de Elisabeth Moss, care fuge într-o seară de soţul ei abuziv, jucat de Oliver Jackson-Cohen din Haunting Of Hill House, pe care l-a drogat cu diazepam doar ca să afle două săptămâni mai târziu că s-ar fi sinucis lăsându-i ei o avere cumva prin fratele lui care aş presupune eu că era avocat, Tom, interpretat de Michael Dorman din serialul Patriot. Lucruri ciudate încep să se întâmple iar cei din jur cred că Cee este nebună deşi nici ea însăşi nu este sigură dacă este adevărat sau nu ce îi se întâmplă.
O să vin cu o întrebare retorică, “De ce, având în vedere că poţi să te faci invizibil, ai face rău?”. Răspunsul meu este pentru că dă destul de bine la scenariu. Avem în 2020 un om invizbil tehnologic. Nu este acela cu faşe şi ochelarii ci unul mult mai complex. Deşi filmul, în mare parte este încet şi previzibil, trebuie să recunosc că reuşeşte să creeze situaţii destul de tensionante. Aş zice că au făcut chiar economie, în mare parte din film, pe chestia asta cu invizibilitatea. De multe ori chiar şi scenele în care filmul trece de la 100% tensiune la 100% acţiune cumva tot este făcută o economie pentru că omul este efectiv… invizibil. Fără prea mult CGI sau poate deloc CGI, jumătate din film este cărat de Elisabeth Moss şi starea ei de frică cu gândul că soţul ei nu este cu adevărat mort.
Regizorul creşte ambiţios tensiunea filmului prin cadre specifice şi se joacă cu aşteptările publicului şi deşi niciodată nu se întâmplă ce te-ai aştepta, în special la momentul cu scara, este totuşi terifiant. Şi cum ziceam, în ciuda previzibilului, regia filmului este una admirabilă când vine vorba de a combina utilul – adică tensiunea aia de thriller, cu plăcutul – adică ceva acţiune care să dea viaţă filmului, cum este, de exemplu, scena de pe holul spitalului.
Pe de altă parte se vede că filmul nu ar fi dispus de un buget cum ar fi avut The Inivisible Man din Dark Universe al Universal-ului, acela care era prevăzut să fie jucat de Johnny Depp. Nu iese în evidenţă prin nimic altceva decât actorii şi subiectul, tensiunea şi acţiunea. Nu are un soundtrack memorabil, nu are scene bombastice de acţiune, nu are nimic care să îl facă un film foarte mainstream. Cred că nici cu Hollow Man nu se compară, care la vremea lui a avut un buget destul de mare faţă de cât se alocase pentru The Invisible Man 2020.
Acum sincer nu ştiu dacă o să fie pe gustul publicului român însă nu pot să nu recomand filmul. Blumhouse nu ştiu dacă a dezamăgit cu ceva până acum pe partea de producţie, iar tot ce a ieşit de la ei a fost într-o mai mare sau mică măsură un succes şi sper că şi The Invisible Man să fie cel puţin recunoscut ca unul din acele filme bune care poate au fost uşor underrated la lansare. Două ore trec imediat, dacă stai în permanență în tensiune şi nu ştii dacă mai e cineva lângă tine în sala de cinema… invizibil.
Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. The Invisible Man/”Omul Invizibil” rulează la cinema din 28 februarie și este distribuit în România de Ro Image.
Poster:
Trailer:
