Acasă Filme The Devil All the Time – Recenzie

The Devil All the Time – Recenzie

"Nu am simțit că distribuția e încărcată aiurea, sau că au fost timpi morți - bucăți de povești/scene care ar trebui excluse, nu, totul este aranjat într-un haos organizat și răbdarea și înțelegerea telespectatorului este răsplătită la sfârșit."

0
Ascultă acest articol

“Nu este ceva care nu am mai văzut, dar totodată aduce acel vibe al filmelor de gen din anii ’90, ceea ce personal îmi place. ”

Regizor: Antonio Campos

Scenariu: Antonio Campos, Paulo Campos

Gen: Dramă, Crimă, Thriller

Lansare: 16.09.2020

Durata: 2h 18min

Studio: Netflix

Distribuitor: Netflix

Clasificare: A.P.15

Actori:

Robert Pattinson … Preston Teagardin
Tom Holland … Arvin Russell
Bill Skarsgård … Willard Russell
Haley Bennett … Charlotte Russell
Riley Keough … Sandy Henderson
Harry Melling … Roy Laferty
Sebastian Stan … Lee Bodecker
Mia Wasikowska … Helen Hatton
Eliza Scanlen … Lenora Laferty
Jason Clarke … Carl Henderson

Sinopsis:

În Knockemstiff, Ohio, și în pădurile din împrejurimi, personaje sinistre – un predicator infam (Robert Pattinson), un cuplu neobișnuit (Jason Clarke și Riley Keough) și un șerif corupt (Sebastian Stan) – converg în jurul tânărului Arvin Russell (Tom Holland) în timp ce se luptă forțele malefice care îl amenință pe el și pe familia sa. Cu acțiunea plasată în perioada dintre cel de-al Doilea Război Mondial și războiul din Vietnam, „THE DEVIL ALL THE TIME”/ ÎNTOTDEAUNA DIAVOLUL” regizat de Antonio Campos creează un peisaj seducător și îngrozitor, care îi determină pe cei drepți să lupte împotriva celor corupți. Din distribuție fac parte și Bill Skarsgård, Mia Wasikowska, Harry Melling, Haley Bennett și Pokey Lafarge, iar această poveste densă și plină de suspans este bazată pe romanul premiat scris de Donald Ray Pollock.

Recenzie:

Având la bază un roman scris de Donald Ray Pollock, The Devil All the Time/”Întotdeauna Diavolul” este un film greu de digerat datorită poveștilor triste și scenelor de violență și este propunerea Netflix pentru acest mijloc de septembrie și am să vă spun câte ceva despre el.

Încă din trailer ne dăm seama că avem de a face nu cu o poveste întunecată, care are ca principal ingredient nu drama ci violența. Aflăm apoi că nu este vorba doar de o singură poveste ci de mai multe care au legătură între ele, dar care se dezvoltă separat, pe parcursul a două perioade cu distanță de aproximativ 7 ani între ele (timpul se va plimba în funcție de povestea fiecăruia), urmând ca, spre sfârșit să se interconecteze și să ajungem la o concluzie.

Acțiunea are loc într-o zonă din Virginia de Vest, iar aceste povești au ca protagoniști persoane cu caractere violente a cărei proveniență încearcă să fie explicate, argumentate și ce am observat eu, că în toate semnul atotputernicului este prezent, fie că e vorba de Dumnezeu sau Isus. Credința are și ea un rol interesant în film, unul sumbru – asta este clar, filmul concentrându-se pe latura violentă deși argumentabilă.

În primul rând este important să știm că filmul este narat – o voce ne va spune lucrurile pe care cei care privesc trebuie să le știe și în felul acesta permite filmului să se desfășoare mai rapid fără a vedea, ci auzi, lucrurile esențiale, pentru a căpăta mai mult sens.

The Devil All the Time începe cu familia Russell, al cărui membru, Willard (Bill Skarsgård – IT) aflat pe câmpul de război, în Sudul Pacificului, comite ceva ce-l va urmări toată viața sa. Acest eveniment îl va urmări și va avea efecte asupra lui, asupra deciziilor sale și-i va influența și viața fiului său, Arvin.

În familia Russell, Charlotte (Haley Bennett) are probleme grave de sănătate, iar păcatul comis de Willard va avea consecințe, iar de această situație se va ocupa șeriful Lee Bodecker (Sebastian Stan).

Îi vom cunoaște apoi și pe Roy (Harry Melling) și Hellen (Mia Wasikowska), aflăm cum s-au cunoscut și o cunoaștem pe fiica lor Lenora, iar apoi ajungem să fim martori la un gest neașteptat pe care Roy îl va face și apoi el îi întâlni perechea Carl (Jason Clarke) și Sandy. Într-un final și Lenora va ajunge pe mâna lui Emma, din Cold Creek, unde a ajuns și Arvin după cele întâmplate.

Șeriful Lee are și el propria poveste scurtă și un rol important în acțiunile lui Arvin și a cuplului Carl și Sandy care, la rândul lor au și ei povestioara lor.

Trec câțiva ani și Arvin (Tom Holland) și Lenora formează o legătură strânsă. Adolescenți fiind Lenora are probleme, iar Arvin încearcă s-o protejeze. La biserică îl vor cunoaște pe părintele Preston Teagardin (Robert Pattinson) cu care Lenora va interacționa într-un mod care va contura caracterul lui Arvin, modelat de tatăl său. Cumva, drumurile lui Arvin, Preston, Carl și Sandy se vor intersecta și se va ajunge la un fel de concluzie finală.

Un diavol se ascunde în fiecare

Practic, The Devil All the Time, ne oferă destinul unor personaje cu caractere puternice influențate de tot ceea ce e în jur, familie, credință, trăiri și vedem cum se naște și e conturat răul prin acte violente. Da. Un diavol se ascunde în fiecare și este forțat să iasă la iveală atunci când greutățile vieții îți pun amprenta pe cei din poveștile noastre, iar Antonio Campos ne arată cum se naște, maturizează și se exprimă acesta prin camera sa și prin scenariul scris alături de fratele său, Paulo. Din păcate nu știu cât de fidel este romanului, dar pot să spun că montajul este unul destul de ciudat și în același timp ingenios.

Sunt multe scene scurte aranjate în așa fel încât să nu zăbovească povestea prea mult despre fiecare personaj în parte, iar acel povestitor se asigură că știi tot ce trebuie pentru a completa acel montaj. Poate se simte un pic obositor mai ales că scenele nu sunt montate într-o ordine anume ci sunt amestecate și combină trecutul cu prezentul, dar într-un sfârșit te obișnuiești și începi să înțelegi – asta spre sfârșitul filmului.

Fiecare scenă în parte e încărcată de tesiune, dramă, nu se zăbovește, tot ce se întâmplă oferă un contur poveștii. Pare amețitor la prima vedere, dar nu e nevoie să scrii pe foaie ca să înțelegi pas cu pas ce se întâmplă pentru că sfârșitul va deznoda ițele.

Coloana sonoră este destul de bogată și se adaptează perioadei în care se întâmplă acțiunea din film, auzind piese precum Dreams de Johnny Mercer, Wheel of Fortune de Kay Starr sau Needles and Pins de Jackie De Shannon, spre sfârșitul filmului. Piesele poate că nu sunt foarte populare, dar cuvintele melodiilor se potrivesc cu acțiunea de pe ecran. Din OST mai fac parte și Sonny James, Bill Philips, Skeeter Davis și Jim Reevs cu piese potrivite atmosferei sumbre din The Devil All the Time.

Tehnic vorbind, metodele de filmare, cadrele, efectele audio nu sunt ceva ce nu am mai văzut până acum, dar se potrivesc la fix să creeze o atmosferă întunecată, gri, sumbră, plină de încărcătură emoțională accentuată mai mult de tristețe, suspans și acele scene de violență.

Am lăsat la sfârșit actorii, care, după părerea mea, sunt vedetele acestui film, jocul lor actoricesc fiind cel mai important și deosebit element, pentru că fiecare în parte știe să-și contureze personajul jucat și prin ticurile, grimasele, gesturile și chiar și felul de a vorbi, fiecare dintre actori reușesc să-și scoată în evidență personajul său. Nu toți au același screen time, dar, cumva, reușesc să te facă să empatizezi cu personajul lor și asta este greu de făcut și demn de respectat. Sebastian Stan cu fălcile umplute (asemeni Vito Corleone), grăsuț, sec, face un rol bun și cred unul dintre ele mai scurte din film, dar finalul îi aparține, pe când Tom Holland captează atenția tuturor prin felul cum joacă și într-un fel el este personajul principal al filmului. Laude merg și la perechea Carl (Jason Clarke) și Sandy (Riley Keough) care au o chimie foarte interesantă cu un plus pentru Jason care-și joacă personajul excelent. Robert Pattinson are un rol greu, dar se descurcă la fix el însuși fiind un actor un pic ciudățel de fel, dar nu ai cum să-i pui sub semnul întrebării capacitățile actoricești. Părintele lui Pattinson, Teagardin te va face să-l urăști și să-l disprețuiești și asta subliniază și mai mult cât de bine se descurcă actorul. Sunt multe nume cunoscute în distribuție, cu roluri jucate fără pată, dar au un screen time foarte mic, dar nu inutil.

Nu am simțit că distribuția e încărcată aiurea, sau că au fost timpi morți – bucăți de povești/scene care ar trebui excluse, nu, totul este aranjat într-un haos organizat și răbdarea și înțelegerea telespectatorului este răsplătită la sfârșit. Cu toate acestea Campos se simte însă că… parcă e depășit și încarcă filmul cu prea multe deși le dă de cap în felul lui. Nu este ceva care nu am mai văzut, dar totodată aduce acel vibe al filmelor de gen din anii ’90 ceea ce personal îmi place.

Filmul transmite un mesaj care va fi interpretat de fiecare în parte, dar subiectul principal al The Devil All the Time este violența – cum se naște, cum ajunge la maturitate și se manifestă și consecințele finale.

Rămâne, așadar, să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. The Devil All the Time/”Întotdeauna Diavolul” este disponibil din 16 septembrie pe Netflix.

Poster:

Trailer:

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Exit mobile version