Am avut plăcuta surpriză să încercăm Atlas Fallen chiar dacă într-o variantă Beta, de moment. Dacă nu ai auzit de el, nu îţi face griji suntem aici să vă povestim câteva despre această experienţă hands-on, preview, beta şi cu ce se mănâncă acest nou Action-RPG de la Deck13 din portofoliul Focus Entertainment, distribuit la noi de Netzah Distribution.
Ce este?
Până când am primit acces la acest Beta, recunosc că nu cred că am văzut sau auzit ceva despre Atlas Fallen. Nu am nici o amintire să fi văzut un trailer sau un screenshot pe undeva. Este vorba de un Epic Fantasy Action-RPG Open-World cu tipice elemente de Action-Adventure într-o nouă lume care se aseamănă cu multe altele pe care le-am văzut în alte francize şi IP-uri, doar că de data asta le avem pe toate în acelaşi loc.
Ruine îngropate de nisip. Locuri care prin dialog şi chiar şi la simplă vedere poţi să observi că erau foste oraşe, cetăţi sau castele sunt acum ruine de mult acoperite de dune. Nu este un deşert ca cel din Sahara dar clar este un loc care inspiră această nouă lume Fantasy. Şi deşi nu a fost fix începutul jocului în acest Beta, zona în care am testat nisipurile era destul de mare şi promitea să fie şi mai şi mai încolo. Rămâne de văzut ce ne aşteaptă în spatele porţilor.
Cum arată?
Nisipiu. Este cel mai simplu răspuns şi cel mai valid. Nu ştiu dacă să spun că este un joc impresionant vizual la micile detalii însă ca aspect per total, ca imagine de ansamblu este un joc foarte arătos. Totul se vede destul de clar din puncte înalte fără parcă să îşi piardă din calitate. Reproduce cu fidelitate acea senzaţie pe care ai avut-o prima dată într-un Assassin’s Creed când te-ai urcat să sincronizezi un punct al hărţii. Numai că de data asta eşti în control complet.
Ceea ce pot să spun este că pare a fi genul de joc care pentru Ultra Settings o să mănânce ceva resurse cam de peste tot. Este dificil să generezi atât nisip cu un calculator de pe vremea zeului Thalos. Deşi foarte spectaculos vizual şi cu foarte multe artefacte (pozitive) de lumină, indicatoare luminoase de atac, sunete ale monştrilor şi chiar şi ale nisipului, jocul stimulează aproape toate simţurile în acelaşi timp în momentele de luptă, care sunt destul de frecvente. Nu traversezi prea mult din vastul teren fără să dai de o luptă sau două şi asta face că jocul să fie unul destul de „Locuit şi periculos”.
Arme / Inamici / Momentum / The Gauntlet şi Sand Surfing
Nu am înţeles prea bine sistemul de arme deşi pot să explic cu uşurinţă despre ce este vorba ca şi concept. Jocurile de genul acesta se bazează pe un sistem de Heavy Attacks şi Light Attacks. L-am văzut de multe ori. Însă în Atlas Fallen, cele două arme cu care am jucat, un fel de topor şi un fel de coasă, care au un range cu care nu am reuşit să mă obişnuiesc, pentru că amândouă par a fi pe lanţ sau telechinezie, cresc în damage şi atac conform creşte aşa numitul momentum. Şi fiind vorba de un RPG evident ai Perks şi nişte Essence Stones pe care le creezi şi le echipezi pentru şi mai multe chestii de atac, de aparare etc.
Sistemul RPG deşi nu părea foarte complex, chiar destul de straight forward îţi dă foarte multe posibilităţi de a combina essence, perks şi ce alte chestii mai sunt pentru a dezlănţuii atacuri mai devastatoare, o explorare mai rapidă sau mai eficientă a terenului etc. Dar am menţionat mai sus MOMENTUM. Luptele se bazează pe chestia asta, cu cât loveşti mai mult fără să fi lovit înapoi, generezi momentum. Momentumul îţi permite să dezlănţui atacuri şi mai periculoase asupra inamicilor dar şi atacuri speciale. Dacă sistemul de parry, pentru că avem şi aşa ceva, creează un fel de moment stasis monstrului care te atacă, imaginează-ţi că eşti înconjurat de 4 inamici şi cu suficient momentum poţi să îi blochezi pe toţi în stasis pentru o scurtă perioadă şi să ataci fără milă.
Cu acestea spuse şi care la simplă vedere par să facă jocul foarte uşor, inamici sunt duri. Dacă în joc aveam gloanţe, inamicii nu erau bureţi de gloanţe, efectiv le fumau înainte ca tu se le şi tragi. Chiar şi cei mai simplii inamici pot încasa destul de multă bătaie până să moară şi asta când eram deja într-o fază din Beta mai spre final şi eram destul de puternic. Tot trebuie să joci inteligent, să te mişti, să faci dodge şi parry şi faţă de alte jocuri te poţi lupta şi în aer şi devine o chestie absolut necesară pentru inamicii care zboară. Varietatea de inamicii a fost destul de interesantă pentru un Beta. Chiar şi un boss fight. Însă nu au fost foarte variaţi ei că design. Au fost diferite categorii dar cel puţin, în această zonă, nu au diferit la culori sau din punct de vedere vizual, poate doar la mărime.
ParkourSand Surfing
Dar cele două elemente care au ieşit de la bun început în evidenţă pe partea asta de gameplay au fost mănuşa, care da, vorbeşte, şi sand surfing-ul. Mănuşa este artefactul care îţi da aceste abilităţi de a manipula nisipul, de a ridica obiecte din nisip pentru a traversa în anumite locuri şi pentru a avea toate puterile pe care le are personajul. Cred eu, personal, în ciuda poveştii prezentate în filmuleţe, mănuşa este de fapt quest-ul principal. Sand Surfing-ul pe cealaltă parte îţi permite să traversezi cu uşurinţă şi viteză pe teren. Mi-a adus aminte un pic de Tribes Vengeance, dar probabil asta pentru că sunt bătrân şi nostalgic în legătură cu jocuri rapide. Dacă în alte jocuri ai o formă sau alta de parkour în Atlas Fallen ai sand surfing, care nu ţine cont că mergi la deal sau la vale, atâta timp cât e nisip, îl surfezi, da sau da.
Viitorul
Nu ştim ce ne pregăteşte viitorul pentru Atlas Fallen în luna mai când se va lansa însă de moment pare un concept promiţător. Ce nu am menţionat mai sus sunt lucruri pe care vi le puteţi imagina deja dacă aţi jucat Action RPG-urile din ultimii 5 ani. Nu reinventează roată dar adăugă chestii noi, combină elemente din altă jocuri într-o lume destul de mişto şi o face cu stil şi cu un impact destul de mare. Este un joc în care s-a pus foarte mult accentul pe partea vizuală, adică să fie şi frumos de văzut şi să îţi şi spună o poveste în acelaşi timp, şi pe partea de gameplay. Şi ştiu că am vorbit de multe alte jocuri în hands-on preview-ul ăsta sau le-am menţionat şi probabil mai erau foarte multe de numit oricum cu care să se asemene Atlas Fallen dar dacă ar fi să îl compar cu ceva nu ca şi gameplay sau toate cele ci pur şi simplu ca „feeling”, ar fi Heavenly Sword de pe Playstation 3 din 2007. Există o anumită ambiţie în spatele jocului care mi-a adus aminte de cea pe care au pus-o în acel joc cei de la Ninja Theory. Nu au nimic de a face unul cu celălalt dar am simţit din nou acelaşi lucru cu Atlas Fallen. Am avut doar o zonă limitată de jucat, rămâne de văzut produsul final la lansare, până atunci sper că toată treaba asta a lămurit pe cineva în legătură cu Atlas Fallen.
Atlas Fallen va sosi pe PC, PlayStation 5 și Xbox Series X din 16 mai 2023.
