Pet Sematary – Recenzie

Ascultă acest articol

“Filmul nu se aventurează să exploreze mai mult decât îi este povestea şi asta este un lucru bun rămânând o poveste completă cap-coadă.”

Regizor: Kevin Kölsch, Dennis Widmyer

Scenariu: David Kajganich, Jeff Buhler

Gen: Horror

Lansare: 5 aprilie

Durata: 1h 41min

Studio: Paramount Pictures

Distribuitor: Ro Image

Clasificare: N.15

Actori:

Jason Clarke … Louis
Amy Seimetz … Rachel
John Lithgow … Jud
Jeté Laurence … Ellie

Sinopsis:

Louis Creed, împreună cu soția sa, Rachel, și cu cei doi copii ai lor, Gage și Ellie, se mută într-o zonă rurală, unde vecinii îi întâmpină prietenos, dar îi și anunță imediat despre bizarul cimitir al animalelor din spatele noii lor case. După ce pisica lor e călcată de un camion, Louis o duce să o îngroape în misteriosul cimitir al animalelor, care se dovedește că nu e deloc ceea ce părea. Familia Creed începe să înțeleagă că, uneori, morții e mai bine să stea cu morții, și viii cu viii…

Recenzie:

După perioada de maximă prosperitate a lui Stephen King, vorbim de anii ’80, care se încheie cu filmul Pet Sematary/”Cimitirul Animalelor” inspirat dintr-o carte cu acelaşi nume din 1983, o revenire a lui King în prezent ne-a luat prin surprindere pe toţi în 2017 cu remake-ul la IT. Iar mult aşteptatul nou film, Pet Sematary, intră de astăzi în cinematografele de pretutindeni cu intenţia clară de spune o întâmplare destul de macabră.

Pet Sematary este povestea unei familii cu doi copii care se mută la o nouă casă într-o zonă rurală din Maine – o zonă activ pusă în pericol de camioane, care merg cu viteza de peste 120 de sperieturi pe oră şi pe a cărui teren se află un cimitir de animale. Fără să intru în detalii titlu este un pic derutant şi asta veţi înţelege în momentul în care veți vedea filmul sau ştiţi deja dacă aţi citit cartea sau văzut originalul.

Singurul lucru care îl pot spune comparativ cu primul film este că de data asta moare fata cea mare şi nu băiatul mic, element important în ultima partea a filmului pentru ai oferi un pic mai multă credibilitate sau mă rog, efect realist. Separat de carte şi de filmul original, Pet Sematary 2019 este un film de groază care în ciuda câtorva jump scare-uri, destul de bune aş putea spune sau mă rog, unele mai bune ca altele, nu pretinde să reinventeze genul ăsta de filme ci doar să readucă pe marile ecrane un sub-stil horror de mult apus. Reîmprospătează scena horror, nu cu jump scare-uri sau stinger-e audio, ci cu imaginii răscolitoare şi un apogeu previzibil, dar mai bun decât ai crede.

Pentru că cei doi regizori, Kevin Kolsch şi Dennis Widmyer, reuşesc să reînvie horror-ul prin imagini şi situaţii de groază, să expună mai clar traumele personajelor, în special cel al soţiei şi să nu se ferească de câteva lucruri care par chiar mistice, dar doar câteva scene. Au reuşit să obţină ceva destul de grafic însă nu exagerat şi destul de intrigant cât să îl vezi până la capăt, chiar dacă cunoşteai povestea. E un film de o oră şi patruzeci de minute care se simte un pic mai lung dar are un build-up decent către un final interesant şi asta datorită direcţiei lui Jason Clarke, John Lithgow şi câteva scene cu Amy Seimetz, în rolul soţiei personajului interpretat de Clarke, Rachel, bântuită de un incident din trecut.

Louis (Jason Clarke) este personajul pe care îl urmărim cu interes, iar acţiunile sale duc mai departe povestea şi sunt unele scene în care chiar putem simpatiza cu el şi cu situaţia prin care trece. Despre personajul Jud, interpretat de John Lithgow, în schimb pot spune că nu îl întrece pe Fred Gwynne din original. Este probabil cel mai memorabil lucru despre filmul original şi oricum Gwynne este unul din preferaţii mei, ai epocii sale, pentru rolul lui Herman Munster în Familia Munster. Însă Lithgow îl face cât se poate de original şi personal, mai pe stilul lui şi el la fel este un personaj important în această poveste, fiind cel care îl duce pe Louis la locul de înmormântare.

Filmul, ca şi cărţile lui Stephen King, în mai puţin detaliu, atinge diverse subiecte precum camioane super rapide si cu intenţii criminale, religie sau viaţa de apoi şi rămânem cu o reprezentare mai aşa… între linii, a unui tată doctor care crede în ştiinţă şi a unei mame care încearcă să explice fetiţei despre viaţa de apoi, iar cum a zis autorul într-un interviu mai demult, câteodată unele familii au copii mici care mor şi trebuie vorbit despre acest subiect. Şi efectiv aceea este esenţa filmului, ce ai face, asta dacă ai putea să faci ceva? Ţi-ai asuma riscul? Intră un pic şi în psihologia personajelor, cum am zis mai sus cu nişte traume, ca să spun aşa, toate cele trei personaje adulte au suferit o pierdere într-un anumit fel.

Cum ziceam, filmul nu pretinde nici să sperie excesiv nici să reinventeze horror-ul dar aduce povestirea la un nivel mai contemporan, este competent ca un film de groază şi ca o adaptare, te lasă cu dorinţa de a afla mai multe. Există un mister care persistă pe tot parcursul filmului şi e cel al elementului fantastic din film, iar cu un minim de explicaţii unii spectatori se pot mulţumi, iar alţii poate că vor rămâne cu poftă de mai mult. Filmul nu se aventurează să exploreze mai mult decât îi este povestea şi asta este un lucru bun rămânând o poveste completă cap coadă.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Pet Sematary/”Cimitirul Animalelor” va rula la cinema din 5 aprilie și este distribuit în România de Ro Image.

Poster:

Trailer: