Începând cu 5 septembrie, ajunge pe marile ecrane „Trăind printre demoni: Ultima spovedanie” (The Conjuring: Last Rites), filmul care marchează ultima apariție a Verei Farmiga și a lui Patrick Wilson în rolurile iconice ale investigatorilor paranormali Ed și Lorraine Warren. Cei doi se confruntă cu un caz tulburător și profund întunecat, inspirat din fapte reale.
Alături de ei, în distribuție se regăsesc Mia Tomlinson și Ben Hardy, în rolurile fiicei Judy Warren și al iubitului ei, Tony Spera, precum și Steve Coulter, care revine ca părintele Gordon. Echipa de actori este completată de Rebecca Calder, Elliot Cowan, Kíla Lord Cassidy, Beau Gadsdon, John Brotherton și Shannon Kook.
Regia este semnată de Michael Chaves, iar scenariul poartă semnăturile lui Ian Goldberg, Richard Naing și David Leslie Johnson-McGoldrick.
Produs de New Line Cinema, filmul are o durată de 2 ore și 15 minute și este distribuit în România de Vertical Entertainment. În această ultimă aventură, Ed și Lorraine Warren se confruntă cu una dintre cele mai înfricoșătoare anchete din cariera lor, implicând entități misterioase care pun la încercare limitele credinței și curajului.
Mulțumită Vertical Entertainment, avem acces la un interviu cu Patrick Wilson, actorul care-l interpretează pe „Ed Warren”:
Patrick Wilson, „Ed Warren” și finalul unei ere Conjuring
Pe 19 iulie 2013, The Conjuring debuta pe marile ecrane și lansa un nou fenomen în cinema-ul horror. Douăsprezece ani mai târziu, franciza a crescut uriaș, patru filme principale, plus spin-off-urile Annabelle și The Nun. Patrick Wilson, interpretul lui Ed Warren, vorbește despre cum a pornit această aventură, despre relația cu Vera Farmiga și cu Lorraine Warren, dar și despre ce înseamnă să își ia rămas bun de la un rol care i-a marcat cariera.
Un început neașteptat: de la primul film la un univers întreg
Privind în urmă la premiera primului The Conjuring din 2013, Patrick Wilson recunoaște că succesul francizei a depășit orice așteptare.
„Nu, nu aveam cum să prevăd asta”, spune Wilson despre premiera primului film. „Dar răspunsul vine cu o steluță. Eu și James [Wan] știam că, dacă primul film iese bine, măcar pentru un al doilea ne vom întoarce. Dar acum, să fim la al patrulea, și cu tot succesul, patru The Conjuring, plus Annabelle și The Nun, și să văd cât de mult s-a extins Universul? Nu, nu am văzut asta venind. Încă de la început, cred că structura era atât de potrivită încât era ca un vis pentru orice producător: urmărești o familie, cu bucuriile și greutățile lor, dar de fiecare dată apare un nou caz. Asta e foarte neobișnuit pentru o franciză horror, unde de obicei urmezi fie victima, fie ucigașul. Aici nu era cazul, deși uneori eram și noi victime. Totul era construit într-un mod foarte interesant și inovator. Știam că în mâinile potrivite, și alea erau, desigur, ale lui James Wan, vom face cel puțin câteva filme. Dar nu m-am gândit la patru și nici că vom face două cu Michael Chaves. A fost o binecuvântare.”
Acest început neașteptat a pus bazele unuia dintre cele mai puternice universuri horror moderne, o franciză care și-a câștigat locul prin consistență și originalitate.
James Wan și Peter Safran, arhitecții Universului „Conjuring”
Vorbind despre oamenii care au pus bazele întregului univers Conjuring, Patrick Wilson îi descrie pe James Wan și Peter Safran drept un duo creativ a cărui colaborare a schimbat percepția asupra filmelor horror.
„Peter a fost manager mult timp, și cred că atunci când ești un om creativ și obișnuit să încurajezi creativitatea, mai ales cu regizori ca James Gunn și James Wan, care aveau deja cariere de succes, dar după Insidious James a redefinit chiar și propriul gen… cred că Peter a văzut un artist cu un respect uriaș pentru gen, foarte priceput ca regizor și care înțelege publicul. După ce a făcut Saw la douăzeci și ceva de ani, a revenit cu Insidious, adresat unui public tânăr, și a creat unele dintre cele mai bune sperieturi. Era clar că James era menit să redefinească genul, iar Peter i-a dat încredere.
Asta vrei ca artist, pe cineva care să creadă în viziunea ta, dacă e solidă, și să o sprijine. Peter e foarte deștept și foarte creativ, dar are abilitatea asta de a susține și de a lupta pentru regizor. Când James a spus: ‘Vreau ca The Conjuring să fie ca Exorcistul, nu să fac 10 filme, ci un horror atemporal, care să atragă un public larg’, Peter a zis: ‘Perfect, hai să o facem.’ Poate nu a fost chiar atât de simplu, dar asta contează: să ai un partener care să creadă în tine.
Și asta au găsit unul în celălalt. Pentru că un regizor are nevoie de cineva care să meargă la studio și să spună: ‘Nu, nu, nu. Tratați asta ca pe un film serios. Dați-le zile, decoruri, producție, platouri.’ Și a funcționat. Atunci erau multe horror-uri low-budget, iar studiourile nu le tratau cu respect. Conjuring a schimbat asta.”
Această încredere reciprocă dintre Wan și Safran a permis francizei să crească într-un mod rar întâlnit la genul horror, ridicând ștacheta pentru tot ce a urmat.
Ed și Lorraine, o legătură unică
Pentru Patrick Wilson, relația dintre Ed și Lorraine Warren a prins viață în primul rând datorită legăturii sale cu Vera Farmiga. Chimie pe ecran, dar și o înțelegere profundă în afara lui, care a făcut ca totul să se așeze natural.
„Înainte să intrăm în roluri, a contat relația mea cu Vera [Farmiga]. Ne înțelegem, știu cât de serios își ia munca și familia. Și asta se reflectă și la mine. Așa că totul a funcționat. Din scenariu, fiecare întrebare venea dintr-un loc sincer, din dorința de a face cel mai bun film.
Cât despre Ed, eram fascinat. Îmi place să joc oameni fermi în convingerile lor, chiar dacă sunt foarte diferite de ale mele. Faptul că era atât de devotat cauzei, atât de convins de ceea ce făcea, asta era ceva de care mă puteam agăța. Știam că, în mijlocul nebuniei, el va fi stânca. Și asta era minunat, pentru că oferea echilibru, în timp ce Lorraine opera pe o altă dimensiune. Contrastul era frumos de explorat.”
Această complementaritate între personajele lor a devenit inima poveștii și secretul forței emoționale a francizei.
Întâlnirea cu Lorraine Warren
Un moment definitoriu pentru Patrick Wilson a fost ocazia de a o cunoaște pe Lorraine Warren, femeia pe care o interpretează Vera Farmiga în filme. Vizitele la casa ei au devenit o sursă de inspirație și au adus în filme detalii autentice.
„A contat enorm. La primele două filme, mergeam la ea acasă înainte de filmări și stăteam cu ea, cu Judy și Tony, vizitam camera artefactelor, ne jucam cu găinile, și era mereu un preot acolo.”
Despre părintele care binecuvânta regulat camera cu artefacte, Wilson povestește: „Asta ne-a dat multă culoare. Am descoperit că Ed picta, avea tablouri peste tot. Așa își câștigau banii la început. I-am spus lui James: ‘Trebuie să-l punem să picteze.’ Și în al doilea film chiar pictează. Am văzut și găinile în casă. James a zis: ‘Trebuie să avem găini, au găini în casă.’ Producția a zis că nu pot fi în casă, dar am avut găini. Și de atunci, în fiecare film sunt găini. A devenit tradiție.”
Despre lecția primită de la Lorraine: „I-am spus că două persoane diferite, în momente diferite, au auzit aceleași voci de copii în casa mea. Copiii mei nu erau acasă atunci. Iar ea mi-a spus: ‘Probabil doar voiau să se joace. Nu toate fantomele sunt rele.’ Și asta m-a schimbat. De atunci, când cineva aude ceva, nu mă mai sperie. Poate că doar vor să fie prieteni. Asta m-a învățat: să nu-ți fie frică.”
Această întâlnire directă cu Lorraine nu doar că a adus detalii vii în filme, dar i-a lăsat lui Wilson o filozofie personală despre supranatural, care l-a însoțit până azi.
Ultimul caz: familia Smurl
În The Conjuring: Last Rites, miza este mai personală ca niciodată, iar Ed și Lorraine se confruntă cu unul dintre cele mai dificile momente din viața lor.
„Ed și Lorraine sunt la o vârstă la care ne întrebăm ce s-a transmis către Judy. Am văzut-o crescând, iar asta e important și conectează cele două povești. Dacă îți amintești din al treilea film, cu sănătatea lui Ed, de fiecare dată când preluau un caz exista un cost pentru Lorraine, iar acum și pentru el. Totuși, Ed nu vrea să renunțe. Dar, în loc ca Părintele Gordon să găsească un caz pentru ei, el însuși devine implicat, și totul o ia razna. Brusc, au de-a face cu circumstanțe complet diferite. Nu e doar o familie neajutorată. Da, există o familie în pericol, dar de fapt sunt mai multe. Și miza devine uriașă, nu doar pentru familia Smurl, ci și pentru Warreni.”
Această schimbare aduce o tensiune nouă în poveste, unde granița dintre viața personală și lupta cu supranaturalul devine mai fragilă ca oricând.
O nouă generație: Judy și Tony
În noul film, accentul cade și pe generația următoare, prin povestea fiicei lor Judy și a lui Tony Spera, viitorul ei soț. Patrick Wilson vorbește cu entuziasm despre cei doi actori care dau viață acestor personaje.
„Mia Tomlinson și Ben Hardy sunt minunați. Relațiile tată-viitor-ginere și mamă-fiică aduc mult umor și emoție. Vezi dragostea dintre Judy și Tony, și asta e tot ce vrei ca părinte. Mia seamănă mult cu Vera, au amândouă acea sensibilitate artistică și un strop de nebunie frumoasă. Ben aduce pentru prima oară o definiție clară lui Tony. Dinamica dintre Ed și Tony, bătrânul și tânărul, e savuroasă. Și fiind anii ’80, putem explora teme precum masculinitatea, patriarhatul și cum generațiile găsesc un teren comun. E realist și emoționant.”
Această dimensiune familială adaugă profunzime poveștii, făcând ca The Conjuring: Last Rites să fie mai mult decât o confruntare cu supranaturalul, este și o reflecție asupra schimbului dintre generații.
Cu Michael Chaves la cârmă
După experiența alături de James Wan, Patrick Wilson a revenit pentru acest ultim capitol cu regizorul Michael Chaves, pe care îl apreciază pentru energia și entuziasmul său molipsitor.
„Există mereu o bucurie la Michael care trece peste toată tehnica lui impecabilă. Se entuziasmează, joacă scenele înaintea noastră. Are dragoste reală pentru serie și a vrut să onoreze primul film. Cum faci să închizi un cerc? A găsit soluții creative. Nu trebuie să fi văzut toate filmele, dar dacă le-ai văzut, mai ales pe primul, vei fi foarte mulțumit.”
Această combinație de pasiune autentică și pricepere tehnică a ajutat echipa să livreze o încheiere satisfăcătoare pentru publicul fidel al francizei.
Despărțirea de Ed Warren
După mai bine de un deceniu în care l-a interpretat pe Ed Warren, Patrick Wilson recunoaște că e dificil să lase personajul în urmă.
„E complicat. Sunt un actor care simte că mai are multe de oferit, așa că e greu să las ceva în urmă. Nu e că mă agăț, ci doar că închidem un capitol. Și cred că partea grea, să fiu sincer, e că nu-mi pot imagina cum va fi ca, peste un an sau doi, să nu mă pregătesc să lucrez din nou cu Vera. Și chiar oricine mă vede la câțiva ani, dacă mă întâlnește pe stradă cu perciunii lăsați, zice imediat: «Probabil urmează să filmeze un Conjuring.» Nici nu știu dacă o să mai las perciunii să crească doar pentru mine. Probabil că da. [râde] Dar, sincer, asta e cel mai greu pentru mine, să accept că s-a terminat. Pentru că încă există în mine o parte care zice: «Trebuie să găsesc ceva de făcut cu Vera. Nu știu ce o să fie.» Nu mă retrag, așa că îmi e foarte greu să-l separ pe Ed de Patrick. E parte din mine. Nu mă uit la Ed ca la adevăratul Ed Warren, dar versiunea mea de Ed care sunt eu. Așa că vom vedea.”
Despărțirea de rolul care l-a consacrat în horror e plină de emoție, dar și de recunoștință pentru experiența împărtășită cu Vera Farmiga, colegii de platou și publicul din întreaga lume.
O încheiere
Privind în urmă la toată această călătorie, Patrick Wilson vede în The Conjuring mai mult decât o simplă franciză horror: este o poveste despre familie, credință și umanitate.
„A fost o binecuvântare. Am învățat enorm, am trăit enorm și am avut norocul să împart drumul cu oameni extraordinari. Și dacă asta e ultima poveste, atunci e o încheiere frumoasă.”
Astfel, Wilson lasă în urmă un personaj care i-a devenit parte din identitate și o serie care a redefinit genul horror pentru o întreagă generație.
„Trăind printre demoni: Ultima spovedanie” (The Conjuring: Last Rites) din 5 septembrie la cinema, distribuit în România de Vertical Entertainment.