În data de 11 decembrie, la New York a avut loc un interviu cu Benjamin Mee, cel a cărui poveste este adaptată în filmul We Bought a Zoo iar rolul lui este jucat de celebrul Matt Damon.

Q: Ce părere ai despre scena cu lasagna? Bineînțeles că personajul nu arată la fel ca tine, dar în acea scenă ești foarte draguț. Chiar ți s-au întamplat aceste lucruri și în realitate?

Benjamin Mee: Binenînțeles că da, absolut toate. Să primești aproape zilnic câte o cutie de lasagna atunci când ești depresiv, poate fi considerat un lucru destul de bizar. Chiar am scris un articol pe acest subiect și am reușit să atrag destul de mult atenția asupra mea. Am dat și câteva interviuri despre asta, iar o doamnă din UK s-a regăsit în cele spuse de mine. Când intri în depresie din cauza dispariției cuiva foarte apropiat, în cazul meu al soției, femeile te văd nu doar ca pe un bărbat disponibil, ci mai degrabă ca pe unul pe care simt nevoia să îl îngrijească chiar în detrimentul propriilor relații. Mai știu 3-4 bărbați care au pățit așa ceva. Unul dintre ei povestea cum soția unui văr de-al său era tot timpul lângă el încât a trebuit să îi atragă cineva atenția până la urmă ca ar fi bine totuși să îl lase în pace. Cred că este vorba mai degrabă despre o atracție hormonală, mai ales că nu toate femeile au acest timp de comportament, ci doar unele dintre ele. Însă când te afli într-o situație atât de tristă  te închizi în cochilia ta și nu prea îți mai pasă de ce se întâmplă în jurul tău și ajungi să te gândești în cele din urmă: Chiar se dă la mine, pe bune ? E un fel de sentiment dulce-amărui.

 Q: Ce părere ai despre film și cât anume din el este bazat pe ce s-a întâmplat cu adevărat în realitate?

Mee: Nu am reușit să îl văd încă. Nu am evitat să o fac, doar că pur și simplu nu am apucat să fac acest lucru, dar am citit scenariul după ce Cameron a terminat propria sa versiune. Am fost consultat în permanență, deci e ca și cum aș fi văzut filmul în același timp cu scrierea lui. Știam deja cine va interpreta cele două personaje principale, deci pot sa spun că mă simt ca și cum l-aș fi văzut.

 Q: Este aceasta povestea ta?

Mee: Da, chiar este. Esența a ceea ce mi s-a întâmplat cu siguranță este foarte bine punctată în acest film. Firul evenimentelor este un pic diferit deoarece în realitate am cumpărat mai întâi gradina zoologică apoi soția mea a murit la foarte scurt timp, iar eu și copii a trebuit să ne descurcăm pentru marea inaugurare. Dar idea întregului film a pornit de la faptul că acea grădină zoologică e cea care ne-a ținut uniți și ne-a dat putere să mergem mai departe. Îngrijitorii au continuat să vină zilnic, unele animale au murit, altele s-au născut, idea a fost să creeze o anumită perspectivă asupra tuturor acestor întămplări. În fond, viața chiar merge mai departe.

 Q: Vă referiți la tigru și la păuni?

Mee: Nu….întâmplarea cu Spar a fost înainte.

 Q: Chiar s-a întămplat?

Mee: Oo, da. A fost una dintre cele mai importante întâmplări, fiind de fapt și prima decizie serioasă pe care am fost nevoit să o iau. Și a fost una dificilă pentru că eu nu mă pricepeam la așa ceva însă toată lumea din jurul meu era foarte bună la dat sfaturi, pe care trebuia sa le ascult într-un fel sau altul pentru că ei erau mult mai compentenți decât mine. De exemplu, unul dintre vechii directori ai grădinii zoologice mi-a sugerat că ar trebui să îl eutanasiez cât mai repede posibil. Avea atrita la picioarele din spate și devenise chiar deprimant să te uiți la el. Până și organizațiile care susțineau drepturile animalelor erau de părere că este crud să ții în viață un animal bolnav, mai ales că publicul nu venea să vadă un tigru care nu se poate ține pe picioare. Dar eu am început să țin la el și nu prea eram de acord să omori un tigru doar din motive estetice așa că am vorbit cu veterinarul. Se pare că acesta avea o altă părere și Spar nu era bolnav, așa că am decis că nu e cazul să îl omorâm pentru moment. În scurt timp însă a început să facă răni pe anumite părți ale corpului pentru că stătea întins prea mult, iar pentru noi a fost un semn că lucrurile nu erau tocmai în regulă. Ne-am răzgândit și am zis că a venit timpul să facem ceva. În acea zi m-am tăiat foarte tare la deget și după trei zile încă mai aveam dureri, însă Spar nu mai avea acele răni. Faptul că părea să aiba un sistem imunitar foarte rezistent ne-a făcut din nou să ne îndoim de decizia pe care o luasem, deși eutanasierea fusese programată într-o miercuri și toți îngrijitorii m-au acuzat că se obișnuiseră déjà cu ideea că acest lucru se va întâmpla atunci. Dar pentru mine acesta nu era un motiv suficient să omori un tigru. Îngrijitorii de grădini zoologice sunt obișnuiți cu astfel de lucruri, mai ales că în acel moment aveam în grădina zoologică trei tigri care nu puteau da naștere unor pui. Mai mulți ne sfătuiseră să îi eutanasiem pe toți și să facem rost de unii sănătoși.

 Q: Pe bune? Chiar așa funcționează lucrurile?

Mee: Da, ar fi una dintre variante, însă a fost decizia mea să nu se întâmple așa. Cumpărasem grădina zoologică cu toate acele animale pentru care începusem să mă simt responsabil deci am refuzat să le ucid doar pentru că așa ar fi trebuit făcut sau din oricare alte motive. I-am lăsat în viață iar dacă va fi să moară, să o facă pentru că sunt prea bătrăni.

 Q: Matt Damon (de fapt tu) spui  în film că ai cumpărat grădina zoologică motivând: De ce nu? Este adevărat ?

Mee: Într-un fel da. Cam toată lumea îmi spunea : Nici să nu te găndești la asta !, iar acest lucru m-a  făcut să mă întreb De ce nu ? De ce ar fi o nebunie ? Care parte este cu adevărat ieșită din comun dacă aș face asta ? Iar răspunsul lor a fost: Păi va trebui să te trezești foarte devreme în fiecare dimineață ca să hrănești tigrii. Poate că da, dar nu este un lucru atât de rău, unii oameni chiar fac asta. Și dacă nu va ieși așa cum te aștepți ? Păi multe alte lucruri pot să nu iasă așa cum am plănuit. Deci motive peste motive, așa că atunci când mi s-a spus că nu pot să fac asta, am răspuns simplu: De ce nu? Și le-am închis gura spunându-le că nimic nu avea să mă oprească.

 Q: De ce crezi că aveau astfel de reacții?

Mee: Oamenii sunt în general foarte precauți și atrași mai degrabă de lucrurile care sunt normale și stabile. Eu sunt un tip căruia îi place aventura, iar pentru mine cel mai mare coșmar era să mă trezesc într-o sâmbătă dimineața în casa mea din suburbie, să ies afară și să văd că toata lumea își spală mașinile, apoi să mă uit la a mea și să mă gândesc că va trebui să fac și eu fix același lucru. Ăsta ar fi fost sfârșitul pentru mine. La acel moment călătoream mult în Franța, locuiam în niște barăci și scriam o carte despre inteligența animală, iar pentru mine asta însemna suburbia. Era o viață interesantă. Tocmai de aceea poate nu am văzut achiziționarea acelei grădini zoologice ca pe ceva nebunesc sau ieșit din comun. Iar atunci când consiliul ne-a zis că e de accord dacă reușim să strângem o anumită sumă de bani și dacă venim cu un plan de afaceri viabil, am hotărât că suntem capabili să facem lucrurile să meargă. Iar arma mea secretă consta în faptul că mă bazam pe ideea că aș putea să scriu o carte despre aceste lucruri. Îmi plăcea să scriu articole și am încercat să obțin un spațiu în ziar unde să relatez acest gen de întâmplări, însa nu au știut unde să le încadreze pentru că nu prezentau în mod special un stil de viață sau o opinie despre mediu, așa că până la urmă au ajuns să fie publicate în cadrul unei cărți care a fost transformată într-un film. Acum stau și mă întreb: Când și cum s-au întâmplat toate astea?

Q: Cum ai asimilat toate astea? Ai scris o carte, apoi a venit cineva care ți-a luat povestea, a transformat-o într-un film, iar Matt Damon te interpretează.

Mee: Da, e puțin cam înfricoșător, recunosc.  Nu vreau să mă gândesc cum va fi atunci când chiar va trebui să mă uit la acest film care spune o parte a vieții mele, la care s-au mai adăugat sau schimbat anumite aspecte.

 Q: Ți-ar fi plăcut să ai un cuvânt de spus în alegerea actorului care te va interpreta. De exemplu, ți-ar fi plăcut mai mult Tom Cruise ?

Mee: Nu e suficient de înalt (râde). Nu aveam cum să mă pronunț în legătură cu acest subiect, dar m-au rugat să mă gândesc la o listă de persoane iar când cel din capul listei a spus da, am fost chiar dat pe spate de acest răspuns.

 Q:  Îngrijitoarea chiar arăta ca Scarlett?

Mee: Pe bune acum, cine arată ca Scarlett în viața reală?

 Q: A existat o poveste de iubire între tine și îngrijitoare?

Mee: Nu, chiar deloc.

 Q: Dacă te-ar întreba cineva care este necesitatea grădinilor zoologice, ce ai răspunde?

Mee: Aș fi foarte încântat să discut despre acest subiect cu oricine. Animalele ar trebui să trăiască în libertate, dar pentru multe dintre speciile aflate în grădinile zoologice nu mai există un ecosistem în lumea reală. Să vă dau un exemplu : pisicile din Burma. Mediul lor natural este în preajma mangrovelor, de obicei cresc în acele mlaștini. Din păcate de peste 50 de ani aceste zone sunt expoatate pentru a crește orez, deci nu mai există un habitat propice pentru ele. Și unde ar mai putea să trăiască dacă nu în captivitate ? Nici dacă ar fi mutate în zona Amazonului nu ar fi mai bine pentru că acolo au început să existe șosele și ar risca să fie ucise, ca să nu mai amintim faptul că multe porțiuni ale pădurii au început să fie exploatate de către fiermieri. Deci pot fi ucise oricînd, și eu aș ucide un jaguar care se află în preajma fermei mele. Este o realitate extrem de tristă. Părerea mea este că în câțiva ani o mare parte dintre aceste animale nu vor mai exista decât în grădinile zoologice, iar oamenii vor fi recunoscători pentru efortul nostru de a încerca să le creștem și să le înmulțim în captivitate.

 Q: Animalele pe care le ai în grădina ta zoologică te recunosc?

Mee: Da, chiar mă recunosc. Recent am avut un grup de copii autiști care au venit în vizită la grădina zoologică și au intrat în acel coridor din cușca tigrilor, care arată în realitate fix ca cel pe care îl veți vedea în film. Iar acolo au putut să îi salute, dar nu să îi atingă, evident din motive de siguranță.

 Q: Dar tu ai voie să îi atingi?

Mee: O, da, eu fac asta tot timpul. Dar trebuie să știi cum să faci asta pentru că dacă le pui mâna pe cap de exemplu și se întorc brusc pot să îți fractureze degetele. Asta aproape că era să mi se întâmple de câteva ori. Chiar zilele trecute, Vlad, unul dintre masculii mei preferați a fost fotografiat de un reporter iar eu ar fi trebuit să îl hrănesc în timp ce mă uitam la cameră și nu la ce trebuie să fac. Așa că m-am uitat la cameră și pentru prima dată în 5 ani m-a apucat de haină. El doar se juca pentru că este de fapt doar o pisică uriașă, dar nu poți să spui că acest lucru nu este periculos. Însă în acele momente îmi era mai frică de faptul că se putea îneca cu bucățica de material pe care o rupsese din geacă. Dar poza a ieșit foarte reușită și am trimis-o și fabricantului gecii spunându-i că nu e rezistentă doar la apă, ci și la mușcătura de tigru. Mi-a fost retrimisă fără nicio gaură în ea, am fost chiar uimit.

Q: Până la urmă apari și tu în film?

Mee: Da, eram pe platou și deodată Cameron îmi spune că trebuie să apar într-o scenă. Am sperat să se întâmple acest lucru dar mă gândeam că voi fi undeva în plan secund, la distanță, într-o scenă de mulțime, dar am fost destul de în prim plan. Am apărut în scena în care se deschidea grădina zoologică și am fost primii care stăteam la rând, am avut chiar și replici. Am filmat scena de mai multe ori și nu mi s-a părut ușor deloc.

 Q: Cum a fost să fii actor alături de Matt și Scarlett?

Mee: Eu chiar am crezut că dacă vom apărea în film vom fi undeva alături de toți cei care stăteau la coadă pentru bilete, nu că va trebui să vorbim chiar de două ori. Și a fost greu să filmăm chiar și acea scenă scurtă pentru că am fost întrerupți de multe ori. De exemplu, Aline Brosh McKenn, scenarista a venit și mi-a arătat scenariul făcut după cartea mea în care subliniase foarte multe păsaje și m-a rugat să îi dau un autograf. S-a emoționat destul de tare iar asta m-a bulversat și pe mine…..și mi-am dat seama că nu e deloc ușor ce fac acești oamenii pe platourile de filmare.

 Q: În ce mod crezi că îți va schimba viața acest film?

Mee: În ultimii 5 ani întreaga mea viață s-a învîrtit în jurul punerii pe picioare și păstrării acestei grădini zoologice. Am avut mari probleme din cauza crizei pentru că băncile și-au retras sprijinul financiar. Am primit o mică parte de la stat pentru a putea plăti în continuare ratele doar că băncile au început să ne ceară întreaga sumă împrumutată deodată. Dar să reușești să ții pe picioare o grădină zoologică este un lucru destul de greu, și indiferent care ar fi efectul acestui film asupra mea, tot ce îmi doresc este ca această grădină zoologică să nu mai fie mereu înglodată în datorii.

 Q: De când ați cumpărat-o ați mai adus și alte animale?

 Mee: Da. Am avut niste maimuțe cheetah a căror întreținere costă destul de mult, un lynx, niște păsări foarte intersante, am luat și niște zebre, macaci japonezi și tamarini.

 Q: Te duci să vezi grădini zoologice prin locurile pe unde călătorești ?

Mee: Păi nu prea călătoresc foarte mult în afara faptului că mă duc să văd alte grădini zoologice. Și din fericire copii sunt destul de încântatți de acest aspect, iar dacă le iau și câte o jucărie de la magazinul de suveniruri i-am cucerit definitiv. Am văzut destul de multe grădini zoologice și este foarte amuzant să fac asta alături de copii mei, pentru că văd tot felul de lucuri și tot timpul îmi spun că ar trebui să facem și asta și aia. E ciudat însă că atunci când te duci și te uiți o faci prin ochii unui om care se ocupă de o grădină zoologică și nu prea remarci animalele, ci te uiți cum sunt construite gardurile, în ce fel de cuști stau. E destul de ciudat.

 Q: Inspectorul care apare în film există și în viața reală?

Mee: Este bazat pe un personaj real dar nu este unul rău. Nu este chiar așa în realitate. Este într-adevăr foarte strict, dar m-a ajutat foarte mult încă de la prima inspecție pe care a făcut-o la grădina zoologică. El era mai degrabă traumatizat de ce se întâmplase la grădinile zoologice din Dortmoor în ultimii 20-30 de ani : animale care au scăpat, oameni înarmați…

 Q:  Și animalele chiar mai și scapă, nu?

Mee: În realitate nu a fost vorba de un urs, ca în scena din film,  ci de un jaguar, un lup și o maimuță. Jaguarul a scăpat din cauza neglijenței unui îngrijitor tânăr fără prea multă experiență, care a vrut să îi facă curățenie în cușcă. Ideea e că mai întâi bagi animalul în cușca interioară și te asiguri că e încuiată apoi deschizi restul de uși și faci curățenie. Iar acest lucru se face de regulă în doi pentru că este o operațiune destul de periculoasă. Niciodată nu trebuie să o faci de unul singur. Și cred că el a vrut mai degrabă să își impresioneze șeful fără să știe care este procedura standard în astfel de cazuri. Așa că a intrat, a băgat jaguarul în cușca interioară, însă nu a încuiat-o, a dechis ușa exterioară și s-a apucat să facă curățenie. Acel jaguar a așteptat 8 ani acest moment. A ieșit și în mod suprinzător nu l-a omorât pe îngrijitor dar l-a pus la pâmânt apoi a alergat liber câteva sute de metri. Dacă mergea spre stânga ar fi ieși în zona de picnic unde cu câteva zile înainte erau foarte mulți copii care se jucau și pe care putea să îi atace foarte ușor, sau putea să iasă spre camp unde nu cred că l-am mai fi găsit. Sau putea să se îndrepte către sat și să omoare foarte mulți oameni În schimb a sărit gardul într-o altă cușcă cu tigri cu care a început să se bată. Cred că asta a fost o parte din planul pe care și l-a făcut timp de 8 ani, să sară la gâtul celorlalți.  Pe doi dintre ei am reușit să îi separăm destul de repede însă până să ajungem acolo un tigru de 200 kg îi sărise în spate, iar el avea doar 100. Ne gândeam dacă să îl împușcăm sau nu, dar din fericire tigrul și-a pierdut curând interesul, dar trebuia să luăm  repede o decizie : fie îl împușcam, fie reușeam să băgăm tigrul în cușcă ca să nu îl mai atace.

 Q: Vrei să spui că vroiați să îl ucideți?

Mee: Păi ar fi trebuit să folosim acea pușcă cu săgeți tranchilizante, însă când i-am rugat pe îngrijitori să se ducă să o ia, mi s-a spus că nu mai funcționează de 17 ani. Atunci Kelly a venit cu o idee foarte bună. Nu prea îi simpatizează pe bărbați mai ales că majoritatea au avut obiceiul să țipe la ea, așa că ne-a pus pe toți să țipăm mai degrabă la tigru decât unii la alții. M-am gândit că așa ceva nu are cum să funcționeze, dar până la urmă ne-am adunat vreo 10 bărbați, chiar și un tip de la IT care venise să repare un calculator și care a început să țipe foarte entuziasmat la tigru, mai ales că pentru el a fost probabil cea mai interesantă vizită la o grădină zoologică. După 10 minute de țipat tigrul a început să dea din coadă și în cele din urmă s-a dus în cușca sa, a fost ca și cum am fi aruncat cu apă pe o pisică. Kelly a avut o idee super bună.

 Q: Deci Kelly chiar există?

Mee: Da, există o persoană numită Kelly, dar atribuțiile pe care le are Kelly la grădina zoologică în film sunt de fapt cumulul de sarcini a vreo trei oameni în realitate.

We Bought a Zoo este distribuit în România de :

Anca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.