Ascultă acest articol


Timp de mulți ani a existat un mit legat de franciza Final Fantasy, că numele ar fi fost rezultatul problemelor financiare ale dezvoltatorului Square Enix (care se numea Square până în 2003) iar Hironobu Sakaguchi (directorul proiectului) își dorea să părăsească industria jocurilor video. Deși este adevărat cu renumitul studio japonez era într-un punct critic din istoria sa, numele nu a fost rezultatul acestei situații, ci a unei dorințe de abreviere. Dezvoltatorii au vrut ca prescurtarea jocului să fie FF, deoarece suna bine în japoneză. Din această cauză, numele original al primului proiect a fost Fighting Fantasy, dar din frica încălcării drepturilor de proprietate intelectuală a celor de la Wizard Books, au decis să folosească orice cuvânt în engleză ce permite păstrarea abrevierii de FF. Jocul creat de Sakaguchi și echipa sa a fost un mare succes ce nu numai că a ajutat Square Enix să evite falimentul dar a devenit instant franciză principală a studioului. 

Prima iterație a jocului Final Fantasy VII a fost lansată în 1997, a fost lăudat de critici și a fost un succes datorită vânzărilor record de 2 milioane de copii în primele 3 zile de la lansare în Japonia. Jocul este creditat de mulți ca fiind titlul care a popularizat genul JRPG la nivel mondial și principalul motiv pentru achiziționarea unui PlayStation, deoarece jocul era distribuit de către Sony Computer Entertainment. Cu ajutorul celor de la Sony, jocul a fost primul din serie ce a fost lansat în regiunile PAL (adică Europa) și care a cimentat relația celor de la Square Enix cu divizia de jocuri video a companiei de tehnologie din Minato. Însă proiectul nu a început pe micuța consolă ce avea să schimbe piața în anii 90, ci pe cea mai nouă consolă a renumitei companii de jocuri video din Kyoto (Nintendo). Din păcate pentru renumitul uriaș al industriei de entertainment interactiv, atât consola Super Nintento Entertainment System cât și Nintendo 64 nu aveau puterea necesară pentru a aduce la viață viziunea lui Sakaguchi. membri consiliului de conducere a corporației Square Enix au fost impresionați de dispozitivul celor de la Sony și de avantajele CD-ROM-ului, astfel încât au decis să lanseze jocul pe PlayStation. Datorită acestei decizii, veteranii francizei precum Hironobu Sakaguchi (regizor), Yoshinori Kitase (director) și Nobuo Uematsu (compozitor) s-au întors pentru a colabora pe acest proiect ambițios.

Final Fantasy VII

Final Fantasy VII (1997) a fost o minune tehnologică, deoarece a fost primul joc care a avut FMV-uri (full motion video) și grafică 3D (prin suprapunerea personajelor 3D peste diorama 2D) și necesita 3 CD-uri pentru a putea parcurge tot jocul. Deși exista noțiunea că fiecare CD conținea doar o parte din joc, aceasta este falsă. Întregul joc era disponibil pe toate cele 3 CD-uri, iar diferența între ele erau video-urile ce rulau la anumite momente din poveste. Astfel, un jucător putea să joace tot jocul cu al treilea CD, doar că era foarte probabil să nu înțeleagă cine este Sephiroth și de ce își dorea echipa de Eco-Teroriști să se îl oprească din invocarea Meteoritului.

Povestea jocului este la fel de importantă astăzi cum a fost în urmă cu 27 de ani. Este adevărat că aceasta urmărește un fir narativ bine stabilit de către convențiile japoneze, unde totul începe într-un orășel/sat/cartier mic și se termină cu o luptă epică cu un zeu. Însă, elementul cheie al creației din 1997 nu este această descriere sumară a firului narativ, ci sunt diversele teme și interacțiunile pe care le întâlnim de-a lungul drumului. Tema principală este confruntarea dintre Tradiționalism (reprezentată de Natură împreună cu magia ce emană din aceasta) și Modernism (reprezentată de corporația Shinra și avansul tehnologic). Lucruri ce par a fi simple la început devin complicate datorită nuanțării, iar acțiunile personajului principal și al grupului său devin discutabile spre sfârșitul jocului. O acțiune simplă, precum distrugerea reactorului Mako din Midgar sau distrugerea pilonilor de susținere a porțiunii superioare a orașului par a fi juste, datorită luptei pe care o duce AVALANCHE (gruparea eco-teroristă) cu mega-corporația Shinra ce controlează toate aspectele vieții din metropolă. Însă costul vieților omenești devine aparent mai târziu în joc, iar compania electrică ce pare a fi scoasă din operele Philip K. Dick se transformă ușor dintr-o întruchipare a răului absolut într-un rău necesar ce a adus progres pentru îmbunătățirea calității vieții. 

La același nivel cu povestea ce transcende zeitgeists-ul perioadei dintre cele două milenii se află și personajele. Deși erau randate în 3D, tehnologia revoluționară a celor de la Sony avea limitele sale și nu putea să transmită toate emoțiile personajelor. Însă, Sakaguchi și Kitase nu s-au lăsat descurajați de restricțiile tehnologice și s-au folosit de căsuțele de dialog (cu un scenariu excelent) pentru a transmite complexitatea personajelor. Cloud este personajul principal, dar acesta are multe momente în care devine personaj secundar în favoarea membrilor echipei sale, precum Tifa, Aerith, Barret sau Cid. Deși toate personajele încep ca stereotipuri ale genului J-RPG, acestea reușesc pe decursul poveștii să crească și să își depășească starea inițială prin curaj și acceptare. Aerith este fata inocentă și naivă, care devine o realistă spre sfârșitul jocului, Cloud este definiția lupului singuratic, dar ajunge să facă sacrificii pentru bunăstarea coechipierilor săi iar Tifa este prietena din copilărie emotivă și timidă, ce ajunge să aibă curajul să își exprime gândurile și să își asume deciziile. Nu degeaba am menționat aceste 3 personaje, deoarece acestea au format la sfârșitul anilor 90 primul triunghi amoros pentru mulți jucători, iar ca notă personală doresc să menționez că alegerea corectă este Tifa și nu mă convinge nimeni că nu este așa.

Final Fantasy VII Rebirth

Dragi cititori, probabil vă întrebați de ce am detaliat atât de mult aceste aspecte ce țin de jocul original în loc să discut despre noul titlu, Final Fantasy VII Rebirth. Am făcut această introducere lungă deoarece este important să știm care este punctul de referință pentru această recenzie. Final Fantasy VII este unul din cele mai bune și importante jocuri video din istoria entertainmentului interactiv, iar povestea împreună cu personajele au marcat generații de jucători. Este foarte probabil ca o simplă căutare a creației din 1997 pe diferitele forumuri sau sub-uri de pe reddit să rezulte în multe discuții despre diferitele teme ale jocului și care dintre cele două eroine este de fapt alegerea corectă pentru personajul principal (în continuare rămân în echipa Tifa). Creația inițială a lui Sakaguchi a fost expandată cu ajutorul unor spin-off-uri (Dirge of Cerberus; Final Fantasy VII, Crisis Core: Final Fantasy VII, Final Fantasy VII: Ever Crisis și The First Soldier) precum și filme (Final Fantasy: Advent Children și Last Order: Final Fantasy VII). Fanii au cerut mult timp un remake al jocului, care să-l modernizeze, iar de-a lungul anilor au fost nenumărate zvonuri cu privire la un proiect menit să refacă Final Fantasy VII după noile standarde ale pieței. Square anunțase că intenționează să lanseze titlul într-un format modern pentru PlayStation 2, împreună cu Final Fantasy VIII și IX, însă nimic nu s-a materializat în urma acestui anunț. Primul zvon legat de modernizare a apărut în 2012, odată cu lansarea unui demo tehnic pentru a șaptea generație de console, pe PlayStation 3. Pe 15 Iunie 2015, la evenimentul E3 (Electronic Entertainment Expo), proiectul a fost anunțat oficial cu un gameplay trailer în cadrul prezentării PlayStation Experience. Jocul avea să iasă 5 ani mai târziu pentru PlayStation 4, iar regizorul a anunțat că povestea titlului din 1997 va fi spusă pe decursul a 3 jocuri, iar prima parte a trilogiei (cea lansată pe 10 Aprilie 2020) avea să acopere numai evenimentele din Midgar. Mă gândesc că decizia de a termina prima parte a acestei trilogii moderne a fost una asumată și nu a fost o întâmplare fericită, deoarece jocul din 2020 parcurge toate evenimentele ce au loc pe decursul primului CD a titlului original.

Final Fantasy VII este unul din cele mai bune și importante jocuri video din istoria entertainmentului interactiv

Astfel apare întrebarea dacă această continuare a epopeei va parcurge toate evenimentele celui de-al doilea CD. Iar răspunsul la această întrebare este da, însă cu deviații față de povestea originală. „Eco-teroriștii” au scăpat din Midgar și pornesc pe urmele lui Sepiroth, ghidați de figurile ascunse în spatele robelor negre ce i-au urmărit pe decursul primului joc. Din păcate nu vă pot da mai multe detalii legate de povestea principală a jocului, deoarece discutarea acesteia în detaliu ar strica surprizele pe care ni le-au pregătit cei de la Square Enix. Ce pot menționa este faptul că povestea urmează în mare același fir narativ precum cel al jocului din 1997, dar cu modificări menite să ne ajute să cunoaștem mai bine personajele pe care fanii le îndrăgesc de mai mult de un sfert de secol. Pe Vincent Valentine îl întâlnim în subsolul conacului Shinra din Nibelheim însă Cid apare cu mult mai devreme în joc și se alătură echipei cu același rol pe care îl avea în original. Yuffie a devenit mult mai tolerabilă în Rebirth, iar relația dintre Tifa și Aerith este explorată mai în detaliu și a evoluat dintr-o simplă gelozie într-o prietenie complexă ce îl are la bază pe protagonist. Sunt și momente noi în poveste, iar rolul acestora este de a ne arăta faptul că fostul SOLDIER și prietenii săi au reușit să se elibereze de destin și au în fața lor un viitor nescris. Acest lucru este accentuat de prezența anumitor personaje care nu există în jocul original, dar care s-au făcut cunoscute prin diferitele spin-off-uri care au apărut de-a lungul anilor, precum Cissnei din Crisis Core sau Glenn Lodbrok din Ever Crisis. Aceștia denotă nu numai elementul de noutate al poveștii, dar și încercarea lui Sakaguchi de a aduce toate jocurile împreună într-un singur univers uniform. Deși nu este obligatoriu să jucăm toate spin-off-urile sau să vizionăm toate filmele ce au legătură cu Final Fantasy VII, ele ne pot ajuta să înțelegem anumite nuanțe din Rebirth împreună cu complexitatea și locul personajelor noi în universul celor de la Square. 

Pe lângă poveste mai există un motiv pentru care fanii și-ar dori să joace continuarea trilogiei: personajele. În Remake am avut șansa să cunoaștem personajele pe decursul celor 60 de ore ale jocului, însă în Midgar nu am reușit să vedem decât ceea ce este la suprafață. Barret, Red XII, Cait Sith, Yuffie, Aerith și Tifa au șansa de a străluci cu adevărat în Rebirth, deoarece povestea fiecăruia este expandată și explicată cu ajutorul evenimentelor principale și prin misiunile secundare pe care le întâlnim în cele 6 locații unde are loc acțiunea. O simplă rugăminte a unei vânzătoare de la ferma de Chocobo (caii mistici ai Gaiei ce seamănă cu niște găini imense) ne duce într-un colț îndepărtat al hărții, unde vom culege flori alături de Aerith, iar rugămintea unui barman de a-i recupera o carte de joc o înduioșează pe Tifa, ce ne roagă să o recuperăm. Fiecare personaj este implicat într-un mod natural în aceste diversiuni, iar prin ele reușim să aflăm mai multe despre modul lor de gândire, ce îi motivează și să îi vedem cum cresc dincolo de stereotipurile inițiale ce îi defineau. De asemenea, prin aceste misiuni secundare avem oportunitatea să ne dezvoltăm relația cu fiecare membru al echipei, iar o relație mai strânsă rezultă într-o surpriză în parcul de distracții The Golden Saucer dar și în obținerea unor abilități noi pentru a fi folosite în luptă.

Sistemul de luptă al jocului a rămas în mare același ca cel din 2020 la bază, dar au fost adăugate câteva elemente pentru a-l perfecționa și pentru a-i crește gradul de complexitate. Fiecare personaj poate să obțină și să folosească abilități noi cu ajutorul Materiilor, ce sunt globuri de Life-Force (însuși esența planetei ce conține cunoștințe condensate), dar și prin abilitățile armelor pe care le echipează. Pe lângă acestea, mai avem de a face și cu sistemul Folio, un mod inedit  de a obține puteri pasive și active, ce sunt legate de fiecare membru al echipei. Tifa are o abilitate ce îi permite să execute un combo cu Cloud, ce o aruncă în aer pentru ca aceasta să ajungă la inamicii zburători, iar Aerith poate obține un îndemn prin care cheamă un coechipier precum Barret să se pună în fața ei și să distragă inamicii. Spre deosebire de primul joc, avem 3 personaje noi în Rebirth ce se alătură grupului și, implicit, luptelor. Acestea sunt ninja-ul Yuffie, ce aplică elemente și se foloște de tehnicile de ninjutsu pentru a izbăvi asupra inamicilor, Red XIII, o creatură cu legături strânse cu planeta ce se folosește de cele 2 moduri de atac pentru a cauza răni grave inamicilor și Cait Sith, un roboțel cu aspect de pisică și un accent scoțian ce este întruchiparea haosului în luptă. Inamicii nu pot fi distruși doar prin apăsarea repetată a butonului de atac, fiecare luptă trebuie abordată într-un mod tactic. Orice luptă din Rebirth, indiferent că avem de-a face cu un Grassland Wolf sau chiar cu Bahamut Arisen, necesită propria strategie și pregătire. Abilitatea de Assess devine imperativă în orice luptă, pentru a putea evalua vulnerabilitățile și rezistențele fiecărui inamic, iar în funcție de acestea să ne gândim cum trebuie abordate astfel încât să punem destulă presiune pe inamici încât aceștia să devină zdruncinați. Din momentul în care inamicii și-au lăsat garda jos, putem să lansăm atacuri devastatoare ce vor produce și mai multe daune și care ne vor „garanta” victoria, dacă reușim să le facem cât mai rapid.

Nu am să neg faptul că multe din bătăliile jocului sunt grele. Numai prin GRIND am reușit să obțin un oarecare avantaj, datorită nivelului crescut pe care îl aveau Cloud și coechipierii săi. Putem avansa și prin diferitele activități ce sunt presărate de-a lungul celor 6 regiuni. Lumea din Rebirth ni se deschide odată cu primii pași făcuți în Grassland, dar abia după ce obținem primul chocobo și completăm o misiune de-a lui Chadley, Cyborgul prietenos din Remake, putem spune că avem acces la tot ceea ce oferă a doua parte a trilogiei. Fostul stagiar de la Shinra ne roagă să activăm diferite turnuri, iar activitatea mă duce cu gândul la obiectivele de umplutură a jocurilor de la Ubisoft, deoarece fiecare construcție Remnawave activată ne populează harta cu o pletoră de iconițe și activități opționale ce trebuie abordate pentru a face rost de cele mai bune Invocări și Materii ale jocului. Deși jocul poate fi jucat și fără acestea, nu recomand acest lucru. Chadley este, din păcate, gardianul căii ușoare din joc, iar izbânda ajunge să depindă de el și misiunile sale.

Însă, rolul acestor activități extra oferite de cyborg nu este de a ne exaspera, cum ar considera unii, ci de a ne pregăti pentru provocările din acest titlu. Multe din aceste obiective extra sunt în locuri greu accesibile, iar cea mai bună soluție de a ajunge la ele este prin diferitele moduri unice de traversare a terenului pe care jocul ni le oferă. Fiecare regiune are propriul său Chocobo, iar fiecare din aceștia are abilități unice pentru zona unde a fost prins. Uriașele păsări din Junon pot să se cațere pe pereți, cele din Gongaga pot sări distanțe mari și patina, iar cei din Canionul Cosmo pot să planeze în aer. Pe lângă acest stol adorabil, mai avem acces și la un Buggy pentru a traversa distanțe mari și o barcă. Toate aceste moduri de transport ne vor ajuta să traversăm cele 6 regiuni în timp ce ne bucurăm de peisajul superb pe care l-au construit cei de la Square Enix pentru noi.

Că tot am adus vorba de peisaje, consider că trebuie să le discut. Dacă în creația originală din 1997 mare parte din acestea erau diorame 2D peste care erau suprapuse personajele noastre, în Rebirth fiecare zonă a fost imaginată și construită cu iubire și atenție astfel încât să se potrivească cu ce ne-am închipuit fiecare când am parcurs titlul original. Dacă Junon fusese o mică oprire la sfârșitul mileniului, în 2024 este o zonă bogată ce arată antiteza pe care creatorii au dorit să o evidențieze între natură și tehnologie. Costa del Sol fusese un sătuc micuț cu puține lucruri de făcut, dar în Rebirth a devenit o stațiune în toată puterea cuvântului, în care putem petrece multe ore datorită multitudinii de mini-jocuri ce sunt disponibile în paradisul exotic. Multe din creațiile de entertainment interactiv ce au fost lansate în anii 90 și care au făcut parte din genul RPG depindeau de mini-jocurile pe care le ofereau. Acestea aveau rolul unor mici diversiuni ce aveau drept premiu anumite obiecte sau echipamente foarte puternice, cu ajutorul cărora deveneam imbatabili. A doua parte a trilogiei Final Fantasy VII are peste 15 tipuri de mini-games, iar cel mai faimos dintre acestea este Queen’s Blood, un joc de cărți asemănător cu Gwent-ul din Witcher 3 ce  necesită atât o strategie bine gândită cât și noroc. Toate aceste diversiuni sunt distractive și au rolul de a distrage atenția de la povestea principală, chiar și pentru un minut, dar problema lor cea mare este că devin obligatorii într-o oarecare măsură iar multitudinea acestora are fix efectul opus decât cel pe care dezvoltatorii și l-au dorit. Acestea reușesc să încetinească firul narativ până în punctul în care uităm motivul de ce am ajuns în locația actuală sau cum să continuăm. Dacă mare parte din acestea s-ar fi aflat în parcul de distracții, aș fi putut trece cu vederea abundența lor, dar întâlnim destule în Junon și Costa del Sol, regiuni prin care trecem cu mult înainte de the Goldden Saucer.

Dacă abundența acestor activități „extra” este un detriment, muzica lor este un beneficiu pentru jocului. Rebirth l-a adus înapoi pe Nobuo Uematsu, compozitorul titlului din 1997. Acesta a modernizat melodiile ce urmau să împlinească 27 de ani și a completat coloana sonoră a jocului cu cântece pe care consider că și-ar avea locul alături de creațiile clasice ale coloanei sonore de la sfârșitul mileniului. Pe lângă muzica ce reușește să ne ducă prin toate emoțiile și stările posibile, mai putem lăuda și munca depusă de actorii ce au interpretat personajele din a doua parte a trilogiei. Jocul poate fi parcurs fie în engleză, unde vom fi încântați de dublajul făcut de Cody Christian  (Cloud Strife), Britt Baron (Tifa Lockhart), Matthew Mercer (Vincent Valentine, actorul l-a interpretat și pe Ganondorf în The Legend of Zelda: Tears of the Kingdom) sau putem să ne bucurăm de dublajele în japoneză făcute de actori precum Toshiyuki Morikawa (Sephiroth), Maaya Sakamoto (Aerith Gainsborough) sau chiar Kappei Yamaguchi (Red XIII). Indiferent de limba în care vom alege să parcurgem creația celor de la Square Enix, vom avea parte de interpretări de cea mai înaltă calitate.

Înainte să închei voi vorbi un pic despre optimizare. Rebirth este în momentul de față (Martie 2024) un titlu exclusiv pentru consola celor de la Sony, PlayStation 5. Jocul ne oferă 3 moduri în care îl putem rula: modul ce pune accent pe fidelitate grafică și care ne blochează la 30 de fps, dar care randează cea mai bună versiune a personajelor și peisajelor, modul de performanță, ce pune accent pe menținerea unui fps stabil de 60, ceea ce necesită sacrificarea fidelității grafice, și un mod hibrid ce încearcă să mențină un număr de cadre mare și stabil în timp ce procesează cât mai multe detalii. Le-am încercat pe toate 3 și nu pot spune că am văzut probleme cu nici unul, însă preferința mea a fost tot timpul ca jocul să ruleze cu cât mai multe cadre. Însă, vă recomand să parcurgeți jocul în modul care vi se pare cel mai bun vouă, deoarece sunt mulți jucători care ar prefera  să aibă lumină dinamică și cât mai multe detalii în detrimentul rulării cât mai eficientă a titlului.

În concluzie pot spune că Final Fantasy VII Rebirth este o minune de joc ce a meritat să fie așteptat. Povestea a reușit să ne arate o altă latură a personajelor, este la fel de relevantă în 2024 precum în 1997 iar singurele aspecte ce sunt în detrimentul operei lui Sakaguchi sunt abundența de mini-jocuri și pletora de iconițe și activități ce populează harta. Jocul merită să fie jucat atât de către fanii seriei cât și de către jucătorii noi ce doresc să vadă cu proprii ochi evenimentele ce ne-au bucurat și emoționat în urmă cu mai bine de un sfert de secol.

Final Fantasy 7 Rebirth este disponibil din 29.02.2024 pe PlayStation 5 și mulțumim celor de la CD Media pentru codul de recenzie.

Gen: JRPG, Adventure, Action

Lansare: 29.02.2024

Studio: Square Enix, Creative Business Unit I

Distribuitor: Square Enix (Global), CD Media (România)

Platforme: Playstation 5

Clasificare: Teen (16+)

Sistem de testare: PlayStation 5

Sinopsis: Final Fantasy VII Rebirth este al doilea capitol al proiectului de remake Final Fantasy VII, care spune din nou povestea RPG-ului definitoriu pentru gen, în trei jocuri distincte.

Eroii emblematici Cloud, Barret, Tifa, Aerith și Red XIII au scăpat din orașul distopic Midgar și sunt pe urmele lui Sephiroth, spadasinul răzbunător din trecutul lui Cloud, considerat multă vreme mort.

Această aventură nouă este accesibilă tuturor jucătorilor, chiar și celor care nu au descoperit încă Final Fantasy VII Remake sau titlul original pe PlayStation. Te poți aștepta la un nou standard cinematografic de prezentare poveștii, la lupte alerte și la o lume vastă, pe care să o explorezi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.