Cătălin Dordea, recunoscut în industria de film ca director de casting cu un fler senzațional, vorbește de data aceasta despre provocarea de a fi chiar el actor. Despre cum a ajuns să fie în fața camerei și prin ce a trecut ca să îi dea viața lui X, personajul pe care îl joacă în „Sorella din clausura”, comedia punk regizată de Ivana Mladenović. Personajul său se mișcă într-o zonă a ambiguității și a tensiunilor erotice, unde unele gesturi cântăresc mai mult decât o replică. De la emoțiile începutului până la momentele de vulnerabilitate de pe platou, întâlnirea cu X a fost un exercițiu interesant pentru Cătălin. „Sorella din clausura” este acum în cinematografe.
-
Cum ai ajuns să faci parte din distribuția filmului Sorella di clausura?
Răspunsul corect este: involuntar. Am fost directorul de casting al filmului și la toate probele trebuia să fiu co-repetitorul actrițelor și actorilor pe care îi chemam. La un moment dat, deși i-am propus Ivanei diverși actori și am ți dat probe cu actori profesioniști pt acest rol, Ivana a avut impresia ca m-aș potrivi cu acest personaj. M-a măgulit ce-a zis, dar am fost sigur că-i trece când se va gândi mai bine. Am contrazis-o și am susținut mai multe variante de casting care mie mi se păreau mai bune decât mine. La un moment dat, când s-a concretizat și colaborarea cu un producător străin, părea că am scăpat și va veni de acolo cineva. În cele din urmă, Ivana m-a convins să accept rolul.
- Ce te-a atras cel mai mult la personajul Felix Gordea (X) când ai citit scenariul?
Păi nu m-a atras deloc. Cum spuneam, am ajuns în această postură Involuntar. Eu sincer îl vedeam un personaj mult mai “negativ”.
- Cum l-ai descrie pe X în câteva cuvinte?
Acum am reflexul ăla din copilarie când nu știi ce să scrii la vreun extemporal și ai vrea să copiezi de la cineva sau să-ți sufle cineva răspunsul, iar eu tare aș vrea să fie Ivana alături să am de unde copia. X e un păcălici ajuns în cercuri în care nu se poate susține prin merite proprii și atunci își dezvoltă abilitatea de a fi util altora mai puternici decât el? Un buimac care nu înțelege ce i se întâmplă și de ce face ceea ce face, dar vrea să fie un jucător indiferent dacă jocul nu e pentru el? Un snob care-și dă importanță și se agață mai mult de părerea celorlalți despre el?
- Ce provocări ți-a ridicat construirea acestui rol?
Cam toate pe care ți le ridică un rol prima oară. De la memorarea textului și respectarea indicațiilor tehnice, până la înțelegerea sensului scenelor și a subtilității indicațiilor regizorale pe care ți-e întotdeuna frică că nu poți să le respecți, toate agravate de groaza că orice greșeală duce la încă o dublă pe peliculă pierdută, ceea ce inevitabil mă făcea să mă simt vinovat pentru alte scene ce probabil nu mai puteau fi filmate din această cauză (având în vedere că stocul de pelicula nu poate fi nelimitat la un film românesc).
- Ai avut un proces special de documentare pentru a-l înțelege pe X?
Nu. Personajul din manuscrisul original al Lilianei Pelici care era inspirat de o persoană reală a fost modificat de Ivana, așa că am rămas total dependent de indicațiile ei.
- Povestește-ne ceva amuzant de la filmări.
La cât de crispat și îngrozit am fost că trebuia să fac ceva ce nu credeam ca sunt în stare, zău dacă mi s-a părut ceva amuzant.
Sorella di Clausura se bazează pe evenimente reale din viața regizoarei Ivana Mladenović și este dedicat Ancăi Pop care i-a arătat Ivanei un manuscris neobișnuit, pe care încerca să-l publice.
Sorella di Clausura este cel de-al treilea lungmetraj al regizoarei Ivana Mladenović și este o parodie empatică a melodramelor romantice, cu un umor tăios și inteligent.
După un parcurs spectaculos la festivaluri internaționale, Sorella di Clausura a ajuns și în cinematografele din România din 6 martie.
