Demo-urile care ne-au atras atenția în Octombrie 2025

Cel mai nou joc distribuit de Kwalee este un omagiu adus trilogiei originale Resident Evil. Titlul, dezvoltat de Malformation Games, păstrează formula clasică a francizei Capcom, dar o adaptează propriilor nevoi — iar rezultatul este memorabil. Acțiunea are loc într-o Coree de Sud devastată de un dezastru cosmic: prăbușirea unui asteroid care pare să fi avut „la bord” un pasager nedorit. Norii radioactivi au distrus infrastructura electronică a țării, iar populația a fost lăsată să se descurce singură. În acest context sumbru, o escadrilă de elită este trimisă la locul impactului, la aproximativ două luni după catastrofă, iar jucătorul preia rolul lui Seo-Yeon, o agentă de top trimisă să descopere adevărul din spatele tragediei.

Vă spun sincer: se vede de la o poștă că Ground Zero este, practic, un Resident Evil plasat în Coreea de Sud. Designul retro amintește imediat de jocurile clasice de pe PlayStation 1, iar unghiurile fixe de cameră contribuie la o atmosferă intensă și tensionată. Se păstrează și mecanica de inventory management, iar protagonista, cu atitudinea ei calculată și curajoasă, amintește destul de mult de Jill Valentine, cel puțin din punct de vedere al personalității. Nici faptul că are un coleg care evocă subtil figura lui Barry Burton nu ajută la îndepărtarea comparațiilor, mai ales că dinamica dintre cei doi este aproape identică celei din faimosul duo original.

Demo-ul oferă aproximativ două ore de gameplay pentru primul playthrough și posibilitatea unui al doilea, datorită mecanicii care ne permite să ne alegem „drumul”, o idee inspirată de sistemul de rute din Resident Evil. Eu am preferat varianta mai „safe”, dar mai lungă, pentru a vedea ce a pregătit dezvoltatorul, și am fost plăcut surprins de rezultat. Se vede că Malformation Games a trudit serios pentru a crea o experiență memorabilă, plimbându-ne prin ruinele unui oraș devastat — nu doar de impactul cosmic, ci și de mutanții care cutreieră străzile. Jocul oferă opțiunea de a fi parcurs atât cu scheme moderne de control, cât și cu cele clasice, de tip tank controls, pentru fanii adevărați ai genului.

Vă doriți un joc horror care vă permite să caftiți monștrii în mod direct? V-ați imaginat vreodată cât de satisfăcător ar fi ca, după ce un inamic vă sperie, să-i aplicați un suplex sau un piledriver demn de WWE? Sau să dansați ca-n Fortnite peste cadavrul lui? Ei bine, Welcome to Doll Town vă oferă toate acestea și chiar mai mult! Creat de solo-developerul D42mon, jocul spune o poveste originală despre un orășel bântuit de păpuși terifiante. Protagonista, o tânără școlăriță venită în localitate pentru un job part-time, descoperă curând că nu mai poate părăsi locul până nu dezleagă misterul care înconjoară aceste manechine diabolice.

Jocul este plin de referințe, easter eggs și atmosferă, iar aventura promite să fie memorabilă! În cele aproximativ 60 de minute petrecute în demo am avut ocazia să explorez o parte din orașul Ningyōmachi și să împart câteva „perverse ca pe Târgu Ocna” zdravene unor dușmani, după care am băgat un Gangnam Style serios, doar ca să alung orice urmă de frică! Explorarea are loc într-un mod cât se poate de clasic, cu o perspectivă third-person over-the-shoulder, însă odată ce intrăm în clădiri, camera devine fixă, exact ca în Resident Evil sau vechile titluri Silent Hill. Desigur, ceața omniprezentă amintește de celebra serie de la Konami, dar momentul în care am găsit o franzelă într-un magazin, urmat de replica „It’s bread”, cimentează clar inspirațiile autorului.

Nu mă așteptam ca Blumhouse să treacă dincolo de granițele cinematografiei și să-și încerce norocul în lumea jocurilor video. Și, sub nicio formă, nu mă așteptam ca noul lor proiect să fie atât de bun. Pentru cei mai puțin familiarizați, Blumhouse Games este divizia companiei dedicată jocurilor video, care până acum a lansat două titluri (Eyes of Hellfire și Fear the Spotlight) fără prea mare impact. Însă Crisol: Theatre of Idols pare pregătit să schimbe complet percepția publicului.

Din prezentări, Crisol: Theatre of Idols pare un FPS cu accente horror, însă demo-ul ne-a arătat ceva mult mai interesant. Da, jocul are teme care se potrivesc genului de groază în sensul clasic al cuvântului, dar proiectul se aseamănă mai degrabă cu un BioShock religios. Protagonistul este un membru al Cultului Soarelui (o versiune reinterpretată a catolicismului spaniol) trimis pe o insulă izolată care a tăiat complet legăturile cu lumea exterioară și, implicit, cu biserica. Acolo descoperă o societate în ruină, ce pare să fi revenit la venerarea oceanului și a unei entități adormite în adâncurile sale reci.

Personajul principal, Gabriel, are puterea de a manipula sângele și își folosește această abilitate pentru a lupta cu ororile care bântuie insula Tormentosa. Această putere îi permite să folosească arme speciale care, în loc de gloanțe, trag cu propriul său sânge. Astfel, fiecare foc contează iar jucătorul trebuie să gândească tactic și să aibă o precizie ridicată, altfel riscă să-și piardă viața chiar în timpul reîncărcării.

Cum călăul nu are vacanță, nici eu nu am, pentru că testez și scriu despre tot felul de jocuri ca să știți ce merită și ce nu. Deși No Vacation for an Executioner pare foarte interesant în teorie, în practică este doar un joc frustrant. Titlul se prezintă ca un retro action-RPG cu elemente horror, inspirat de estetica jocurilor lui Suda51 și de sistemele de control specifice titlurilor de acțiune din perioada PlayStation 2. Rezultatul? Un haos de neimaginat, care nu cred că s-ar potrivi sensibilităților moderne.

Am reușit cu greu să termin demo-ul, iar luptele par mai degrabă desprinse dintr-un soulslike decât dintr-un action-RPG clasic. Se merită? Sincer, vă las pe voi să decideți. Descărcați demo-ul și încercați-l, dar vă avertizez de pe acum: nu e pentru toată lumea.

Sincer, acest joc m-a păcălit. Din trailerul de la Horror Game Awards Halloween Showcase 2025 părea un Silent Hill f cu buget redus: ideile erau originale, monștrii interesanți, iar estetica retro de PS1 cu acel efect video de VHS dădea o anumită alură titlului. Din păcate, ceea ce ni s-a promis nu s-a concretizat, iar demo-ul nu are potențialul pe care îl lăsase să se întrevadă acel trailer.

Interpretarea este oribilă și rupe complet imersiunea, subtitrările și textele sunt adesea incoerente sau gramatical greșite, iar monștrii n-ar speria nici măcar un copil. Ca să nu mai vorbesc de Inteligența Artificială a inamicilor, care pare complet deficitară: fie îi face pe aceștia să intre într-un stun-lock continuu (dacă jucătorul prinde ritmul corect de atac), fie o prinde pe protagonistă într-un stun-lock care ne obligă să dăm restart la secțiune. Ceața din Silent Hill avea un scop, de a masca încărcarea texturilor, însă aici este folosită doar ca efect vizual care să creeze atmosferă. Fragile Reflections nu pare să înțeleagă esența jocurilor pe care încearcă să le emuleze iar ca atare, explorarea devine greoaie și lipsită de sens.

Nu-mi face plăcere să vorbesc de rău proiecte în care văd că dezvoltatorii și-au dat interesul, însă Fragile Reflections este unul din puținele titluri din 2025 pe care nu îl pot recomanda.

Dragilor, acestea au fost demo-urile pe care le-am încercat, împreună cu părerile și recomandările noastre. Sperăm ca măcar vreuna din acestea să vă facă cu ochiul și să-i dați o șansă. Iar de v-a plăcut, atunci ar fi o idee să puneți jocul în wishlist pe Steam, deoarece ar ajuta foarte mult dezvoltatorul.