Începutul de an este un moment potrivit pentru a reveni la autori români care scriu direct despre lumea în care trăim. Cele șapte volume din acest grupaj reunesc voci distincte ale literaturii și reflecției contemporane, de la eseul filosofic și analiza culturală la ficțiune, jurnalism literar, psihologie și psihanaliză, semnate de Theodor Paleologu, Iulian Tănase, Vasile Dem. Zamfirescu, Iulian Bocai, Bogdan-Alexandru Stănescu, Augustin Cupșa și Domnica Petrovai. Sunt cărți care abordează, fiecare în registrul său, teme esențiale ale prezentului: criza sensului, fragilitatea relațiilor, memoria și istoria recentă, identitatea colectivă, conflictul, iubirea și responsabilitatea. Împreună, acestea conturează un tablou coerent al întrebărilor, tensiunilor și temelor care traversează literatura și reflecția românească de azi.
- Cine mai oprește Apocalipsa? de Theodor Paleologu. Ce sau cine mai poate opri prăbușirea omenirii în haos? O persoană? O instituție? O forță spirituală sau o construcție politică? Când lumea devine obsedată de Apocalipsă, este un semn sigur că lucrurile merg prost, un simptom cert al unei grave tulburări colective. De două mii de ani, creștinătatea a trecut prin multiple crize apocaliptice și milenariste, identificând Anticriști sau căi rapide către Împărăția lui Dumnezeu. Rostul noțiunii de katehon, introdusă de Sfântul Pavel, era tocmai să neutralizeze potențialul disruptiv al unor asemenea curente, reprezentări și manifestări apocaliptice, katehonul fiind persoana sau forța care întârzie catastrofa finală. Paradoxul zilelor noastre constă în faptul că pretinșii katehoni par a fi mai degrabă niște acceleratori, cu voie sau fără voie. Mobilizând o vastă cultură teologică, filosofică și istorică, scrisă într-un stil accesibil, confesiv și adesea ironic, cartea de față oferă elemente indispensabile pentru înțelegerea prezentului nostru confuz și îngrijorător.
Fost elev al École Normale Supérieure din Paris și doctor în filosofie politică al École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris), Theodor Paleologu a fost, de asemenea, cercetător la universitățile Harvard și Notre Dame (Indiana), a predat la Bard College Berlin, a fost ministru al Culturii, ambasador, deputat și candidat la președinția României. Din 2013 predă la Casa Paleologu. La Editura Trei, autorul a mai publicat eseul Patologiile puterii. Gândurile unui convalescent (2025).
- Te rog să nu vii în timp ce dorm este „…o carte care te învie ca pe Lazăr, scrisă cu toată dragostea unui om care știe să aline cea mai cumplită durere: lipsa de sens.“, așa cum o consideră Laurențiu Gheorghe. Autorul Iulian Tănase le oferă cititorilor un univers aparte și unic în același timp. „Fiecare o poate citi în registrul său. Pentru mine a fost o lectură incredibil de profundă, care vorbește cu umor molipsitor despre lucrurile pe care alegem să le evităm și de care ne lăsăm astfel bântuiți. Deși toți știm că pentru a putea trăi contează să ne eliberăm de frică. Până la urmă ironia este cheia care ne ajută să deschidem adevărul din noi. Și cea mai pătrunzătoare formă de luciditate — e în dreptul și la îndemâna fiecăruia — într-o viață în care nu decizi când te naști, nici când mori. Un text teribil de frumos și îndrăzneț despre cea mai de necuprins experiență cu care se confruntă omul.“, declară Magdalena Mărculescu, director editorial Trei.
Iulian Tănase (n. 1973) este scriitor, trainer de creative writing și storytelling, realizator de podcast (RSS Reloaded). A absolvit ASE (1999) și Facultatea de Filosofie, Universitatea din București (2010). În prezent este student în anul II la masteratul în Consiliere Filosofică de la Facultatea de Filosofie (UB). A lucrat 15 ani în presa satirică (Academia Cațavencu, Kamikaze) și 14 ani la Radio Guerrilla. A publicat poezie (Iubitafizica, Adora, Dumneziac și altele), proză scurtă (Abisa, Un animal necunoscut și alte patruzeci de povestiri), roman (Oase migratoare, Melciclopedia) și literatură pentru copii (Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, Aventurile lui Sacha în Țara Instrumentelor Muzicale Imaginare ș.a.) A fost distins cu Hubert Burda Preis — Offenburg, 2009, și cu premiul pentru proză 1+1+1=1 Trinität, Graz, 2011. De același autor, la Editura Trei au mai apărut Teoria tăcerii și Teoria fricii.
- În cea de-a doua ediție revizuită a cărții Nevroză balcanică, Vasile Dem. Zamfirescu pornește de la această sintagmă pentru a descrie atitudini și comportamente mai mult sau mai puțin disfuncționale, generatoare de disconfort psihic, care ar caracteriza un grup de populații, printre care și românii, asociat geografic și cultural peninsulei Balcanice, care, istoric, au trăit în condiții asemănătoare. Deși termenul „nevroză” nu mai figurează în tratatele contemporane de psihiatrie, unde a fost înlocuit cu „tulburare”, ca și alți termeni clasici, în limbajul curent și în terminologia psihanalitică și-a conservat prezența, precizează acesta, subliniind că ipoteza de la care pornește în carte este că deficitul narcisic subîntinde toate manifestările denominate prin nevroză balcanică. Deocamdată, cartea de față poate oferi doar ilustrări fragmentare, urmând ca, în timp, cercetări concrete să confirme sau infirme ipoteza. „Până atunci rămân atașat convingerii că în România ar fi necesar un Minister al stimei de sine care să cerceteze fenomenul și să propună soluții”, precizează Vasile Dem. Zamfirescu care este profesor universitar, psihanalist, filosof, membru formator și supervizor al Societății Române de Psihanaliză, membru al Asociației Psihanalitice Internaționale (IPA), cofondator și președinte al Asociației Insight. Este, de asemenea, unul dintre puținii autori ai unor cărți de psihanaliză din România, publicate în perioada comunistă, „Etică și psihanaliză”, o lucrare apărută în 1973, în perioada în care această disciplină era interzisă. După anul 1990, Vasile Dem. Zamfirescu și-a propus și a reușit să-și grupeze activitățile în jurul unui singur scop: promovarea psihanalizei în cultura română. A publicat Introducerea în psihanaliza freudiană și postfreudiană (curs ținut la Facultatea de Psihologie a Universității Titu Maiorescu) și Filosofia inconștientului (a primit în anul 2018, din partea Academiei Române, Premiul Constantin Rădulescu-Motru), Între logica inimii şi logica minţii, Povestiri de psihoterapie românească (coordonare), În căutarea sinelui (a primit în anul 1994 Premiul pentru critică și eseu din partea Asociației scriitorilor din București).
- Revărsatul zorilor, volumul de povestiri scris de Iulian Bocai este o cartografiere a alienării și fragilității legăturilor umane, privite cu luciditate și detașare analitică. „E mereu la fel în relațiile lungi: întâi dispare dorința, apoi dispare blândețea. Poți să supraviețuiești primei dispariții din obișnuință sau din datorie ori poate chiar din prietenie, dar, ajuns la a doua, se vede întotdeauna sfârșitul și știu că trebuie să mă pregătesc pentru el încă dinainte să-l conștientizez cu totul. Primul semn de cruzime sau de indiferență îl anunță și de acolo nu mai e decât o chestiune de timp până-ți faci curaj să pleci, deși uneori poate dura ani buni până se dezleagă“.
Iulian Bocai (n. 1986) este scriitor și cercetător, cu un doctorat summa cum laude în filologie la Universitatea din București. A publicat până în prezent două romane, Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu (Polirom, 2018, Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Primului Roman Chambéry, Franța; tradus în neerlandeză în 2025 la editura De Geus) și Constantin (Polirom, 2019, Premiul Tânărul Scriitor), precum și o istorie intelectuală a instituționalizării studiului literar în Europa, Filologii (Tracus Arte, 2020, Premiul ALGCR pentru teorie și Premiul „Alexandru Piru“ al Muzeului Național al Literaturii Române). Scrie eseuri (are o colecție apărută în 2023 cu titlul Eseuri) și, din 2022, ține o rubrică de cronica ideilor pentru „Scena9“.
- Peștii cubanezi este un volum caracterizat chiar de Bogdan-Alexandru Stănescu ca fiind departe de o încercare de analiză psihobiografică, ci, mai curând, o tentativă de unificare a doi versanți despărțiți aparent de o prăpastie: viața și opera, ca două jumătăți ale unui symbolon, ambele la fel de misterioase și de inepuizabile ca interpretare. Eroii acestei cărți pătrund în clasor purtând solzii plini de culoare ai unei lumi dispărute, dar a cărei umbră își aruncă răceala asupra celei în care trăim. „Sunt peștii mei cubanezi, a căror contemplare mă ajută să păstrez intact spațiul interior, în mod paradoxal, admirând modelul unor lupte purtate în lume. La fel de paradoxal, ochii care admiră solzii colorați ai peștilor le aparțin unor autori care nu apar de facto în carte, ci sunt prezențe fantomatice, filtre de lectură situate în afara clasorului, privind peste umărul filatelistului: Walter Benjamin, C.G. Jung, Mircea Eliade și, mai presus de toți, Michel de Montaigne”, afirmă autorul.
Doctor în literatură, prozator, poet, eseist, traducător și editor, el este în prezent director editorial al imprintului Anansi. World Fiction, din cadrul Grupului Editorial Trei. În 2010, a publicat împreună cu Vasile Ernu cartea Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul. Au urmat volumul de eseuri Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis, romanul Copilăria lui Kaspar Hauser; în 2019 a publicat romanul biografic Caragiale. Scrisoarea pierdută, în 2021, volumul de poeme Adorabilii etrusci, în 2022, romanul Abraxas. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Sue Prideaux, Edward Hirsch, Daniel Mendelsohn, Paul Auster, Philip Roth, Louise Glück, Hannah Arendt, C.G. Jung, Anne Carson și Kaveh Akbar.
- 3300 de perechi de palme, de Augustin Cupşa
2018, anul centenar al României. Un jurnalist și o tânără fotografă pornesc în căutarea subiectului care va sta la baza unui amplu reportaj de țară. De pe drumurile desfundate din provincie, de la începutul primăverii, și până în Piața Victoriei din București, la mitingul diasporei din 20 august, de la orfanii Primului Război Mondial la veteranii de la Stalingrad, de la naționalizarea din 1948 și dictatura postbelică până la Revoluția din ’89 și anii sălbatici ai tranziției, mitinguri de solidaritate, demonstrații și confruntări de stradă, cei doi protagoniști ajung să se piardă, de-a dreptul, și să se regăsească în istoriile labirintice ale țării și ale propriilor familii. Sunt o sută de ani de înstrăinare, de convulsii și de prefaceri sociale, în care dragostea dintre copii și părinți, dintre părinți și părinții lor reușește să iasă în mod miraculos învingătoare.
„Dacă istoria ar fi scrisă așa cum o scrie Augustin Cupșa în 3300 de perechi de palme cred că am fi un popor mult mai conștient și mai asumat. (…) 3300 de perechi de palme e una dintre poveștile necesare pentru a ne putea înțelege și a ne putea ierta. Și când o astfel de poveste e scrisă de un adevărat stilist, atent nu doar la muzica frazei, ci la compoziția minuțioasă a întregului eșafodaj, rezultatul este magic. Am citit cu înfiorare ceea ce consider a fi unul dintre cele mai frumoase romane din literatura română contemporană. Nu-l ratați”, recomandă Cosmin Perța.
Augustin Cupșa (n. 1980, Craiova) a studiat Medicina și a lucrat ca psihiatru în București și Paris. Mai târziu și-a obținut masteratul la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Universitatea București, cu o lucrare de cercetare despre selfie și fotografia lui Friedl Kubelka. Scrie scenarii, proză scurtă, eseuri, romane și cărți pentru copii. Cea mai recentă carte de proză este Străinătate (Humanitas, 2022), pentru care a fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor din România și a primit premiul ARIEL.
- În Conflictul dintre noi. Atunci când iubirea renaște din criză, Domnica Petrovai oferă o înțelegere a conflictului, a cauzelor și posibilităților sale de rezolvare, precum și numeroase exemple și tehnici menite să îi ajute pe cititori să depășească momentele supraîncărcate emoțional, să se cunoască mai bine și să își consolideze relațiile. Recurgând la vasta sa experiență în psihoterapia de cuplu, ea îi introduce pe cititori într-o lume familiară. „Incredibil, și duminica asta trebuie să mergem la masă la ai tăi?!”, „Nu ții niciodată cont de nevoile mele!”, „În fiecare seară butonezi telefonul cu orele, m-am săturat!” Acestea și o sumedenie de alte replici pot fi la ordinea zilei într-un cuplu. Iar emoțiile din spatele lor pot fi normale, atâta vreme cât fiecare dintre cei doi și le asumă și are în vedere nu doar binele său propriu, ci și al relației și al celuilalt. În esență, nu conflictul este negativ, ci modul în care ne raportăm la el, perpetuându-l sau evitându-l mai mult sau mai puțin elegant.
Domnica Petrovai este psihoterapeut de cuplu și de familie, fondatoarea programului de formare „Cuplu Conștient”, unde pregătește și supervizează terapeuții în demersul lor de a sprijini cuplurile aflate în criză. De peste 25 de ani ghidează oameni, companii și școli în procesul lor de transformare emoțională și organizațională, efort care se reflectă în proiectele pe care le coordonează: „Mind Education”, „Sinergie”, „Școala pentru Cuplu și Bine”.
