Comedia rămâne probabil cel mai riscant exercițiu artistic, tocmai pentru că umorul depinde de nuanțe și coduri culturale care rareori se traduc ușor. Și totuși, 3 zile în septembrie pare să fi reușit să treacă cu ușurință acest obstacol, stârnind râsete constante într-o sală împărțită aproape egal între public român și internațional, semn că își atinge scopul și depășește nu doar testul sălii, ci și pe cel al barierelor culturale.
Pe 3 februarie 2026, cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu a avut premiera mondială în cadrul Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam (IFFR), marcând o revenire a regizorului la festivalul unde a participat pentru prima dată acum trei decenii. Dacă în 1996 debuta aici cu scurtmetrajul Singur(a) pe lume, de data aceasta Giurgiu se întoarce cu un lungmetraj construit pe un scenariu co-scris alături de Conrad Mericoffer și Radu Grigore.
Povestea îi surprinde pe Bianca și Victor în pragul nunții, în timp ce își petrec ultimele zile dinaintea ceremoniei pe litoralul românesc. Armonia lor aparent stabilă este însă spulberată rapid de apariția secretarei, acea figură aproape inevitabilă în poveștile despre infidelitate, care nu doar dezvăluie relația cu Victor, ci și faptul că este însărcinată.
Infidelitatea devine, de fapt, scânteia care scoate la iveală adevărata dramă a Biancăi: incapacitatea de a deveni mamă. Din acest moment, filmul refuză să rămână o simplă poveste despre trădare și începe să exploreze o criză mult mai profundă, aceea a auto-limitării personajului principal. Trădarea nu funcționează ca o ruptură clasică a relației, ci ca o confirmare dureroasă a propriei neputințe. Bianca ajunge să se simtă inferioară celeilalte femei tocmai pentru că aceasta poate îndeplini rolul pe care ea nu reușește să-l ducă la capăt. Infertilitatea se transformă astfel într-o dovadă de insuficiență personală, iar personajul se izolează treptat între pereții invizibili ai acestei idei, convinsă că întreaga ei valoare depinde de un rol pe care nu-l poate îndeplini.
Din acest punct, 3 zile în septembrie devine o odisee a Biancăi spusă printr-un cadru-secvență de aproximativ 65 de minute, care creează senzația unui roller-coaster de emoții captive între pereții auto-limitării. Este o cursă absurdă care nu trimite personajul spre călătorii de regăsire în spații îndepărtate, ci rămâne blocată în perimetrul restrâns al stațiunii. Personajul interpretat de Andreea Vasile rămâne constant în centrul atenției, iar fragilitatea și reacțiile ei devin motorul filmului. Celelalte personaje funcționează mai degrabă ca un suport pentru parcursul ei, oferindu-i o platformă pe care să-și construiască jocul, fără a avea un rol decisiv, ci alcătuind un cor al stereotipurilor asociate rolului pe care Bianca crede că trebuie să-l joace.
Călătoria ei este una a expunerii, în care ideile despre rolul femeii sunt transpuse prin personaje ce ilustrează concepții vechi, adânc înrădăcinate. Odată aruncate în peisajul absurd al litoralului românesc, aceste idei intră într-un contrast brutal cu realitatea din jur, pierzându-și gravitatea și devenind involuntar comice. Bianca întâlnește figuri arhetipale desprinse parcă dintr-un folclor al prejudecăților, precum bătrâna care îi explică de ce singurătatea este mai grea decât un partener nepotrivit sau ritualurile de Sânziene legate de fertilitate și maternitate, toate puse una lângă alta în haosul și kitsch-ul stațiunii. Cele două lumi nu se anulează, ci se potențează reciproc, iar umorul apare exact din coliziunea dintre ideile „sfinte” despre rolul tradițional și un decor care le face imposibil de luat în serios, absurditatea fiind amplificată de juxtapunerea cu elementele specifice litoralului românesc.
În tot acest haos, coloana sonoră funcționează ca un narator invizibil. Melodiile despre trădare sau iubire ratată apar ostentativ în cele mai nepotrivite momente, comentând ironic acțiunea și amplificând senzația că universul însuși râde de situația Biancăi. Este acel sentiment familiar, care cu siguranță i s-a întâmplat tuturor măcar o dată în viață, în care destinul pare să aleagă intenționat piesa greșită, transformând tragedia într-un spectacol al ironiei.
Parcursul se închide prin întoarcerea Biancăi la nuntă, care încetează să mai fie un ritual al unirii și se transformă într-o petrecere de divorț, marcând ruptura de rolul care o limita până atunci și întoarcerea simbolică la punctul de plecare. Ultimul cadru o surprinde la malul mării, într-un moment de așteptare ambiguă, sugerând că rolul pentru care s-a luptat atât de mult a fost, în sfârșit, îndeplinit. Dar acest moment nu este o celebrare, ci mai degrabă o conștientizare a faptului că identitatea ei este mult mai vastă decât o simplă definiție socială.
Filmul nu validează limitarea femeii la un singur rol, ci o demontează prin expunere, devenind o critică a acestor tipare superficiale încă prezente în societatea noastră. Bianca nu este pusă sub acuzare, ci ideea care i-a fost insuflată și pe care a interiorizat-o, călătoria ei arătând cât de fragile devin stereotipurile atunci când sunt scoase din context și puse sub lupa ridicolului.
La momentul redactării acestui articol, filmul se poziționează pe locul 27 în clasamentul publicului pentru IFFR 2026 Audience Award, cu o medie de 4,27/5, și a fost inclus în selecția „Best of” din cele peste 250 de lungmetraje care au rulat în festival, beneficiind de proiecții suplimentare duminică, în ultima zi a evenimentului.
“3 zile în septembrie”este o producție independentă, realizată în coproducție de Point Film, StaySharp.Film, Libra Films și Arome 22 și va fi distribuit în România de Transilvania Film începând cu 18 septembrie 2026.
Recenzie de Tudor Ile (Olanda)
- Gen: Comedie, Dramă
- Regie: Tudor Giurgiu
- Scenariu: Conrad Mericoffer, Tudor Giurgiu, Radu Grigore
- Durată: 1h 17m
- Clasificare: AP-12 – Acordul Părinţilor 12
- Distribuitor: Transilvania Film
- Studio: Point Film, StaySharp.Film, Libra Films și Arome 22
- Lansare: 18 septembrie 2026
- Distribuție: Andreea Vasile – Bianca
Emilian Oprea
Conrad Mericoffer
Mirela Zeta
Emilia Popescu
Adela Popescu
Daniel Achim – Bogdan - Sinopsis: „O femeie a cărei petrecere de nuntă este ruinată de amanta însărcinată a logodnicului ei fuge de la fața locului, pornind într-o odisee în timp real, plină de haos și, în cele din urmă, de eliberare, printr-o stațiune de pe litoral.”
